Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 115/RC/2022

Decizia nr. 115/RC

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 210/D din data de 15.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018 s-au dispus următoarele:

1) Condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzute de art. 365 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzute de art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând o pedeapsă de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 751/2017 pronunţată de Judecătoria Bacău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1069/10.10.2017 a Curţii de Apel Bacău şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 8 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat- 8 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, arestului preventiv începând cu data de 04.01.2018 până la 07.05.2018.

2) Condamnarea inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- deţinere de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Pedeapsă de executat 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

3)Condamnarea inculpatului C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

- şantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1), (3) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Pedeapsă de executat 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, arestului preventiv începând cu data de 06.07.2018 până la 27.12.2018 .

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 din C. pen. s-a stabilit termenul de supraveghere de 3 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta,

b) să permită vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:

- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile la Primăria Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău sau la DGASPC Bacău-Centrul Rezidenţial Pro Familia Bacău.

În baza art. 91 alin. (4) şi art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra respectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

4) Condamnarea inculpatei D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 din C. pen. s-a stabilit termenul de supraveghere de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta,

b) să permită vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatei să execute următoarele obligaţii:

- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile la Primăria Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău sau la DGASPC Bacău-Centrul Rezidenţial Pro Familia Bacău.

În baza art. 91 alin. (4) şi art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra respectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra sumelor de 630 euro, 10 lire sterline şi 2800 euro aparţinând inculpatei B., a sumelor de 2950 euro, respectiv 3200 euro, ridicate de la domiciliul inculpatului A., asupra autoturismului marca x, model x, cu nr. de înmatriculare x, an de fabricaţie x, în valoare de 47.024.64 RON, aparţinând numitului E., asupra cotei indivize de 1/2, aparţinând inculpatei B., din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău (imobil înscris în cartea funciară nr. x - C1-U1 a mun. Bacău), asupra imobilului aparţinând inculpatului F., situat în mun. Bacău, str. x bis, (înscris în cartea funciară a municipiului Bacău, cu numărul cadastral x).

În baza art. 1121 C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă a următoarelor sume de bani: suma 48.400 USD, expediată de pe teritoriul statului Filipine de inculpatul A., sumele de 61.400 dolari, 8.250 euro şi 129.286 RON, deţinute în perioada 2014 - 2017, de la inculpata B., sumele de 29.920 dolari, 2.300 euro şi 30.750 RON, de la inculpatul F., suma 122.320 USD, de la inculpatul G., suma de 47.024.64 RON, de la inculpata B..

În baza art. 112 lit. a) şi b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de la inculpaţii A., B., H., F., I..

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii B., I., F., D., A., C., G., J., K., L. şi M..

Prin decizia penală nr. 674 din data de 14 octombrie 2021pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial Bacău, inculpata B. şi I. împotriva sentinţei penale nr. 210/D/31.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018.

A desfiinţat, în parte sentinţa apelată, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

A reţinut că denumirea infracţiunii prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul A. este de punerea în circulaţie de valori falsificate în modalitatea reţinerii şi nu infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 187/2012 reţinute în cazul inculpatului A..

Inculpatul A. execută pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare

A descontopit pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatei B. în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. şi deţinere de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus faţă de inculpata B. suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere şi a stabilit termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Mun. Bacău - Serviul Public de Salubritate sau în cadrul Primăriei Bacău - Căminul de Bătrâni Bacău o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 91 şi urm. din C. pen. reţinute în favoarea inculpaţilor F., C., G., D..

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii F., D., A., C., G., J., K., L. şi M. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., C., D., B., la data de 12 noiembrie 2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 15 decembrie 2021, când s-a stabilit termen la data de 15 februarie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţi se circumscriu următoarelor aspecte:

1. Instanţa de apel nu a respectat principiul constituţional şi convenţional al dublului grad de jurisdicţie în fond.

În opinia inculpaţilor, instanţa de fond nu a motivat sentinţa penală, ci doar a preluat situaţia de fapt din rechizitoriu, fără o analiză judecătorească, iar instanţa de apel nu a înlăturat această nulitate, prin dispunerea rejudecării cauzei, fiind astfel încălcat principiul dublului grad de jurisdicţie.

Au arătat că trimiterea cauzei spre rejudecare a fost respinsă de instanţa de apel, întrucât s-a apreciat că nemotivarea hotărârii de către instanţa de fond atrage nulitatea relativă, iar nu absolută, însă în opinia inculpaţilor componenta motivării atrage nulitatea absolută virtuală întrucât încălcarea legii determină o premisă de nejudecare a cauzei şi de neanalizare a fondului. Chiar dacă instanţa de apel a reţinut nemotivarea hotărârii, a apreciat că încălcarea poate fi înlăturată prin suplinirea motivării de către instanţa de apel, omiţându-se tocmai faptul că această chestiune determină încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi incidenţa nulităţii absolute virtuale cu privire la faptele deduse judecăţii.

2. Instanţa de apel în mod greşit nu a analizat cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 lit. e) C. proc. pen. - lipsa autorizării procurorului general conform art. 9 C. pen.

Au precizat că potrivit art. 9 alin. (3) C. pen. raportat la art. 16 lit. e) C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiuni săvârşite în afara teritoriului ţării se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general. În condiţiile în care se reţine în actul de sesizare faptul că infracţiunea de grup infracţional organizat s-a săvârşit prin "constituirea în anul 2014 pe teritoriul statului Malaezia şi Filipine a unui grup infracţional organizat având ca scop săvâşirea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operaţiuni financiare frauduloase şi accesare fără drept a unor sisteme informatice, activităţile fiind desfăşurare pe teritoriul statelor Malaezia şi Filipine, rezultă că în acest caz, se aplică principiul personalităţii.

În plus, chiar dacă chestiunea autorizării a fost analizată în faza de cameră preliminară, asta nu înseamnă că aceasta nu poate face obiectul analizei din prisma unui caz de încetare a procesului penal, iar nu de nelegalitate a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale.

3. Instanţa de apel a dispus în mod greşit condamnarea inculpaţilor A. şi C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Au invocat nulitatea absolută a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26.01.2018, întrucât a fost întocmit de către un organ care nu are competenţa materială şi funcţională de a administra probe în cursul unui proces penal efectiv, Institutul pentru Tehnologii Avansate - din cadrul Serciviului Român de Informaţii. Instanţa de apel a apreciat că probele pot fi excluse doar de către judecătorul de cameră preliminară, fără a avea în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 244/2017 şi nr. 802/2017 prin care s-a statuat faptul că un control al legalităţii poate fi făcut şi în faţa instanţelor de fond, fără a se putea invoca "autoritatea de lucru judecat, a încheierii judecătorului de cameră preliminară.

a. În legătură cu infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat comisă de C. şi A. în modalitatea constituirii şi în modalitatea "sprijinirii" de D., a apreciat că aceasta, în maniera în care este descrisă în situaţia de fapt, nu este prevăzută de legea penală, aflându-ne în faţa unei pluralităţi ocazionale.

Conform art. 367 C. pen., noţiunea de grup infracţional organizat este una din puţinele pentru care legiuitorul a conferit o definiţie legală, arătându-se în dispoziţiile alin. (6) faptul că prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pe o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Prin elemente constitutive se diferenţiază în principal componenta structurării şi coordonări, în scopul săvârşirii de infracţiuni - animus scelerandi, întrucât şi cealaltă formă de participaţie penală, cea ocazională presupune trei sau mai multe persoane care acţionează împreună, în scopul comiterii de fapte prevăzute de legea penală.

Astfel, a subliniat faptul că din modalitatea de fapt reţinută de instanţă nu reiese cu certitudine perioada de timp în care ar fi acţionat grupul infracţional organizat, întrucât se face referire în mod generic la anul 2014, fiind deosebit de important momentul primei înţelegeri infracţionale din prisma legii penale mai favorabile, întrucât la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul C. pen.

Mai mult, cu referire la împrejurarea reţinută de instanţele de fond, respectiv că liderul ar fi reprezentat de către inculpatul C. întrucât acesta ţinea legătura cu persoane specializate în copierea cardurilor, gestionarea sumei de bani obţinute şi ocazional se implica în efectuarea retragerilor de numerar, au precizat că aceste activităţi sunt cele preluate strict în baza declaraţiei inculpatului N., iar actele materiale descrise mai sus nu sunt prevăzute de legea penală ca activităţi ale infracţiunii de grup infracţional organizat, nu există infracţiunile scop.

Au arătat că instanţa de apel a identificat în mod ambiguu liderul grupului infracţional, în condiţiile în care se reţine că un rol asemănător l-a avut şi inculpatul J..

Cu toate că se reţine faptul că infracţiunea de grup infracţional organizat s-ar fi săvârşit şi în Malaysia, nu este descris nici un act material săvârşit pe teritoriul acestui stat.

Totodată, sub nici o formă activităţile de cumpărare a unui bilet de avion nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală, cu atât mai mult să fie considerată un act de sprijinire a grupului infracţional organizat aşa cum se reţine la fila x din decizie.

Astfel, au apreciat că acţiunea de procurare şi de expediere a unor echipamente necesare fără a fi arătat despre ce echipamente concrete este vorba şi dacă deţinerea lor este incriminată, primirea unor sume de bani, achiziţionarea biletelor de avion nu pot reprezenta elemente de constituire sau de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Pentru aceste motive, au considerat că în ceea ce priveşte pluralitatea de infracţiuni, aceasta nu este una constituită, ci cel mult una ocazională, dar care s-a desfăşurat pe teritoriul altor state, pentru care legea penală nu se aplică în lipsa autorizării procurorului general.

b. În legătură cu infracţiunea de şantaj prevăzută şi pedepsită de art. 207 C. pen. presupus a fi comisă de inculpatul C. au apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipseşte componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate N..

În acest sens, au susţinut că norma de incriminare prevăzută în art. 207 arată faptul că şantajul reprezintă constrângerea, unei persoane să dea, să facă, să nu facă ceva ori să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial sau nepatrimonial, după caz. Au apreciat astfel că, de esenţa infracţiunii este necesar ca subiectul pasiv să fie constrâns, prin aceasta înţelegându-se faptul că acţionează într-un anumit mod fără a avea de ales, sub imperiul unei puternice stări de temere.

Au opinat în sensul că în descrierea faptei lipseşte elementul material al constrângerii, discuţiile din data de 12.12.2016 dintre N. şi inculpatul C. chiar dacă au un ton vulgar şi dur, nu reprezintă pentru N. o constrângere, mai ales că inculpatul C. i-a spus interlocutorului său că poate apela inclusiv la mijloacele legale pentru redobândirea sumei sustrase.

Actele de ameninţare nu au fost de natură să creeze o stare de temere persoanei vătămate N. în condiţiile în care şi acesta a proferat ameninţări şi injurii, acestea fiind reprezentate doar de un "duel" verbal fără conotaţie penală sau psihică.

În continuare a subliniat faptul că, persoana vătămată nu are o stare de reală temere, în condiţiile în care nu sesizează organele de poliţie pentru a cere protecţie.

Totodată, în opinia inculpaţilor, partea vătămată N. este cel care îl şantajează pe inculpatul C. cu darea în vileag a unor fapte compromiţătoare referitoare la presupuse activităţi infracţionale desfăşurate de cel din urmă pe teritoriul altor state cu scopul de a păstra suma de bani sustrasă.

Chiar şi în măsura în care persoana vătămată ar fi fost urmărită de către inculpatul C., actele acestuia reprezintă infracţiunea de hărţuire, iar nu şantaj, ambele având acelaşi obiect juridic referitor la libertatea psihică, dar pedepse diferite.

c. În legătură cu infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen., au apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 180 C. pen., precum şi de intervenirea în cursul procesului penal a unei legi care modifică conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Au precizat că această infracţiune trebuie privită din prisma legii penale mai favorabile, întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 207/2021 denumirea marginală s-a modificat fiind reprezentată de punerea în circulaţie de valori falsificate sau dobândirea de instrumente de plată fără numerar falsificate.

În acest sens, au arătat că în loc de noţiunea de instrument de plată electronică se introduce noţiunea de instrument de plată fără numerar, fiind modificată şi definiţia din art. 180 C. pen.

Astfel, instrumentul de plată electronică aşa cum era definit în art. 180 C. pen. - forma anterioară- este reprezentat de un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii de plată financiară.

După modificare, art. 180 C. pen. a dobândit noţiunea marginală de mijloace de plata fără numerar, în cadrul acesteia la alin. (1) fiind incluse instrumentele de plată fără numerar, iar la alin. (2) instrumentul de plată electronică.

Art. 180 C. pen. (forma anterioară) prevedea că "Prin instrument de plată electronică se înţelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare."

După modificare (Legea nr. 207/2021) art. 180 are următorul conţinut:

Art. 180 Mijloace de plată fără numerar "(1) Prin instrument de plată fără numerar se înţelege un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat, respectiv protejată, material ori nematerial, respectiv materială ori nematerială, sau o combinaţie a acestora, altui, respectiv alta decât o monedă cu valoare circulatorie şi care, singur, respectiv singură sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite deţinătorului sau utilizatorului transferul de bani sau valoare monetară, inclusiv prin monedă electronică sau monedă virtuală."

(2) Prin instrument de plată electronică se înţelege un instrument care permite efectuarea de retrageri de numerar încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare.

Au mai precizat faptul că art. 311 C. pen., în forma de după modificare incriminează la alin. (2) utilizarea unui instrument de plată fără numerar, iar nu a unui instrument de plată electronică, ceea ce reprezintă o dezincriminare a faptei (lipsa tipicităţii obiective) atunci când falsificarea se referă la instrumente de plată electronică şi incriminarea doar atunci când această falsificare priveşte instrumente de plată fără numerar, cele două noţiuni fiind distincte.

Această dezincriminare este operată prin faptul că art. 311 alin. (2) nu se referă în general la mijloace de plată fără numerar, ci se referă la instrumente de plată fără numerar, care sunt o categorie distinctă a mijloacelor, aşa cum reiese din noua definiţie şi separare a celor două noţiuni penale.

Incidenţa legii penale mai favorabile - Legea nr. 207/2021 în cursul procesului penale - conform art. 5 C. pen., care modifică elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) raportat la 311 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a menţionat că sub aspectul tipicităţii obiective nu există o persoană vătămată în acest caz, întrucât datele nu au fost confirmate a fi "date bancare" care ar avea aptitudinea de a permite prin utilizarea unor proceduri specifice retrageri de numerar de la un bancomat.

Cele trei carduri presupus a fi corpuri delicte nu au mai fost descoperite în cursul procesului penal pentru a fi expertizate, întrucât din eroare au fost restituite inculpatului A. cu toate că ar fi trebuit să fie păstrate ca mijloace materiale de probă - corpuri delicte.

Datele inscripţionate pe acele carduri nu reprezintă "date" în sensul art. 180 C. pen. care să reprezinte instrumente de plată electronică.

Faptul că instanţa de apel a procedat la verificarea nemijlocită a BIN codurilor pe un site web nu înseamnă că acele carduri sunt bancare, în condiţiile în care nu s-a verificat dacă ele permiteau retragerea de numerar, trebuind în acest sens să fie asociate unui cont bancar.

4. În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă cu executarea efectivă considerând faptul că acordul pentru muncă în folosul comunităţii trebuie depus în formă autentică în condiţiile în care, atât prin înscris sub semnătură privată, dar şi oral în faţa instanţei de fond, aceasta şi-a exprimat acordul pentru muncă în folosul comunităţii fiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 91 C. pen.

Conform art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este necesar, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. A precizat că forma în care se poate manifesta acest acord este atât forma scrisă, cât şi orală, iar în ceea ce priveşte forma scrisă, legea nu impune forma autentică. Mai mult, acordul nu trebuie exprimat în faţa fiecărei instanţe, fiind suficient o singură dată. Pe cale de consecinţă, în opinia inculpatei este nelegală hotărârea instanţei de apel care a înlăturat beneficiul suspendării, pe motiv că acordul nu ar fi fost exprimat în formă autentică, în faţa instanţei de apel.

5. Instanţa de apel a procedat la menţinerea sechestrului cu privire la confiscarea extinsă a unui bun care a fost dobândit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, cu încălcarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11/2015.

În interpretarea constituţională a art. 1121 dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2015 s-a reţinut expres faptul că "dispoziţiile art. 1121 sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă (nn. în natură sau echivalent) nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii 63/2012 pentru modificarea C. pen.." Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a României a statuat în sensul că măsura de siguranţă a confiscării extinse este o pedeapsă penală care nu se poate aplica în mod retroactiv bunurilor dobândite de inculpat înainte de însăşi intrarea în vigoare a legii tocmai pentru respectarea principiului neretroactivităţii legii penale.

A apreciat că acest motiv trebuie analizat de către Înalta Curte tocmai din prisma încălcării efectelor obligatorii ale unei Decizii a Curţii Constituţionale, de către Curtea de apel.

Dispoziţiile art. 1121 alin. (6) C. pen. arată faptul că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă banii şi bunuri până la concurenţa valorii acestora, ceea ce înseamnă că, instituţia confiscării prin echivalent se aplică cu privire la bunuri supuse confiscării, iar nu excluse de la această măsură de siguranţă tocmai ca efect al deciziei Curţii Constituţionale.

Astfel, chestiunea arătată este una care priveşte legalitatea deciziei penale din prisma aplicării unei "pedepse penale" respectiv aplicarea măsurii de siguranţă în mod retroactiv, cu încălcarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11/2015 dar şi a art. 1121 alin. (2) C. pen. care arată o limitare temporală de 5 ani anteriori săvârşirii infracţiunii.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a dispus în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţii A., C., D., B. împotriva deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia Penală, numai cu privire la motivul de casare individualizat la pct. 3 din cerere, respectiv instanţa de apel a dispus în mod greşit condamnarea inculpaţilor A. şi C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) C. proc. pen.

În esenţă, în procedura de filtru, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Cu privire la primul motiv de casare invocat de către inculpaţi, respectiv că instanţa de apel nu a respectat principiul constituţional şi convenţional al dublului grad de jurisdicţie în fond, întrucât nu a trimis spre rejudecare sentinţa penală a Tribunalului Bacău pentru nemotivare, Înalta Curte a reţinut că aceste criticile exced analizei instanţei de recurs în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare, respectiv că instanţa de apel în mod greşit nu a analizat cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 lit. e) C. proc. pen. - lipsa autorizării procurorului general conform art. 9 C. pen., a apreciat că pe calea recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. se pot analiza exclusiv situaţiile în care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal. Aşadar, existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, nu poate face obiectul analizei în acest cadru procesual, ci poate constitui eventual un motiv de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la cel de-al treilea motiv susţinut prin cererea de recurs în casaţie, şi anume instanţa de apel a dispus în mod greşit condamnarea inculpaţilor A. şi C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că deşi inculpaţii nu au invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., totuşi, aspectele reliefate prin cererea de recurs ar putea fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Motivul de casare referitor la împrejurarea că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă cu executarea efectivă considerând faptul că acordul pentru muncă în folosul comunităţii trebuie depus în formă autentică în condiţiile în care, atât prin înscris sub semnătură privată, dar şi oral în faţa instanţei de fond, aceasta şi-a exprimat acordul pentru muncă în folosul comunităţii fiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 91 C. pen., Înalta Curte a apreciat nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs în casaţie.

În esenţă, aspectele invocate vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatei D. şi nu chestiuni ce s-ar putea circumscrie nelegalităţii pedepsei aplicate, în accepţiunea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Critica de nelegalitate referitoare la împrejurarea că instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile art. 91 C. pen. (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) întrucât nu există o formă autentică a acordului pentru muncă în folosul comunităţii, nu poate fi primită, având în vedere că din actele dosarului rezultă că inculpata nu şi-a exprimat în niciun mod manifestarea de voinţă.

Analiza motivului invocat de recurenta inculpată B. grefat pe nelegalitatea măsurii confiscării extinse a reliefat, de asemenea, lipsa de temei a vreunui caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1-12 C. proc. pen.

Jurisprudenţa instanţei supreme este constantă în a aprecia că "din perspectiva naturii juridice a confiscării extinse, aceasta este o sancţiune de drept penal şi nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, luarea acestei măsuri nu depinde de gravitatea faptei săvârşite şi nu are caracter punitiv, ci eminamente preventiv." (decizia nr. 232/RC din data de 25 mai 2021pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

Astfel cum este evidenţiat şi în jurisprudenţa CEDO, măsura de siguranţă a confiscării extinse nu poate fi asimilată unei pedepse, ca sancţiune penală, ci reprezintă doar o consecinţă civilă a faptului că un infractor sau alte persoane au obţinut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală. Curtea EDO a statuat, în jurisprudenţa sa, că pentru stabilirea naturii acuzaţiei, se va cerceta, în mod prioritar: calificarea procedurii în dreptul intern al statului în cauză şi dacă se constată că o măsură este considerată ca fiind penală în dreptul intern al unui stat, aceasta va avea caracter penal şi din punct de vedere al art. 6 din Convenţie; natura şi scopul măsurii în cauză; calificarea sa în dreptul intern, procedurile asociate adoptării şi executării sale, precum şi gravitatea sa. (cauza Welch c. Marii Britanii, hotărârea din 9 februarie 1995 în cauza 17440/90).

A reţinut că prin raportarea acestor principii la instituţia confiscării extinse rezultă că, atât în dreptul intern, cât şi în jurisprudenţa CEDO, aceasta este o măsură de siguranţă care constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor. În punerea în aplicare a unei astfel de politici, legiuitorul trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere atât în ceea ce priveşte identificarea existenţei unei probleme care afectează interesul public şi care impune măsuri de control, cât şi în ceea ce priveşte modul adecvat de a aplica astfel de măsuri. (CEDO, Telbiş şi Viziteu c. României din 26 iunie 2017).

Analizând recursul în casaţie formulat de recurenţii-inculpaţi A., C., D. şi B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 15 februarie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudenţa sa constantă, s-a reţinut că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din acelaşi Cod (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

I. În acest context, Înalta Curte constată că prima critică a recurenţilor inculpaţi vizează împrejurarea că în cazul infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat comisă de C. şi A. în modalitatea constituirii şi în modalitatea "sprijinirii" de D., în raport de maniera în care este descrisă în situaţia de fapt, această faptă nu este prevăzută de legea penală, fiind în prezenţa unei pluralităţi ocazionale.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, în alin. (6) fiind definită noţiunea de grup infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acţionează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracţiuni.

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Aderarea la grupul infracţional organizat se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri.

Analizând motivele recurenţilor inculpaţi subsumate criticilor vizând neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Astfel, situaţia de fapt stabilită în cauză se pliază pe condiţiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracţiunea de grup infracţional organizat, structura stabilită de instanţa de apel, în sensul în care inculpatul A., în perioada martie 2014 - decembrie 2017, a constituit împreună cu numiţii C. şi G., un grup infracţional organizat profilat pe săvârşirea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi accesare fără drept a unor sisteme informatice, activităţile infracţionale fiind desfăşurate în regiunea Asiei de Sud - Est, cu precădere pe teritoriile statelor Malaysia şi Filipine, reprezintă şi se încadrează în norma legală incriminatoare.

Considerentele expuse anterior reliefează că motivele recurenţilor inculpaţi în sensul că în speţă, grupul constituit ar fi ocazional şi fără continuitate, nu sunt conforme prin raportare la normele de drept antereferite, având în vedere rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum şi modul organizat şi coordonat al întregii activităţi infracţionale, prin raportare la materialul probator, instanţa de apel reţinând în mod corect că membrii grupării au acţionat concertat şi au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia.

Prin urmare, condamnarea recurenţilor inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracţiunii, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi care au constituit un grupul infracţional organizat şi au participat, în mod direct, la activitatea infracţională a grupării astfel constituite, întruneşte condiţiile de bază ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele comise, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi configurarea legală a infracţiunii.

II. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare susţinut de recurentul inculpat C., respectiv că infracţiunea de şantaj prevăzută şi pedepsită de art. 207 C. pen. nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipseşte componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate N., Înalta Curte constată că această critică reprezintă o împrejurare analizată deja de instanţe în cadrul stabilirii situaţiei de fapt, prin interpretarea materialului probator, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul recursului în casaţie, cale extraordinară de atac, eminamente în drept, şi nu în fapt, fiind inadmisibil de a se analiza cauza în aceeaşi parametri ca în cadrul căii ordinare de atac a apelului.

Înalta Curte constată că prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea persoanei vătămate N. şi temerea acestei persoane în urma constrângerii exercitate de către recurentul inculpat C..

Aşadar, în raport de starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de şantaj pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, Curtea de Apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În acest context, Înalta Curte reţine că fapta inculpatului C. de a-l constrânge pe inculpatul persoană vătămată N. prin ameninţare cu moartea şi cu acte de violenţă fizică în scopul de a recupera suma de 4.000 dolari SUA reprezentând un folos material injust (sumă obţinută de membrii grupării infracţionale în urma săvârşirii pe teritoriul statului Filipine a infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi accesare fără drept a unor sisteme informatice) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

Criticile formulate de recurentul inculpat C. în sensul că lipseşte componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate, întrucât aceasta din urmă nu a sesizat organele de poliţie pentru a cere protecţie, nu pot fi analizate de instanţa de recurs în casaţie, având în vedere pe de o parte că existenţa constrângerii, ca şi element material al infracţiunii de şantaj, nu presupune ca victima să se alerteze în mod efectiv, ci este suficient ca, ţinând cont de elemente precum vârsta acesteia, personalitatea ei, capacitatea intelectuală, să rezulte concluzia că ameninţarea avea aptitudinea de a provoca victimei o stare de teamă, iar pe de altă parte, se solicită practic reinterpretarea situaţiei de fapt, care aşa cum s-a arătat a fost corect stabilită de instanţa de apel.

III. Analiza celui de-al treilea motiv de casare circumscris pct. 7 al art. 438 C. proc. pen., şi anume că infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen., nu este prevăzută de legea penală, întrucât după intervenirea Legii nr. 207/2021, art. 311 C. pen. incriminează la alin. (2) utilizarea unui instrument de plată fără numerar, iar nu a unui instrument de plată electronică, ceea ce echivalează cu dezincriminarea faptei, presupune cu prioritate clarificarea noţiunilor de "instrument de plată electronică" şi "instrument de plată fără numerar", tocmai pentru a stabili sfera de aplicabilitate a normei de incriminare.

Astfel cum rezultă din expunerea de motive pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi pentru transpunerea Directivei (UE) 2019/713 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor şi a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar şi de înlocuire a Deciziei cadru 2001/413/JAI a Consiliului, prin adoptarea Legii nr. 207/2021 s-a urmărit a se clarifica sensul şi scopul instrumentelor de plată electronică, introducerea noţiunilor de instrument de plată fără numerar şi monedă electronică, adaptarea infracţiunilor de presupuse fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronică, inclusiv prin monede virtuale, precum şi adaptarea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică la standardele impuse de prevederile directivei.

Prin Legea nr. 207/2021, la art. 180 au fost introduse trei noi definiţii, respectiv instrument de plată fără numerar, moneda electronică şi moneda virtuală, însă ceea ce prezintă relevanţă pentru speţa de faţă este definiţia instrumentului de plată fără numerar, reglementată în cuprinsul alin. (1), şi anume:

"un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat/ă, material sau nematerial sau o combinaţie a acestora, altul decât moneda cu valoare circulatorie şi care, singur sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite transferul de bani sau valoare monetară, inclusiv prin monedă electronică sau monedă virtuală."

Se constată că, spre deosebire de instrumentul de plată electronică, astfel cum a fost explicitat şi clarificat prin Decizia cadru 2001/413/JAI, instrumentul de plată fără numerar are un conţinut neechivoc, în sensul că se arată faptul că nu este doar un instrument de plată corporal, material, ci poate avea şi o natură intangibilă, incorporală, şi de asemenea, definiţia referindu-se la un dispozitiv, obiect sau înregistrare, tocmai pentru a acoperi nu doar cardurile emise de instituţiile financiare, ci şi instrumentele de monedă electronică sau instrumentele de plată electronică cu acces la distanţă.

În legislaţia naţională, în ceea ce priveşte definiţia instrumentului de plată electronică, după modificare, aceasta este prevăzută la alin. (2) al art. 180 C. pen., fiind similară cu definiţia din vechea reglementare, cu menţiunea că este eliminată referirea la titular.

Aşadar, urmare a preluării definiţiei din cuprinsul art. 2 lit. a) din Directivă, instrumentele de plată fără numerar reprezintă denumirea generică ce include toate categoriile de instrumente şi monede definite în cadrul alin. (2)-(4) ale art. 180 C. pen., şi anume instrumentul de plată electronică, ce poate fi un card bancar sau un instrument de plată electronică la distanţă, cât şi instrumentul de monedă electronică.

În acest context, în vederea asigurării unei terminologii unitare, conţinutul art. 180 C. pen. a presupus de plano şi clarificarea prevederilor art. 311 alin. (2), în sensul folosirii sintagmei "instrument de plată fără numerar" în loc de "instrument de plată electronică".

Deopotrivă, prevederile art. 313 C. pen. au fost clarificate pentru a asigura transpunerea în legislaţia internă a prevederilor art. 4 lit. d) şi art. 5 lit. d) din Directiva non-cash în ipoteza utilizării frauduloase a unui instrument de plată fără numerar falsificat constând în achiziţia în folosul propriu sau al unei alte persoane, inclusiv primirea, însuşirea, cumpărarea, transferul, importul, exportul, vânzarea, transportul sau distribuirea în vederea utilizării frauduloase a unui instrument de plată fără numerar material contrafăcut sau falsificat, respectiv achiziţia în folosul propriu sau al unei alte persoane, inclusiv vânzarea, transferul sau distribuirea sau punerea la dispoziţie în vederea utilizării frauduloase a unui instrument de plată fără numerar nematerial obţinut pe căi ilegale, contrafăcut sau falsificat.

Aşadar, prevederile art. 313 C. pen. sancţionează orice dobândire a unui instrument de plată fără numerar falsificat în vederea utilizării frauduloase, şi nu doar utilizarea frauduloasă propriu-zisă a acestuia, care din punct de vedere al desfăşurării în timp este ulterioară deţinerii/dobândirii, variante incriminate deja în legislaţia naţională.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 207/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., nu a operat o dezincriminare a infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) cu referire la art. 311 alin. (2) C. pen., prin înlocuirea sintagmei "instrumente de plată electronică" cu "instrumente de plată fără numerar", astfel cum au încercat inculpaţii a acredita ideea, ci doar s-a clarificat sfera mijloacelor de plată ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor informatice, conferindu-se valenţe specifice accesibilităţii şi previzibilităţii normei de incriminare, tocmai în scopul de a nu se mai permite astfel de interpretări.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., C., D. şi B. împotriva deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 160 RON, pentru fiecare recurent, va rămâne în sarcina statului.

Va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., C., D. şi B. împotriva deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 160 RON, pentru fiecare recurent, rămâne în sarcina statului.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.