Şedinţa publică din data de 08 martie 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A. .
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 17 iulie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen. trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - B.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - C.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - D.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - E.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - F.); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa nr. 424D/P/2016 din data de 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 8.925 Euro, ridicate de la inculpatul A..
Conform dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.
În drept, măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse, acestea se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.
Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părţii civile, prin ordonanţă motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părţii civile sau din oficiu, prin încheiere motivată.
Măsurile asigurătorii dispuse în faza procesului penal corespund unui raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.
Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele elemente: obiectul textului de lege care incriminează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, particularităţile acestor infracţiuni, importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestei categorii de infracţiuni, pericolul social crescut al faptelor incriminate.
S-a reţinut că procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală, măsurile asigurătorii având rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parţiale sau totale a pagubelor provocate, dacă se angajează răspunderea penală a inculpatului în mod definitiv pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa a apreciat că măsura asigurătorie respectă principiul proporţionalităţii dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate decurge din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii), iar caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, raportat la dispoziţiile art. 249 din C. proc. pen., răspunde şi textului de legalitate al acestor masuri procesuale.
Proporţionalitatea măsurii cu scopul reparator urmărit are rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa nr. 424D/P/2016 din 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 Euro, ridicate de la inculpatul A..
Împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a formulat contestaţie inculpatul A..
În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul A. a arătat că măsura asigurătorie nu mai are o justificare la acest moment şi nu este proporţională cu scopul reparatoriu urmărit. A învederat că nu s-a dovedit caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.
Referitor la motivarea primei instanţei, în sensul că se impune menţinerea măsurii asigurătorii, întrucât suma de 8.925 euro provine din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, contestatorul a solicitat să se observe că, în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, nu există nicio persoană vătămată care să reclame că i-ar fi provocat un prejudiciu prin prisma vreuneia dintre aceste infracţiuni. În acest sens, a arătat că inclusiv numita C., căreia i s-a acordat suma de 10.000 euro, a declarat în faţa instanţei de fond că nu are nicio pretenţie.
În plus, a precizat că respectiva sumă aparţinea soţiei sale, fiind adusă în ţară şi prezentată inclusiv organelor vamale în aceeaşi zi în care se făcuse percheziţia domiciliară.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi ridicarea măsurii asigurătorii, menţionând că munceşte, deţine proprietăţi, astfel că, dacă va fi condamnat şi i se va imputa vreun prejudiciu, va putea să îl achite.
Examinând încheierea contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Contestatorul inculpat A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 17 iulie 2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen. trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - B.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - C.); trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (victimă - D.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - E.); trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (victimă - F.); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare, în esenţă, că inculpatul A.:
- în perioada 2014-2017, împreună cu inculpaţii G. şi H., a constituit un grup infracţional organizat (la care, în cursul anului 2015 au aderat şi inculpaţii I. şi J.), în scopul comiterii unor infracţiuni de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism;
- în cursul anului 2014, a recrutat-o pe persoana vătămată minoră E. (în vârstă de 16 ani), prin inducere în eroare (în sensul că voia o relaţie de prietenie cu ea) şi profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situaţie conflictuală cu familia şi situaţie materială precară), în scopul exploatării prin activitatea de animatoare în cadrul K. (aservire), dar şi exploatare sexuală;
- în cursul anului 2015, a transportat-o pe persoana vătămată D. la aeroport şi a adăpostit-o într-un apartament cu regim hotelier din Spania, cunoscând că a fost recrutată de inculpatul H. prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă în Spania - dansatoare), în scopul exploatării sexuale în clubul "L." din oraşul La Jonquera;
- în cursul anului 2015, a recrutat-o pe persoana vătămată B., prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă), a transportat-o la aeroport şi a adăpostit-o într-un apartament cu regim hotelier din Spania, în scopul exploatării sexuale în clubul "L." din oraşul La Jonquera;
- în perioada 2015-2016, a transportat-o pe persoana vătămată C. de la aeroport la apartamentul cu regim hotelier din Spania (unde a adăpostit-o), respectiv la clubul "L." din oraşul La Jonquera, cunoscând că a fost recrutată de inculpatul H. prin inducere în eroare (în sensul că îi va găsi un loc de muncă în Spania - barman), în scopul exploatării sexuale;
- în cursul lunii decembrie 2016, a recrutat-o pe persoana vătămată minoră F. (în vârstă de 17 ani), prin inducere în eroare (în sensul că voia o relaţie de prietenie cu ea) şi profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situaţia familială şi starea materială precară), în scopul exploatării prin activitatea de animatoare în cadrul K. (aservire), dar şi exploatare sexuală;
- în perioada 2013-2017, a determinat sau înlesnit practicarea prostituţiei, respectiv a obţinut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către M. şi inculpatele N. şi O..
În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 424D/P/2016 din 06 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 8.925 Euro, ridicată de la inculpatul A..
În cuprinsul ordonanţei s-a reţinut că, la momentul efectuării percheziţiei domiciliare din data de 05.04.2017, la domiciliul inculpatului A., a fost ridicată suma de 8 925 euro şi, pentru a se evita ascunderea acestei sume, care poate face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, în baza dispoziţiilor art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., art. 252 alin. (8) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 106 din 10 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoane vătămate B., C. şi D.), de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. (în forma anterioară datei de 2.11.2020) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (persoane vătămate E. şi F.), de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. .b din C. pen., au fost contopite pedepsele principale şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi din sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare).
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1359 şi art. 1381 din C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de persoana vătămată C. şi au fost obligaţi inculpaţii H., G., A. şi I., în solidar, la plata către aceasta a echivalentului în RON a sumei de 10000 Euro (calculat la cursul BNR din data plăţii), reprezentând daune morale.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost confiscată suma de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., consemnată conform chitanţei de depunere numerar nr. x/6.04.2017 emisă de P. .
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa din data de 06.04.2017 în dosarul nr. x/2016 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, asupra sumei de 8925 Euro, proprietatea inculpatului A..
Instanţa de fond a reţinut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă, cu suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale.
În soluţionarea acţiunii civile, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1357, art. 1359 şi art. 1381 din C. civ. şi evitarea ca prin acordarea despăgubirilor pentru daunele suferite de persoana vătămată, să se creeze pentru aceasta premisele unei îmbogăţiri fără just temei. Cu privire la daunele morale, s-a constatat că acestea reprezintă consecinţe de natura nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalităţii sale psihice si sociale, prin lezarea unui interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs in afara unui cadru contractual.
În speţă, s-a apreciat că este indiscutabil că persoanei vătămate C. i-au fost produse asemenea consecinţe, ţinând cont de faptul că infracţiunea de trafic de persoane reprezintă o formă gravă de încălcare a relaţiilor de convieţuire socială, dar şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, în mod evident, fiind afectată atât dezvoltarea ulterioară psihică a persoanei vătămate, dar şi imaginea acesteia prin constrângerea la practicarea prostituţiei de către inculpaţi.
Drept urmare, în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357, art. 1359 şi art. 1381 din C. civ., tribunalul a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată C. şi a obligat pe inculpatul A. în solidar cu inculpaţii H., G. şi I., la plata sumei de 10000 Euro (calculat la cursul BNR din data plăţii), reprezentând daune morale.
În ceea ce priveşte suma de 8925 euro, ridicată de la inculpatul A., sumă consemnată conform chitanţei de depunere numerar nr. x/6.04.2017 emisă de P., instanţa de fond a constatat că a fost dobândită ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism de către inculpat, astfel încât, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea acesteia.
Împotriva sentinţei penale nr. 106 din 10 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a declarat apel, printre alţii, inculpatul A., apel ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova, în care a fost pronunţată încheierea nr. 5 din 19 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei contestaţii.
Procedând la verificarea soluţiei Curţii de Apel Craiova, de menţinere a măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., instanţa reţine următoarele:
Prealabil, Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."
Conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).
Prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.
În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).
Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen.. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.
În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.
Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."
Examinând în aceste coordonate apărările formulate de contestatorul inculpat, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la critica inculpatului A., în sensul că măsura asigurătorie nu este proporţională cu scopul reparatoriu urmărit, instanţa constată că aceasta este nefondată.
Astfel, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii, dată fiind natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei (constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen., trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) din C. pen. (în forma anterioară datei de 2.11.2020) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.) şi necesitatea de a asigura o eventuală confiscare specială, dacă soluţia ce se va pronunţa în cauză va fi în sensul prevăzut de normele legale ce impun această măsură.
O altă critică a contestatorului a fost în sensul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.
Înalta Curte subliniează că, la acest moment procesual, nu se analizează temeinicia soluţiei privind confiscarea specială, ci se verifică subzistenţa temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii.
De altfel, cu privire la caracterul ilicit al sumei de 8.925 euro, este necesar a fi evidenţiat şi faptul că prin încheierea nr. 116 din 27 aprilie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (definitivă la momentul pronunţării), la care a făcut referire şi apărătorul ales al contestatorului la momentul dezbaterilor, a fost admisă contestaţia formulată în baza art. 250 din C. proc. pen., de contestatorul inculpat A., a fost desfiinţată în parte ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător nr. 424D/P/2016 din 06.04.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cu privire la instituirea sechestrului asigurător penal dispus asupra sumei de 7.500 RON şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra acestei sume, fiind restituită persoanei interesate Q.. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei cu nr. x din 06.04.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.
În considerentele acestei încheieri, cu privire la suma de 8925 euro, s-a reţinut că " ... există în cauză indicii, probe, care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfăşurat activităţi ce intră în sfera ilicitului penal, că pe perioada presupusei activităţi infracţionale a obţinut diverse sume de bani, aspecte care conturează temeinicia măsurii procesuale dispuse cu privire la acestea. De altfel, deşi până în acest moment nu s-a făcut o evaluare de către procurorul de caz a sumelor de bani obţinute în mod ilicit de către inculpatul-contestator, se constată că, în raport cu presupusa perioadă de activitate infracţională, proporţionalitatea măsurii nu ridică critici sub acest aspect.".
În plus, prima instanţă a constatat că suma de 8.925 euro a fost dobândită ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism de către inculpat.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului, în sensul că suma de 8.925 euro aparţinea soţiei sale, Înalta Curte are în vedere că inculpatul nu a solicitat, în prezenta procedură (verificarea temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii), administrarea vreunor probe care să facă dovada apărării sale, în sensul că suma menţionată ar fi un bun propriu al soţiei.
Contestatorul a mai arătat că nicio persoană vătămată nu a susţinut că i-ar fi provocat un prejudiciu prin săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism şi numita C. (căreia i s-a acordat suma de 10.000 euro) a declarat în faţa instanţei de fond că nu are nicio pretenţie.
Înalta Curte constată că această apărare vizează modul de soluţionare a acţiunii civile de către prima instanţă, astfel încât aceasta excedează prezentului cadru procesual, respectiv soluţionarea unei contestaţii formulată împotriva unei încheieri prin care s-a menţinut măsura sechestrului asigurător.
Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din data de 06 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova asupra sumei de 8.925 euro, ridicată de la inculpatul A., aceasta fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit şi se impune menţinerea ei.
Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 5 din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 martie 2022.