Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32/F din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II -a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A..

În baza art. 6 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (1) al Legii nr. 241/2005, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2021, sunt mai favorabile petentului condamnat A. .

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani, 3 luni şi 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucuresti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, de 6 ani închisoare şi 1 an închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 6 alin. (3) din C. pen., a fost înlocuită pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată petentului condamnat A. prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucuresti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu pedeapsa amenzii penale constând în 100 de zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 50 de RON, petentul condamnat urmând să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 RON.

Au fost menţinute pedepsele accesorii şi complementare, stabilite prin hotărârea de condamnare, inclusiv cu privire la pedeapsa amenzii penale dispuse prin prezenta.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucuresti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat:

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, suspendată condiţionat prin sentinţa penală nr. 390/11.11.2009 a Judecătoriei Călăraşi în dosarul x/2007, definitivă prin decizia penală nr. 1257/20.06.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul x/2011;

- la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen. prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2014 definitivă prin decizia nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare prin sentinţa nr. 30/2018 din data de 14 decembrie 2018 (rămasă definitivă la data de 01 ianuarie 2019), pronunţată de Tribunalul Judeţean - Silistra din Republica Bulgaria în Dosarul nr. x/2018 [recunoscută prin sentinţa penală nr. 136/18.07.2019 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2019 definitivă prin decizia penală nr. 396/05.09.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie].

Au fost menţinute dispoziţia sentinţei penale nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 390/11.11.2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1257/20.06.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

A fost descontopită pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2014 definitivă prin decizia nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care adaugă sporul fix şi obligatoriu de 2 ani, 11 luni şi 10 zile, (reprezentând 1/3 din 3 ani şi 10 luni + 4 ani + 1 an) şi amenda penală în cuantum de 5000 RON (stabilită prin prezenta) şi s-s dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare şi amenda penală în cuantum de 5000.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 64 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii penale neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen. privind posibilitatea înlocuirii zilelor - amendă cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea (100 zile închisoare).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului A., perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din dosarul x/2016 de la 10.03.2016 la 27.05.2016, respectiv perioada pedepsei executată parţial prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2014 definitivă prin decizia nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de la 25.06.2019 la zi.

A fost anulat M.E.P.Î nr. 287/2019/08.04.2020 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 09.12.2021 pe rolul instanţei, sub nr. x/2021 a fost înregistrată cererea privind modificarea pedepsei rezultante de 9 ani 3 luni şi 10 zile dispusă prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 287/2019 din 08.04.2020, în sensul reducerii acesteia, conform art. 595 din C. proc. pen., formulată de persoana condamnată A..

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (2) lit. a), art. 595 din C. proc. pen., art. 4, art. 6 din C. pen., Legea nr. 55/2021.

În motivarea cererii, persoana condamnată a arătat că, acţiunea vizează reducerea pedepsei de 9 ani 3 luni şi 10 zile, conform dispoziţiilor art. 595 din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii unei legi penale_noi, respectiv Legea nr. 55/31.03.2021, privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, care face aplicabile prevederile art. 4 si 6 din C. pen., precum şi ale art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 29/19.11.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Motivele pentru care petentul a formulat acţiunea se referă la modificarea pedepsei rezultante de 9 ani 3 luni şi 10 zile, acţiune întemeiata pe intervenirea unei legi penale noi, respectiv Legea nr. 55/31.03.2021, privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, infracţiune care face obiectul tuturor celor 5 condamnări din 4 dosare penale, după cum urmează:

- 1.1. - 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (26 acte materiale din perioada 2007-2011) prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., conform sentinţei penale nr. 24l/F/14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia penală;

1.2. - 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015) prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma in vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., conform sentinţei penale nr. 241/F/14.11.2019 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penala;

Pentru această infracţiune de 1 an închisoare, persoana condamnată a solicitat aplicarea art. 595 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 si 6 din C. pen., ca urmare a intervenirii unei legi penale noi, respectiv legea nr. 55/31.03.2021.

2. - 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala sub forma complicităţii (1 act material din decembrie 2000) prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1968 raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, suspendată condiţionat prin sentinţa penală nr. 390/11.11.2009 a Judecătoriei Călăraşi în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia penală nr. 1257/20.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2011;

Prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2012 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin decizia penala nr. 221/24.06.2019 a fost dispusă anularea suspendării condiţionate şi a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsa, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1968;

Prin sentinţa penală nr. 24l/F/14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a Penala, definitivă prin decizia penala nr. 100/A/08.04.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost descontopită pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi de 1 an închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 390/11.11.2009 a Judecătoriei Călăraşi in dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia penala nr. 1257/20.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2011 şi au fost puse în individualitatea lor pedepsele componente.

3.-4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma complicităţii (din perioada decembrie 2009- ianuarie 2010) prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în varianta de reglementare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013), cu aplicarea art. 5 din C. pen. prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie;

4.-3 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (din perioada 14.07.2008-12.12.2008 în Bulgaria, Oraş Silistra) prin sentinţa penală nr. 30/2018 din data de 14.12.2018, rămasă definitivă la data de 01.01.2019, pronunţată de Tribunalul Judeţean - Silistra din Republica Bulgaria în dosarul nr. x/2018, recunoscută prin sentinţa penală nr. 136/18.07.2019 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penala nr. 396/05.09.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- Prin sentinţa penală nr. 241/F/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a Penala, în temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A., rezultând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 3 ani 3 luni si 10 zile, respectiv 1/3 din 3 ani şi 10 luni + 4 ani + 1 an + 1 an) şi instanţa a dispus a se executa pedeapsa rezultantă de 9 ani 3 luni si 10 zile.

Având în vedere că, prin Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 332/01.04.2021 a fost modificată şi completată Legea nr. 241/2005 cu privire la art. 9 şi 10, care au fost temeiul condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală (3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015) şi pentru care a fost pronunţată condamnarea de 1 an închisoare, iar noua lege nu mai prevede aplicarea pedepsei cu închisoarea în situaţia în care prejudiciul cauzat este acoperit integral în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, iar cuantumul acestuia este de până la 50.000 Euro în echivalentul monedei naţionale,

"La articolul 9, partea introductivă a alineatului (l)se modifică şi va avea următorul cuprins:

Articolul 9(1): Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

La articolul 10, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 10 (1): In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscala prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda",

A mai solicitat persoana condamnată că, prin noul text de lege- art. 10 - legiuitorul a exclus posibilitatea condamnării la pedeapsa închisorii dacă prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în ceea ce o priveşte, cuantumul prejudiciului pentru aceasta infracţiune a fost de 27.446,03 RON stabilit prin hotărârea de condamnare, iar pretenţiile părtii civile, Biroul Vamal de Interior Bucureşti prin adresa nr. x/21.07.2017 au fost în cuantum de 29.079 RON, rectificat la suma de 28.432 RON prin adresa nr. x/25.10.2017.

Prin înscrisurile depuse la dosarul fondului-chitanţa pentru încasarea veniturilor bugetare şi a altor sume de bani seria x nr. x din 02.09.2019 şi cu cererea de achitare prejudiciu nr. x/26.08.2019 în dosar nr. x/2016 devenit 5668/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul A. a făcut dovada achitării integrale a pretenţiilor părţii civile, debit principal până la primul termen de judecată, suma achitată fiind în cuantum de 29.100 RON.

Faţă de cele prezentate, a solicitat persoana condamnată să se constate că au fost incidente dispoziţiile art. 6 alin. (3) din C. pen.: "(3) Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea noua. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii."

Totodată, a mai învederat instanţei persoana condamnată că, sunt incidente şi prevederile art. 10 alin. (1) indice 1 din noua lege (Legea nr. 55/2021):

"La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1^A1) si (1^A2), cu următorul cuprins:

(1^A1) In cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 si 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare."

Având în vedere încadrarea juridica a faptei stabilită prin actul de sesizare-Rechizitoriul din data de 11.06.2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică- dosar nr. x/2016, fapta inculpatului A., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în lunile decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015 a ascuns organelor fiscale producerea în perioada lunile decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015, în imobilul situat în Com. Sahateni, Str. x, Jud. Buzău, a cantităţii de 4400 litri de rachiu din tescovină prin neînregistrarea la organele vamale competente a instalaţiei pe care o utiliza în acest sens, prin lipsa notificării începerii producţiei şi nedeclararea cantităţilor produse, în scopul sustragerii de la plata accizei, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 27.446,03 RON, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.."

Prin sentinţa penală nr. 24l/F/14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penala, instanţa a stabilit conform Cap. V. Individualizarea pedepselor (pag. 28-29):"V. Individualizarea pedepselor

l.a. Instanţa va face aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în privinţa inculpatului A., întrucât la termenul din 10.09.2019, acestuia i-a fost admisa cererea de judecata potrivit recunoaşterii învinuirii.

Ca atare, limitele de pedeapsă devin între 6 şi 10 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. epuizată în decembrie 2010, respectiv între 1 an şi 4 luni şi 5 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 din C. pen.

b. Prin înscrisurile depuse la dosar (chitanţa pentru încasarea veniturilor bugetare şi a altor sume de bani seria x nr. x din 02.09.2019 şi cu cererea de achitare prejudiciu nr. x/26.08.2019 în dosar nr. x/2016 devenit 1004/2016-devenit 481/2016- dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti), inculpatul A. a făcut dovada achitării integrale a pretenţiilor părţii civile, debit principal pana la primul termen de judecată.

Astfel, prin adresa nr. x/21.07.2017 de calcul prejudiciu efectuat de Biroul Vamal de Interior Bucureşti s-a stabilit în ceea ce priveşte produsul ţuica o acciza datorată de inculpatul A. de 29.079 RON, debit principal, fără luarea în considerare a accesoriilor fiscale.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile pârtii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Primul termen de judecată trebuie considerat termenul la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, astfel încât, potrivit art. 374 indice 1 din C. proc. pen., instanţa să poată dispune ca grefierul să dea citire actului de sesizare sau să facă o prezentare succintă a acestuia. In măsura în care au loc amânări succesive anterior citirii actului de sesizare, cum este cazul în prezenta speţa, inculpatul poate sa acopere prejudiciul şi implicit să beneficieze de aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, până la termenul la care se dă citire actului de sesizare, întrucât abia la acest termen cauza se afla în stare de judecată.

În condiţiile în care partea civilă nu a precizat până la primul termen de judecată cuantumul sumelor solicitate cu titlu de accesorii, inculpatul A. nu avea cum să le achite, dar nici nu putea aştepta până în momentul în care partea civilă a precizat cuantumul accesoriilor, deoarece ar fi depăşit termenul prevăzut de lege-primul termen de judecată- pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară.

În speţă, fiind vorba despre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prejudiciul cauzat este raportat la momentul epuizării acesteia (decembrie 2015), independent de penalităţile şi dobânzile ce decurg din acesta, accesorii care vor fi avut in vedere la soluţionarea acţiunii civile.

Ca atare, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. devin între 8 luni şi 2 ani şi 8 luni inchisoare." (pag. 28- 29 Sentinţa penală nr. 241/F/14.11.2019 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018).

Tot în această sentinţa penală la Capitolul VI. Latura civila/masuri asigurătorii (pag. 32-34) s-a reţinut:

"b) potrivit adresei nr. x/21.07.2017 de calcul prejudiciu efectuat de Biroul Vamal de Interior, Bucureşti s-a stabilit iniţial in ceea ce priveşte produsul ţuica (4628 litri) o acciza datorată de inculpatul A. de 29.079 RON . Ulterior, Biroul Vamal de Interior Bucureşti a indicat prin adresa nr. x/25.10.2017 prin care a stabilit o cantitate de 4525 litri şi o acciza datorată de 28.432 RON ."

De asemenea, conform alin. (2) al Cap. VI din sentinţa penală nr. 24l/F/14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală in dosarul nr. x/2018 (pag. 33) cu privire la accesorii se arată următoarele:

"Va constata că pretenţiile civile cu privire la debitul principal în referire la infracţiunea de evaziune fiscală (3 acte materiale din perioada decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015) au fost acoperite integral până la primul termen de judecată.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349, 1357 şi art. 1369 din C. civ., va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civila Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi va obliga inculpatul A. la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începand cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la 01.09.2019, inclusiv (data executării integrale a plaţii debitului principal reprezentat de accize)."

Prin Ordonanţa nr. 6 din 31 iulie 2019 privind instituirea unor facilitaţi fiscale (publicată în Monitorul Oficial nr. 648/05.08.2019), modificată prin Ordonanţa de Urgenţa nr. 90/27.05.2020, aprobată prin Legea nr. 114/08.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 600/08.07.2020, a fost instituită posibilitatea restructurării obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 (la 29.05.2020 prin modificarea Punctului I art. 1 din O.U.G. nr. 90/27.05.2020).

Art 24 din Ordonanţa nr. 6/31.07.2019 privind instituirea unor facilitaţi fiscale prevede:

"Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2018. Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale datorate bugetului general consolidat, restante la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) toate obligaţiile bugetare principale restante la 31 decembrie 2018 inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 15 decembrie 2019 inclusiv; b) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligaţiile bugetare principale şi accesorii administrate de organul fiscal central cu termene de plata cuprinse între data de 1 ianuarie 2019 şi 15 decembrie 2019 inclusiv până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor; c) debitorul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Aceasta condiţie se considera îndeplinita şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central; d) debitorul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea in mod corespunzător a condiţiilor prevăzute la lit. a)-c), dar nu mai târziu de 15 decembrie 2019 inclusiv, sub sancţiunea decăderii."

Persoana condamnată a mai arătat faptul că, debitul este anterior datei de 31 decembrie 2018 (respectiv din decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015), a depus declaraţia nr. 8482 în 25 august 2016, a fost emisă decizia de plată de către organul fiscal prin adresa nr. x/21.07.2017 (suma 29.079 RON) si adresa nr. x/25.10.2017 (suma 28.432 RON), a achitat integral valoarea pretenţiilor părţii civile, respectiv suma de 29.100 RON, suma mai mare decât cuantumul obligaţiilor stabilite în urma raportului de expertiza contabilă şi fiscală judiciară, preluată din actul de sesizare (Rechizitoriul) şi stabilită de instanţa de judecata în cuantum de 27.446,03 RON, chitanţa seria x nr. x din 02.09.2019 şi cu cererea de achitare prejudiciu nr. x/26.08.2019, plata fiind efectuată în intervalul 1 ianuarie 2019-15 decembrie 2019.

Organul fiscal a constatat îndeplinirea integrală a acestor condiţii şi a faptului că nu se datorează sume accesorii faţă de debitul principal, în acest sens fiind comunicat răspunsul nr. x/02.06.2021 la adresa nr. x/27.05.2021 de către Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala- Direcţia Generală a Finanţelor Publice, precum şi Procesul-Verbal privind calculul creanţelor fiscale accesorii sau altor sume care au fost stabilite în titlul executoriu nr. x/28.07.2020 în care la coloana "Denumirea obligaţiilor fiscale/bugetare" este înscris termenul "prejudiciu", iar valoarea avută în vedere la calculul accesoriilor este 1.735.661 RON şi este aferentă infracţiunii de evaziune fiscală (26 de acte materiale din perioada 2007-2011), deci cea care nu face obiectul prezentei cereri.

Având în vedere toate cele menţionate, respectiv: s-a efectuat plata debitului principal care este mai mica de 50.000 Euro echivalentul monedei naţionale (27.446,03 RON prin sentinţa penală sau 28.432 RON prin decizia nr. 4614/2/25.10.2017, prin chitanţa seria x nr. x din 02.09.2019 suma achitată este în cuantum de 29.100 RON);conform legislaţiei fiscale au fost anulate accesoriile (dobânzi si penalităţi) aferente debitului principal şi constatate de către ANAF;s-a plătit procentul de 20% calculat fata de debitul principal, a solicitat, în principal, persoana condamnată să se constate că, se impune aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din din C. proc. pen., respectiv faptul că există o cauza de nepedepsire prevăzuta de lege, precum şi aplicarea prevederilor art. 4 din C. pen. şi să se dispună încetarea tuturor consecinţelor penale privitoare la această faptă prin intrarea în vigoare a noii legi, respectiv Legea nr. 55/2021.

În măsura în care va fi admisă cererea formulată, persoana condamnată a apreciat că se impune emiterea unui nou mandat de executare, iar în ceea ce priveşte contopirea pedepselor, să se aibă în vedere că toate faptele enunţate (1 an, 4 ani, 3 ani şi 10 luni si 6 ani) se afla în concurs de infracţiuni şi sunt anterioare datei de 1 februarie 2014, fiind toate sub incidenţa vechiul C. pen. 1968, iar conform art. 5 din C. pen., a solicitat a se aprecia ca fiind legea mai favorabila vechiul C. pen. şi să se dispună contopirea pedepselor prin executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani, fără aplicarea vreunui spor, conform dispoziţiilor art. 34 vechiul C. pen. 1968.

Persoana condamnată a depus la dosar Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 207/2019 din 08.04.2020; sentinţa penală nr. 242/F/14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018; Adresa nr. x/27.05.2021; Adresa emisă de ANAF nr. x din 28.07.2020, copie cazier judiciar, procesul-verbal încheiat la data de 16.12.2021 de IPJ Buzău şi chitanţa seria x din 21.12.2021 privind plata sumei de 5820 RON, reprezentând procentul de 20% calculat faţă de debitul principal.

Analizând cererea şi actele dosarului, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 241/F din 14.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au hotărât următoarele:

"I. În temeiul art. 5 din C. pen. cu aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 şi a deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. pen. (Legea nr. 286/2009), precum şi Legea nr. 241/2005, respectiv Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare ulterior datei de 01.02.2014.

II.1. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la art. 153 alin. (1) din C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 155 alin. (4) din C. pen., dispune încetarea procesului penal prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul A. în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate], pentru infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale ale unei societăţi comerciale în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, prevăzută de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată [faptă din data de 26.02.2009].

2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., condamnă la pedeapsa de 6 ani închisoare pe inculpatul A. în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate], pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală [26 acte materiale din perioada 2007-2011].

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale.

3. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnă la pedeapsa de 1 an închisoare pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015].

4. a. În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. constată că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinţă sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat:

b. Menţine dispoziţia sentinţei penale nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 390/11.11.2009 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1257/20.06.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Descontopeşte pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2014 definitivă prin decizia nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care adaugă sporul fix şi obligatoriu de 3 ani, 3 luni şi 10 zile [1/3 din (3 ani şi 10 luni + 4 ani + 1 an + 1 an)] şi dispune ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 3 luni şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 din C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

5. a. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 40 alin. (3) din C. pen., scade din durata pedepsei aplicate inculpatului A., perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din dosarul x/2016 de la 10.03.2016 la 27.05.2016, respectiv perioada pedepsei executată parţial prin sentinţa penală nr. 222/23.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul x/2014 definitivă prin decizia nr. 221/24.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de la 25.06.2019 la zi.

b. Anulează M.E.P.Î nr. 323/24.06.2019 (dosar x/2014) şi M.E.P.Î nr. 238/18.07.2019 (dosar x/2019) şi dispune emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

III. 1. a. În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1369 şi art. 1373 din C. civ., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi obligă, în solidar, pe inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., la plata sumei de 1.735.661 RON la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

b. Constată că pretenţiile civile cu privire la debitul principal în referire la infracţiunea de evaziune fiscală [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015] au fost acoperite integral până la primul termen de judecată.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 din C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 şi art. 1369 din C. civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi obligă pe inculpatul A. la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la 01.09.2019, inclusiv (data executării integrale a plăţii debitului principal reprezentat de accize).

c. Ia act că persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti nu s-a constituit parte civilă cu privire la prejudiciul produs de inculpat prin intermediul S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L..

2. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. menţine măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 713/P/2015 din data de 02.12.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi prin ordonanţa nr. 465/P/2016 din data de 06.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică .

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. dispune luarea măsurii confiscării speciale cu privire la cantitatea de 6000 litri produs alcoolic deţinut contrar dispoziţiilor legislaţiei fiscale, aflat în imobilul situat în com. Săhăteni, str. x, jud. Buzău.

3. În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul acestei hotărâri va fi comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

IV. În baza art. 274 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. pen. obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 31.000 RON (din care 30.000 RON pentru urmărire penală; 500 RON pentru cameră preliminară şi 500 RON pentru judecată) şi pe partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. în solidar cu inculpatul A. până la concurenţa sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat."

S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 29.02.2016 întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii, în concurs real, a infracţiunilor de:

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. (26 acte materiale din perioada 2007-2011);

- transmitere fictivă a părţilor sociale ale unei societăţi comerciale în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia prevăzută de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (faptă din data de 26.02.2009) şi

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015).

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, în esenţă, că:

1. a. În perioada ianuarie 2009 - septembrie 2010, în calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. C. S.R.L. - CUI x şi al S.C. D. S.R.L. - CUI x, inculpatul A. a ascuns organelor fiscale plata unor sume de bani cu titlu de salarii şi nu a constituit astfel impozitele şi contribuţiile datorate bugetului general consolidat, pe care l-a prejudiciat astfel cu suma de 441.779 RON (echivalentul a 105.383 euro), din care 4.002 RON, echivalentul a 933 euro în cazul S.C. C. S.R.L. - CUI x şi 437.777 RON, echivalentul a 104.450 euro în cazul S.C. D. S.R.L. - CUI x (11 acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005);

b. În calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. C. S.R.L. - CUI x, inculpatul A. nu a înregistrat în evidenţele contabile şi în declaraţiile fiscale venituri/livrări realizate în semestrul II 2008, precum şi în februarie, martie 2009 în sumă totală de 11.463.940 RON cauzând astfel bugetului statului un prejudiciu de 2.188.728 RON, (echivalentul a 513.892 euro) din care TVA în sumă de 2.178.150 RON (3 acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) şi impozit pe profit în suma totală de 10.578 RON (2 acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005);

c. În calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. D. S.R.L. - CUI x, inculpatul A. nu a înregistrat în evidenţele contabile şi în declaraţiile fiscale venituri/livrări realizate în perioada aprilie - decembrie 2010, prejudiciind bugetul statului cu suma de 1.186.246 RON, echivalentul a 278.438 euro din care TVA de 1.177.787 RON, echivalentul a 276.361 euro (4 acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) şi impozit pe profit de 8.459 RON, echivalentul a 2.077 euro (un act material în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005);

d. În calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. B.) - CUI x, inculpatul A. a înregistrat în decontul de TVA nr. 26492/27.12.2007 aferent trimestrului al II-lea al anului 2007 operaţiuni fictive de regularizare TVA deductibilă în cuantum de 1.299.929 RON şi TVA colectată în cuantum de () 259.283, diminuând astfel TVA de plată cu suma de 1.559.212 RON,echivalentul a 441.928 euro (un act material în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005) şi a înregistrat în declaraţia 101 nr. 8449/15.04.2008 privind impozitul pe profit aferent anului 2007, operaţiuni fictive în cuantum de 8.206.379 RON, reprezentând baza impozabilă aferentă celor două regularizări din decontul de TVA al trimestrului al II-lea al anului 2007, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit pe profit de 176.449 RON, echivalentul a 49.728 euro (un act material în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005);

e. În calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. C. S.R.L. - CUI x, inculpatul A. a înregistrat în declaraţiile fiscale aferente anului 2008 operaţiuni fictive - achiziţii nereale de bunuri/servicii de la S.C. B. S.R.L. - CUI x, în cuantum de 21.830.803 RON, deşi în realitate societatea s-a aprovizionat de la persoane fizice neînregistrate în scopuri de TVA, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a TVA aferente, prejudiciind astfel bugetul general consolidat cu suma totală de 3.502.615 RON, echivalentul a 897.921 euro, din care TVA în cuantum de 3.485.591 RON (două acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005) şi impozit pe profit în cuantum de 17.024 RON (un act material în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005);

2. La data de 26.02.2009, având calitatea de asociat unic al S.C. C. S.R.L. - CUI x, inculpatul A. a încheiat contractul prin care a cedat toate părţile sociale pe care le deţinea în cadrul acestei societăţi numiţilor E. şi F., deşi în realitate a continuat să deţină controlul asupra acestei societăţi, scopul urmărit fiind acela de a se sustrage urmăririi penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală comisă în cursul anului 2008 în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (neînregistarea unor operaţiuni comerciale derulate cu S.C. G. SRL) şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) (înregistrarea unor operaţiuni fictive de achiziţii de la S.C. B.);

3. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în lunile decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015, inculpatul A. a ascuns organelor fiscale producerea în perioada lunile decembrie 2013, decembrie 2014 şi decembrie 2015, în imobilul situat în com. Săhăteni, str. x, jud. Buzău a cantităţii de 4400 litri de rachiu din tescovină prin neînregistrarea la organele vamale competente a instalaţiei pe care o utiliza în acest sens, prin lipsa notificării începerii producţiei şi nedeclararea cantităţilor produse, în scopul sustragerii de la plata accizei, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 27.446,03 RON.

Hotărârea a rămas definitivă la data de 08.04.2020 prin decizia penală nr. 100/A a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 287/08.04.20220 pentru pedeapsa de 9 ani, 3 luni şi 10 zile închisoare.

Curtea, analizând cererea formulată în raport cu criticile invocate, cât şi din oficiu, a apreciat următoarele:

Potrivit art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.

Potrivit art. 6 din C. pen.: (1)Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1) - (6).

Prin Legea nr. 55/2021 a fost modificată Legea 241/2005, prevăzându-se în cazul faptelor incriminate prin art. 8 şi art. 9 din lege, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.

Potrivit art. 10 din Legea 241/2005 modificată, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.

Astfel, instanţa a constatat că în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi art. 9 din Legea 241/2005, a intervenit o lege care, în anumite condiţii (prejudiciu cauzat de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naţionale; prejudiciu recuperat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare), prevede doar amenda penală şi analizând în concret situaţia petentului instanţa a observat că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, după cum s-a reţinut şi mai sus, prejudiciul reţinut în cauza în care a fost condamnat petentul la pedeapsa de 1 an închisoare cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost în cuantum total de 27.446,03 RON.

În considerentele sentinţei penale nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că:

"Prin înscrisurile depuse la dosar [chitanţa pentru încasarea veniturilor bugetare şi a altor sume de bani serie x număr x din 02.09.2019 şi cu cererea achitare prejudiciu nr. x/26.08.2019 în dosar x/2016 - devenit 1004/2016 - devenit 481/2016 - dosar x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti ], inculpatul A. a făcut dovada achitării integrale a pretenţiilor părţii civile (debit principal), până la primul termen de judecată.

Astfel prin adresa nr. x/21.07.2017 de calcul prejudiciu efectuat de Biroul Vamal de Interior Bucureşti s-a stabilit în ceea ce priveşte produsul ţuică o acciză datorată de inculpatul A. de 29.079 RON, debit principal, fără luarea în considerare a accesoriilor fiscale .

(...)

Faţă de cele anterior menţionate instanţa a constatat că prejudiciul cauzat raportat la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. nu depăşeşte pragul de 50.000 euro, iar din cuprinsul hotărârii de condamnare rezultă ca petentul condamnat A. a acoperit integral pretenţiile părţii civile (debitul principal), până la primul termen de judecată raportat la această infracţiune.

Concluzionând, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. în cauză fiind aplicabilă legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei prevăzută de art. 6 alin. (3) din C. pen.

În acest context, instanţa a aratat că, de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 02.12.2011).

Însă, în virtutea aplicării cu caracter obligatoriu a dispoziţiilor art. 6 din C. pen., momentul intervenirii legii penale mai favorabile, ca moment ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, se raportează la hotărârea definitivă iniţială de condamnare, aplicarea dispoziţiilor art. 6 din C. pen., având rolul de a asigura legalitatea pedepsei, inclusiv a pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă iniţială de condamnare, în situaţia în care legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. Totodată, verificarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 6 din C. pen. nu înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive iniţiale de condamnare, restrângerea principiului autorităţii de lucru judecat fiind limitată la înlăturarea părţii din pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare care depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, sau la înlocuire pedepsei cu închisoarea cu pedeapsa amenzii, în ipoteza în care legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, în considerarea principiului legalităţii pedepsei.

În ceea ce priveşte solicitarea petentului condamnat A. vizând aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată cu privire la aceeaşi condamnare de 1 an închisoare cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. dispusă prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta a fost apreciată de către instanţă, ca nefondată.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată, în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare. Conform alin. (1)² dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (1)¹.

Potrivit înscrisurilor depuse de către petentul condamnat acesta a calculat şi achitat la 21.12.2021 şi procentul de 20% faţă de debitul principal datorat, respectiv 29.100 RON, însă această împrejurare nu este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată, această plată neintervenind în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive .

Împotriva sentinţei penale nr. 32/F din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II -a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 martie 2022.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond, învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată cu privire la aceeaşi condamnare de 1 an închisoare cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. dispusă prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare.

Astfel, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.

Potrivit art. 6 din C. pen.: (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

Prin Legea nr. 55/2021 a fost modificată Legea 241/2005, prevăzându-se în cazul faptelor incriminate prin art. 8 şi art. 9 din lege, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.

În speţă, contestatorul condamnat a reiterat criticile formulate în faţa instanţei de fond solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată cu privire la aceeaşi condamnare de 1 an închisoare cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată [3 acte materiale din perioada decembrie 2013- decembrie 2015], prevăzută de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 06 iulie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. dispusă prin sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 100/A/08.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de fond, apreciază că această critică este nefondată, întrucât:

Potrivit art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată, în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare. Conform alin. (1)² dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (1)¹.

Or, din înscrisurilor depuse de către petentul condamnat acesta a calculat şi achitat la 21.12.2021 şi procentul de 20% faţă de debitul principal datorat, respectiv 29.100 RON, însă această împrejurare nu este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată, întrucât această plată nu a intervenit în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Aşadar, sentinţa penală nr. 241F/14.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă la data de 08.04.2020, deci anterior achitării procentului de 20% faţă de debitul principal datorat, astfel încât, această împrejurare nu are relevanţă în cauză, nefiind de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea 241/2005 modificată.

Cât priveşte indicarea greşită a temeiului de drept în baza căruia s-a făcut contopirea, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. în loc de art. art. 39 alin. (1) lit. d) din C. pen., aspect criticat, atât de apărătorul ales al contestatorului, cât şi de parchet, în concluziile orale formulate, Înalta Curte constată că este o eroare, având în vedere că în dezvoltare se exemplifică ce pedepse au fost contopite (au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care adaugă sporul fix şi obligatoriu de 2 ani, 11 luni şi 10 zile, (reprezentând 1/3 din 3 ani şi 10 luni + 4 ani + 1 an) şi amenda penală în cuantum de 5000 RON (stabilită prin prezenta) şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani, 11 luni şi 10 zile închisoare şi amenda penală în cuantum de 5000) şi nu produce efecte asupra soluţiei fondului.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în baza art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 32/F din data de 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 32/F din data de 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 aprilie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj