Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost repspinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de către contestatorul condamnat A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 74 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a arătat că, determinarea condiţiilor de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, presupune examinarea dispoziţiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:
"Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes."
S-a mai notat că, art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 prevede următoarele:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Sintetizând, Curtea a constatat că, pentru admisibilitatea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, este necesară întrunirea mai multor condiţii, respectiv, existenţa unui litigiu pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, calitatea de parte sau de procuror care participă în proces a titularului cererii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare ori care, deşi nu mai este în vigoare, continuă să producă efecte juridice, legea/dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi lipsa unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.
În speţă, Curtea a constatat că, deşi dispoziţiile legale prev. de art. 421 pct. 2 lit. a) şi b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 74 C. pen. criticate de inculpat ca fiind neconstituţionale fac parte din legi aflate în vigoare, nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale (cu excepţia art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din C. proc. pen.) şi au fost invocate de către o parte din proces în contextul existenţei unui litigiu pe rolul unei instanţe judecătoreşti, acestea nu au legătură cu obiectul contestaţiei la executare deduse judecăţii, întemeiate pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
Pentru a analiza legătura excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei, Curtea a avut în vedere că aceasta poate fi stabilită în urma unei aprecieri concrete cu privire la particularităţile speţei, atât prin evaluarea aplicabilităţii textului criticat în cauză, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.
Curtea a reţinut şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, "din interpretarea raţională a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre legile a căror neconstituţionalitate se invocă şi modul de soluţionare a cauzei trebuie să fie evidentă şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Iar această concluzie se sprijină inclusiv pe interesul pe care justiţiabilul îl are în promovarea unei asemenea cereri, respectiv ca, în raport de situaţia sa specifică, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor legi care au un rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei sale, iar nu a oricărei legi ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia" (Decizia nr. 955 din 17 octombrie 2017, nepublicată, Decizia nr. 234 din 11 decembrie 2017, nepublicată).
În acest context, s-a susţinut că, raportul prevederii contestate cu soluţionarea cauzei, trebuie să privească incidenţa respectivei prevederi asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, sens în care se recurge la o analiză in abstracto a modului în care decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei este de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul aflat în curs de judecată (indiferent de stadiul acestuia).
Curtea a mai arătat că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea Constituţională a statuat că "au legătură cu soluţionarea cauzei, toate dispoziţiile legale de drept substanţial şi de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecăţii şi fac posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare".
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că în această procedură, pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate doar cu privire la dispoziţii de drept execuţional, ce vizează punerea în executare a hotărârilor penale.
S-a remarcat că, prin argumentele prezentate nu au fost invocate veritabile excepţii de neconstituţionalitate, ci s-a criticat modul în care au fost aplicate dispoziţii legale, incidente în soluţionarea unui conflict de natură penală.
S-a concluzionat, astfel, că, excepţiile invocate nu au legătură cu obiectul cauzei - contestaţie la executare, ci vizează strict fondul cauzei şi modul în care instanţele de fond şi de apel au înţeles să aplice dispoziţiile legale în materie penală şi civilă şi să dispună condamnarea petentului pe latură penală şi obligarea acestuia la despăgubiri pe latură civilă.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
*
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat recurs contestatorul condamnat A., la data de 23 martie 2022, conform menţiunilor de pe înscrisul aflat la dosar ÎCCJ.
Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului declarat de recurentul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Conform dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen.., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
În fine, dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., prevăd că:
(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
În incidenţa dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte constată că hotărârea prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, printre altele, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 17 martie 2022, fără ca în cuprinsul acesteia să se menţioneze ora la care s-a pronunţat hotărârea.
Dezlegând problema momentului (dies a quo) de la care se calculează termenul procedural pe ore în situaţia în care nu se cunoaşte ora pronunţării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina şi jurisprudenţa (Î.C.C.J. - S.pen. decizia nr. 107/2017, decizia nr. 164/2017, decizia nr. 384/2020) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care recurentul A. putea recura decizia nr. 84/CO a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a început să curgă la sfârşitul zilei de 17 martie 2022, ora 24:00, şi era, în mod evident, depăşit în ziua de 23 martie 2022, când s-a declarat recurs.
Având în vedere redactarea neechivocă a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi caracterul lor de strictă interpretare şi aplicare, rezultă că termenul de 48 de ore în care poate fi declarat recursul, curge de la pronunţare, iar nu de la comunicare, fără să existe vreo derogare expresă.
În consecinţă, calea de atac formulată de recurentul A., la data de 23 martie 2022, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 48 de ore de la pronunţare, fiind, aşadar, tardivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. şi art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.