Şedinţa publică din data de 10 mai 2022
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 93/09.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
La data de 23.03.2022 a fost înregistrată sub nr. x/2020 contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 93 din data de 09.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat să se dispună deducerea corectă a perioadei executate, prin luarea în calcul a celor 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate, conform M.E.P.Î. nr. 94/2020 din 6 iunie 2020 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.
La data de 29.03.2022 a fost înregistrată sub nr. x/2022 contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 93 din data de 09.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.
La termenul de judecată din data de 06.04.2022, instanţa a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022, având în vedere că între cele două cauze există identitate de părţi şi obiect.
În motivarea cererii formulate, contestatorul condamnat A. a precizat că se află în executarea M.E.P.Î. nr. 92/2020 din data de 23 iunie 2020 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, în care s-a menţionat că "Statul de condamnare a acordat condamnatului beneficiul de 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate".
A menţionat că cele 1218 zile câştigate, acordate de autorităţile judiciare din Insula Jersey trebuie valorificate în procedura liberării condiţionate, iar potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din C. proc. pen. se precizează următoarele:
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
De asemenea, contestatorul condamnat a precizat că potrivit disp. art. 100 alin. (3) din C. proc. pen. durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută şi, prin urmare aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei şi implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracţiei de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată pentru a se putea dispune liberarea condiţionată.
În consecinţă, cele 1218 zile acordate de autorităţile judiciare din Insula Jersey trebuie să îi fie valorificate în procedura liberării condiţionate, care prevede că numai persoanele care execută pedeapsa în regim semideschis şi deschis pot beneficia de liberare condiţionată, ori în cazul său, prin nerecunoaşterea lămuririi existenţei celor 1218 zile acordate în procedura liberării condiţionate nu poate fi inclus în regimul de executare al pedepsei semideschis.
Totodată, contestatorul condamnat a invocat şi disp. art. 475 din C. proc. pen. şi a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Având în vedere precizările formulate contestatorul condamnat a solicitat admiterea în principiu a contestaţiei la executare şi rectificarea mandatului de executare a pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 93 din 9.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 03.07.2020 prin Decizia nr. 176/A/03.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la condamnatul A. s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Insula Jersey, Insulele Canalului Mânecii.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.
A fost recunoscută hotărârea pronunţată de Curtea Regală din Jersey la data de 17.05.2019 în dosarul nr. [2019]JRC097, definitivă la aceeaşi dată, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Insula Jersey, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de viol prev. de art. 5 alin. 1 din Legea împotriva ofenselor sexuale 2018, din Insula Jersey, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 147 zile închisoare calculată la data pronunţării sentinţei, respectiv 17.05.2019 şi în continuare, la zi.
S-a constatat că statul de condamnare a acordat condamnatului beneficiul de 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
La data de 6 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 94/2020, pentru pedeapsa de 10 ani închisoare, pe numele condamnatului A., persoana condamnată fiind încarcerată la data de 02.12.2021.
Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
În cauză, s-a solicitat de către contestatorul condamnat A. să se dispună deducerea corectă a perioadei executate, prin luarea în calcul a celor 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate conform M.E.P.Î. nr. 94/2020 din 6 iunie 2020 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.
De asemenea, s-a reţinut că, din conţinutul certificatului emis de autorităţile judiciare din Insula Jersey şi aflat la dosarul nr. x/2020 a rezultat că cetăţeanul român A., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare prin decizia din data de 17.05.2019, definitivă la aceeaşi dată, pronunţată de Curtea Regală din Jersey.
În sarcina acestuia s-a reţinut că, la data de 16.12.2018, în intervalul 01:55-03.15, pe raza unităţii de administrare teritorială Trinity din Insula Jersey, acţionând împreună cu alţi 4 cetăţeni români, a constrâns o persoană vătămată să întreţină raporturi sexuale şi acte sexuale orale cu ei.
Faptele reţinute în sarcina cetăţeanului român constituie potrivit legislaţiei statului solicitant, două infracţiuni de viol prev. de art. 5 (1) din Legea împotriva ofenselor sexuale 2018 din Insula Jersey, cărora le corespunde în legislaţia română infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din C. pen.
Din conţinutul certificatului emis de autorităţile din Insula Jersey a rezultat că pedeapsa aplicată este de 10 ani închisoare, echivalentul a 3653 zile, că din această durată se scad 147 de zile de arest preventiv, condamnatul putând fi liberat la termen la data de 18.08.2028 şi după caz, liberat condiţionat la data de 18.08.2025.
Conform legislaţiei statului emitent, persoana condamnată poate fi liberată după ce a executat două treimi din pedeapsă, iar în cauză această fracţie este echivalentă cu cele 1218 acordate.
Curtea a mai reţinut că, după data transferului condamnatului în România - 02.12.2021 - devin aplicabile legile naţionale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, aşa cum dispun dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, unde se arată:
"În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română."
Având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută şi, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei şi implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracţiei de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiţionată.
Astfel, cele 1218 zile acordate de autorităţile judiciare din Insula Jersey condamnatului B. nu trebuie scăzute din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin decizia din data de 17.05.2019, definitivă la aceeaşi dată, pronunţată de Curtea Regală din Jersey, ce se execută în Penitenciarul Craiova, urmând a fi valorificate în procedura liberării condiţionate.
Împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 06 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 aprilie 2022, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 10 mai 2022, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Analizând hotărârea contestată, în raport de motivele formulate de contestatorul condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).
În cauză, prin sentinţa penală nr. 93 din 09 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Insula Jersey, Insulele Canalului Mânecii şi constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută hotărârea pronunţată de Curtea Regală din Jersey la data de 17.05.2019 în dosarul nr. [2019]JRC097, definitivă la aceeaşi dată, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Insula Jersey, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de viol prev. de art. 5 alin. 1 din Legea împotriva ofenselor sexuale 2018, din Insula Jersey, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Totodată, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 147 zile închisoare calculată la data pronunţării sentinţei, respectiv 17.05.2019 şi în continuare, la zi.
S-a constatat că statul de condamnare a acordat condamnatului beneficiul de 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.
De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel persoana condamnată A..
Prin decizia penală nr. 176/A din data de 03 iulie 2020, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A..
În acest sens, Înalta Curte notează că, prin cererea formulată, condamnatul a invocat cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., criticând, în fapt, raţionamentul instanţei avut în vedere la momentul recunoaşterii hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Insula Jersey. Astfel, contestatorul A. a susţinut că, instanţa de fond nu a dispus deducerea corectă a perioadei executate, prin luarea în calcul a celor 1218 zile câştigate în vederea liberării condiţionate.
Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, fie pe parcursul executării sancţiunii penale - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Cu titlu de exemplu, în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestaţiei la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a)-d) din C. pen. înlocuirea entităţilor în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunităţii; indicarea greşită a funcţiei/ocupaţiei interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g) din C. pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condiţiile în care funcţia indicată era diferită faţă de cea menţionată în rechizitoriu şi în considerentele sentinţei de condamnare.
Referitor împiedicarea la executare, în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca astfel de situaţii: omisiunea instanţei de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absenţa dispoziţiei de arestare împiedică executarea dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare; existenţa unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării madatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei codamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent".
Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, Înalta Curte constată că aspectele învederate de către persoana condamnată nu pot fi circumscrise vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
De altfel, aspectele invocate de contestatorul A. reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 93 din data de 09 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, la data de 03 iulie 2020, iar, prin acestea nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută şi nici piedici în calea punerii ei în executare. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executare, fiind criticată recunoaşterea (prin sentinţa penală nr. 93 din data de 09 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova) pedepsei aplicate contestatorului de autorităţile judiciare din Insula Jersey, de 10 ani închisoare.
Pe de altă parte, pedeapsa recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţia la executare nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestaţiei la executare, în lipsa incidenţei unei cauze de micşorare a pedepsei, intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 598 lit. d) din C. proc. pen.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că persoanei condamnate i se recunoaşte de către lege o vocaţie generală la liberarea condiţionată şi nu un drept la aceasta, împrejurare subliniată şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acesta statuând că "art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia Europeană a drepturilor Omului nu garantează dreptul unui deţinut de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi eliberat condiţionat înainte de executarea pedepsei la care a fost condamnat." (cauza Kalan contra Turciei, cererea 73561/01, decizia din 2 octombrie 2001).
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 06 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 de RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.