Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2767 din 2 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-au hotărât următoarele:
În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 9000 RON (obţinută prin înmulţirea unui număr de 225 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 40 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în stare de recidivă postcondamnatorie (infracţiune din data de 23.05.2015).
S-a constatat că infracţiunea cercetată în cauză se află în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală şi cu infracţiunea pentru care, prin sentinţa penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
În baza art. 89 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei cu închisoarea de 1 an stabilită prin sentinţa penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019.
În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare anterior menţionată cu cele două pedepse cu amenda, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedeapsa cea mai grea, de 9000 de RON amendă penală, ajustată cu sporul obligatoriu de 450 de RON (o treime din 1350 de RON), în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 9450 de RON amendă penală.
S-a luat act că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON dispusă prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, urmând să achite diferenţa.
În baza art. 91 C. pen. şi a deciziei nr. 4/20.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus executarea pedepsei amenzii penale şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, stabilindu-se în acest sens, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform art. 92 alin. (2) C. pen. şi a deciziei nr. 13/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau a S.C. B. S.A. Sector 5 - Bucureşti, pe o perioadă de 60 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 63 alin. (1) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea în regim de detenţie.
În baza art. 96 alin. (4) C. pen., interpretat per a contrario şi în lumina deciziei nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost menţinută suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare şi toate dispoziţiile sentinţei nr. 1053/2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile.
În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (dintre care 540 de RON cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, sub aspectul împrejurărilor de interes pentru soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, că, fapta inculpatului A. care, la data de 23.05.2015, în jurul orei 03:30, a condus autovehiculul cu nr. de x pe str. x din sectorul 5 al mun. Bucureşti, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,35g%0, peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., săvârşită în starea de recidivă condamnatorie prev. de art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv în termenul de încercare de 5 ani stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 26.11.2010.
Optând pentru condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, instanţa de fond a aplicat acestuia un număr de 225 de zile amendă, în condiţiile art. 61 alin. (3) teza I C. pen., stabilind, raportat, la situaţia materială a acestuia, suma de 40 RON ca şi cuantum al unei zile-amendă, rezultând astfel o pedeapsă de de 9000 RON amendă penală.
Raportat la starea de recidivă postcondamnatorie reţinută, plecând de la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 11/2016, instanţa de fond a constatat că, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen., rezultă că aplicarea unei pedeapse cu amenda penală pentru noua infracţiune nu atrage obligativitatea revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare.
Pentru argumentele expuse, instanţa de fond a menţinut suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare şi toate dispoziţiile sentinţei nr. 1053/2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010, precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse prin aceasta.
Ulterior, notând că infracţiunea cercetată în cauză se află în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală şi cu infracţiunea pentru care, prin sentinţa penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, i-a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, instanţa, după ce, în temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a dispus anularea amânării aplicării celei din urmă pedepse, a procedat la contopirea, în condiţiile art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., a pedepselor anterior menţionate cu cea aplicată în speţă, rezultând astfel pedeapsa închisorii de 1 an şi 9450 RON (9000 la care s-a adăugat sporul de o treime din 1350 de RON, respectiv 450 RON) amendă penală.
Instanţa a luat act că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON dispusă prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019.
În fine, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 4 din 20.01.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa de fond a dispus executarea pedepsei amenzii penale şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, stabilind, conform art. 92 C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 476/A din 5 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 2767 din 2 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare:
În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită inculpatului, de 1 an închisoare, cu cele două pedepse cu amenda, urmând ca acesta să execute pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedeapsa cea mai grea, de 9000 de RON amendă penală, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 450 de RON (o treime din 1350 de RON), rezultând pedeapsa de 1 an închisoare şi 9450 de RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).
S-a constatat că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON, dispusă prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, rămânând de achitat 8100 RON amendă-penală (231 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).
În baza art. 96 alin. (4), (5) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1053/11.11.2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen. s-a cumulat pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare şi 9450 de RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 9450 RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului de la 08.07.2010 la 11.11.2010.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Pentru a decide astfel, Curtea a notat, în esenţă, că, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente raportat la antecedenţa penală a inculpatului, menţinând, în mod eronat, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1053/2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010 şi aplicând necorespunzător dispoziţiile privind tratamentul penal sancţionator al concursului de infracţiuni, în ceea ce priveşte pedepsele cu amenda penală.
A mai notat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză, săvârşită la data de 23.05.2015, la fel ca şi infracţiunile din datele de 13.02.2016 şi 24.03.2018, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti (art. 335 alin. (2) C. pen.) şi prin sentinţa penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu (art. 335 alin. (2) C. pen.), au fost săvârşite în concurs real, înainte ca pentru vreuna dintre acestea să fi intervenit vreo condamnare definitivă, însă în termenul de încercare de 8 ani (care urma a se împlini la data de 25.11.2018), stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti (art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969).
În consecinţă, notând şi că cele trei infracţiuni concurente sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa de apel a constatat că acestea au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie (în raport de condamnarea din 2010), context în care, în considerarea art. 43 alin. (2) C. pen., aplicând prioritar dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, în baza art. 39 lit. e) C. pen. raportat la art. 39 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele cu amenda penală de 1350 RON (135 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) şi de 9000 RON (225 zile-amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 40 RON) conform dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 20/2020, rezultând o pedeapsă cu amenda penală de 9450 RON (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON), pe care, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare.
Ulterior, raportat la dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. pen., interpretate potrivit deciziei nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa de apel a constatat că este obligatorie revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi executarea pedepsei de 3 ani închisoare, având în vedere că în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere inculpatul a săvârşit 3 infracţiuni, descoperite până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o pedeapsă cu închisoarea (pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 9450 RON amendă penală), chiar după expirarea acestui termen.
Ca urmare, în urma revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, în baza art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa a procedat la cumularea aritmetică a pedepsei de 3 ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi amendă penală de 9450 RON (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).
****
Împotriva deciziei penale nr. 476/A din 5 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales.
În motivarea cererii de recurs în casaţie întemeiată, în drept, pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărarea a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât este rezultatul unei erori materiale de percepţie, soluţia fiind dată în considerarea reţinerii greşite a împrejurării că instanţa de fond ar fi condamnat inculpatul la pedeapsa cu închisoarea, când, în realitate, acestuia i s-a aplicat pedeapsa cu amenda penală.
Or, în acest context, raportat la decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prevederile art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen. trebuiau aplicate per a contrario.
Neprocedând însă aşa, instanţa de apel a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa 4 ani închisoare în urma aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen. şi a deciziei nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dar şi a art. 40 şi 38 C. pen., deşi nu a aplicat inculpatului, în speţă, o pedeapsă cu închisoarea pentru a interveni revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010).
În considerarea acestor argumente, apărarea recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei atacate până la judecarea recursului în casaţie şi dispunerea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar, învederând că acesta va respecta toate condiţiile pe care i le va impune instanţa conform art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 septembrie 2021, sub nr. x/2020.
Prin încheierea din 26 octombrie 2021, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.
Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, formulată de inculpatul A., pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia.
La termenul fixat, 7 decembrie 2021, apărătorul ales al recurentului inculpat şi reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra recursului în casaţie, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.
****
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de către instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator.
În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, care vizează exclusiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., în condiţiile în care în cauză i-a fost aplicată pedeapsa cu amenda penală, care excludea obligaţia revocării suspendării executării pedepsei anterioare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 26.11.2010, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1968), dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care urma să se împlinească la data de 25.11.2018.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală pentru săvârşirea, la data de 13.02.2016, a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, inculpatului i s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea, la data de 24.03.2018, a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., pedeapsă cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani şi, ulterior, prin decizia recurată, anularea amânării, reînviindu-se caracterul său executabil.
În fine, prin sentinţa penală nr. 2767/2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în prezenta cauză, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 9000 RON amendă penală pentru săvârşirea, la data de 23.05.2015, a infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.. Această soluţie a fost menţinută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în casaţie.
În contextul acestei antecedenţe penale a inculpatului, notând că atât infracţiunea pentru care acesta a fost cercetat în prezenta cauză, din 23.05.2015, cât şi cele din 13.02.2016 şi 24.03.2018, pentru care a fost condamnat prin sentinţele anterior menţionate, au fost săvârşite înainte ca pentru vreuna dintre acestea să fi intervenit vreo condamnare definitivă, instanţele au reţinut incidenţa pluralităţii sub forma concursului real.
În fine, instanţa de apel a reţinut că toate cele trei infracţiuni concurente au fost comise în termenul de încercare de 8 ani, stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, adică în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 43 alin. (2) C. pen.
Fără a contesta situaţia antecedenţei sale penale şi starea de recidivă postcondamnatorie reţinute de instanţa de apel, recurentul inculpat A. a criticat, în actualul cadru procesual, tratamentul sancţionator definitiv stabilit în cauză, din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen.
Criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate, întrucât pornesc de la premisa greşită că cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii reţinută în speţă ar fi reprezentat doar de infracţiunea unică pentru care a fost condamnat în cauza de faţă.
În realitate însă, aşa cum legal a reţinut instanţa de apel, antecedenţa penală a recurentului inculpat se circumscrie situaţiei prevăzute de art. 43 alin. (2) C. pen., cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii fiind reprezentat de cele trei infracţiuni concurente (cea pentru care a fost condamnat în cauza pendinte, precum şi cele din 13.02.2016 şi respectiv, 24.03.2018), care, fiind comise în termenul de încercare de 8 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată recurentului în anul 2010 (pentru infracţiunea care constituie primul termen al recidivei), se află toate în stare de recidivă postcondamnatorie.
Or, potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., "când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".
Aceste dispoziţii, care reglementează tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii când al doilea termen al recidivei este constituit dintr-un concurs de infracţiuni, instituie, cu caracter general, un mecanism special de calcul al pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie, stabilind operaţiunile distincte şi succesiunea acestora în procesul de stabilire a pedepsei, respectiv: contopirea potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni pentru faptele ce constituie al doilea termen al recidivei, urmată de cumulul aritmetic dintre pedeapsa rezultantă astfel obţinută şi pedeapsa neexecutată sau rămasă de executat aplicată pentru fapta ce constituie primul termen al recidivei.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. pen. stabilesc că "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
Totodată, dispoziţiile art. 96 alin. (5) C. pen. stabilesc că "pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară".
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, în situaţia în care starea de pluralitate infracţională intervine pe parcursul termenului aferent suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru infracţiunea anterioară (primul termen al recidivei), instanţa este obligată să revoce suspendarea şi să dispună executarea acesteia din urmă, ori de câte ori pentru noua infracţiune, care este descoperită până la împlinirea termenului, este aplicată pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen. Altfel spus, în situaţia în care condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune în termenul de încercare aferent suspendării executării pedepsei anterioare, pentru care este condamnat la pedeapsa închisorii chiar şi după acest moment, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei alături de cea din urmă, conform tratamentului sancţionator al recidivei postcondamnatorii (sau pluralităţii intermediare), la care fac trimitere dispoziţiile art. 96 alin. (5) C. pen.
Sancţionând, prin urmare, comportamentul condamnatului care dovedeşte că nu s-a îndreptat şi că reeducarea sa nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei, textul art. 96 alin. (4) C. pen. impune obligaţia revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a executării pedepsei suspendate ori de câte ori condamnatul desfăşoară o nouă activitate infracţională pe durata termenului de supraveghere, indiferent dacă aceasta constituie o infracţiune unică sau o pluralitate de infracţiuni, pentru care este condamnat la pedeapsa închisorii.
Or, în speţă, pe durata termenului de supraveghere a pedepsei anterioare (din 2010), inculpatul A. a comis, în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 43 alin. (2) C. pen., trei infracţiuni concurente pentru care pedeapsa rezultantă, stabilită conform art. 38 alin. (1) şi art. 39 lit. e) C. pen., este de 1 an închisoare şi 9450 RON amendă penală.
Constatând, prin urmare, respectată condiţia ca pedeapsa aplicată pentru activitatea infracţională săvârşită pe durata termenului de supraveghere să fie închisoarea, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen. (în interpretarea dată acestora prin decizia nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) şi a art. 96 alin. (5) C. pen., dispunând revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare (de 3 ani închisoare) şi cumularea aritmetică a acesteia, potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului pentru infracţiunile comise în stare de recidivă postcondamnatorie, rezultând astfel pedeapsa de 4 ani închisoare şi 9450 RON amendă.
Ca urmare, în pofida celor susţinute de apărare, pedeapsa aplicată recurentului inculpat în apel se situează în limitele legale prevăzute de lege, cuantumul ei fiind rezultatul unei corecte aplicări a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., raportat la art. 43 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 476/A din data de 5 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 476/A din data de 5 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.
Procesat de GGC - LM