Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 13/2022

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 2-2021 în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a reţinut, în esenţă, că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive (decizia penală nr. 54 din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020) astfel încât acestuia nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 2-2021 în dosarul nr. x/2021, revizuentul A. a exercitat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători, Penal 2-2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 31 ianuarie 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând cererea de revizuire formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători-P2-2021 constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte să conducă la o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel, atât din conţinutul prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., cât şi din cuprinsul alin. (2) - (5) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, decizia împotriva căreia petentul a formulat cererea de revizuire a fost pronunţată într-o cauză ce avea ca obiect contestaţia formulată de petentul A. împotriva soluţiei dispuse într-o contestaţie în anulare privind decizia penală nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Aşadar, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 452 din C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nefiind rezolvată vreo acţiune penală şi nefiind pronunţată vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal (în acest sens, decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii).

Ca urmare, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive, prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, este inadmisibilă.

Astfel, în materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În aceste condiţii, evaluarea susţinerilor revizuentului A. prin cererea de revizuire nu poate fi examinată.

Totodată, faţă de aceste considerente, nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu ale cererii de revizuire, prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv calitatea în care revizuentul a introdus cererea, termenul de introducere a cererii, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale cererii de revizuire, etc.

Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 2-2021 în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 2-2021 în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.

Procesat de GGC - LM