Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 63/2022

Şedinţa publică din data de 21 martie 2022

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 382 din 13 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A., în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunţa hotărârea de mai sus, Înalta Curte a reţinut considerentele ce vor fi redate în continuare.

Din analiza dispoziţiilor art. 522 şi art. 524 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă faptul că, în ipoteza admiterii contestaţiei privind tergiversarea procesului, completul de judecată ia de îndată măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, respectiv, în ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., care se referă la neîndeplinirea unor acte de procedură, ceea ce ar avea drept consecinţă nesoluţionarea cauzei în termenele prevăzute de lege sau într-un termen optim şi previzibil.

Cu alte cuvinte, contestaţia privind tergiversarea procesului are ca finalitate adoptarea de măsuri prin care să fie aduse la îndeplinire obligaţii procedurale pentru soluţionarea cauzei.

În speţă, însă, în condiţiile în care Dosarul nr. x/2020 a fost finalizat, prin pronunţarea şi comunicarea hotărârii, Înalta Curte a constatat că procedura judiciară a fost definitivată, moment procedural ulterior căruia nu poate fi privită ca admisibilă contestaţia privind tergiversarea procesului, întrucât nu poate fi incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., atât timp cât a fost îndeplinit actul final de dezînvestire a instanţei şi pe rol nu există nicio cerere care poate fi soluţionată în dosarul respectiv ulterior acestui moment (cum ar fi, spre exemplu, cererea de îndreptare, lămurire sau completare a dispozitivului hotărârii).

S-a reţinut, de asemenea, faptul că susţinerile petentului, referitoare la procedurile administrativ-judiciare aferente contestaţiei în anulare pe care a formulat-o, nu pot forma obiectul contestaţiei privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, întrucât contestaţia în anulare formează obiectul unui dosar distinct de dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată.

2. Plângerea

Împotriva Deciziei civile nr. 382 din 13 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului, petentul A. a formulat plângere.

În motivare, petentul critică, în esenţă, hotărârea atacată pentru faptul că judecata contestaţiei formulate a avut loc fără citarea părţilor, încălcându-se, astfel, autoritatea de lucru judecat a unor decizii pronunţate de Curtea Constituţională a României. Sunt invocate o serie de decizii pronunţate de Curtea Constituţională a României, respectiv Decizia nr. 604/2020, Decizia nr. 685/2018, Decizia nr. 369/2017, Decizia nr. 482/2004 şi Decizia nr. 462/2014.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 522 din C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Astfel, articolul 522 alin. (2) din C. proc. civ. precizează expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia privind tergiversarea procesului.

Toate cazurile prevăzute de acest articol vizează pasivitatea instanţei de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părţilor şi terţilor şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligaţii trebuie apreciată şi justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile pricinii.

În cauza de faţă, Dosarul nr. x/2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători la 17 iunie 2020 şi a fost soluţionat prin Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021, în sensul respingerii recursului declarat de A., ca inadmisibil, în procedura de filtrare reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018.

Decizia nr. 141 din 12 aprilie 2021 a fost comunicată recurentului la 26 mai 2021 .

La 13 şi 18 noiembrie 2021, a fost înregistrată la dosar contestaţia privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, formulată de petentul din prezenta cauză, prin care petentul îşi exprima nemulţumirea cu privire la durata procedurilor judiciare în Dosarul nr. x/2020 şi în dosarele ataşate acestuia, precum şi la procedurile administrative referitoare la contestaţia în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021.

Faţă de prevederile art. 522 alin. (2) din C. proc. civ., mai sus citate, din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că, la momentul formulării contestaţiei privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, de către petent, respectiv 13 noiembrie 2021, dosarul nr. x/2020 era finalizat, prin pronunţarea şi comunicarea hotărârii către recurent încă de la 26 mai 2021.

Aşa cum, în mod corect, a reţinut Înalta Curte prin hotărârea atacată, atât timp cât a fost îndeplinit actul final de dezînvestire a instanţei, iar pe rol nu există nicio cerere supusă soluţionării în dosarul respectiv, ulterior acestui moment, nu poate fi incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 522 din C. proc. civ., contestaţia privind tergiversarea procesului fiind, astfel, inadmisibilă.

Totodată, faţă de solicitarea petentului de a fi supuse analizei instanţei, în cadrul contestaţiei privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2020, criticile acestuia privind procedurile administrativ-judiciare aferente contestaţiei în anulare pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 141 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată prin plângerea ce formează obiectul dosarului pendinte, reţine faptul că o astfel de solicitare nu poate fi privită ca admisibilă în cadrul prezentului dosar, întrucât contestaţia în anulare formulată de către petent formează obiectul unui alt dosar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile petentului A. nu pot fi primite, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 524 alin. (5) şi art. 525 din C. proc. civ., va respinge plângerea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 382 din 13 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2022.

GGC - OB