Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2 din 13 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2502 C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 279D/P/2014 din data de 04.02.2016 a DIICOT Craiova.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reţinut, printre altele că, prin Sentinţa penală nr. 136 din 29 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2016:

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fost B., fost C., zis "A.", "Cap" sau "A." la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 213 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an şi patru luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 15.01.2016 până la data de 25.01.2017.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 213 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 4(patru) ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D., perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 15.01.2016 până la data de 16.03.2017.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului C., ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului C. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 213 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului C. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3(trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită, urmând ca inculpatul C. să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C., perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 15.01.2016 până la data de 16.03.2017.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 213 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită, urmând ca inculpata B. să execute în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului E. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 213 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului E. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 2(doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care se adaugă un spor de 8 luni, reprezentând o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită, urmând ca inculpatul E. să execute în final pedeapsa de 2(doi) şi opt luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E., perioada reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 15.01.2016 până la data de 22.04.2016.

S-a menţionat că, în cursul judecăţii apelului, conform art. 2502 C. proc. pen.., instanţa a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii luate în cauză.

Analizând măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 279D/P/2014 din data de 04.02.2016 a DIICOT Craiova, Curtea a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 279D/P/2014 din data de 04.02.2016 a DIICOT Craiova s-au instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor inculpaţilor E., D., A., C., F., G., B.

Deopotrivă, s-a constatat că, prin sentinţa penală apelată, în baza art. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă asupra:

- sumelor de 300 (trei sute) de euro şi 350 (trei sute cincizeci) de RON ridicate din imobilul situat la adresa unde locuia în fapt inculpatul A., respectiv municipiul Craiova, judeţul Dolj;

- sumei de 4640 (patru mii şase sute patruzeci) de euro din imobilul situat la adresa de domiciliu a inculpatului E., respectiv Craiova, judeţul Dolj;

- mijlocului de transport marca "x", serie motor x, serie şasiu x, dobândit la data de 02.12.2015 de inculpata B.;

- imobilului situat în municipiul Craiova, str. x, bl. a 15, judeţul Dolj, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.05.2013 de inculpatul C.;

- imobilului situat în Craiova, judeţul Dolj, compus din casă în suprafaţă de 557,69 m.p. şi teren în suprafaţă de 860 m.p., dobândit de inculpatul D., împreună cu C. în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.11.2015;

- autoturismului marca x, serie şasiu x, dobândit la data de 10.09.2012 de inculpatul G.;

- imobilului situat în Craiova, str. x, compus din casă în suprafaţă de 183 m.p. şi teren în suprafaţă de 438 m.p., dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.04.2015 de inculpatul F.;

- mijlocului de transport marca "x", serie motor x, serie şasiu x, dobândit la data de 12.03.2014 de inculpatul F..

S-a mai arătat că, în baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 300 euro (consemnată la H. S.A. Sucursala Patria conform chitanţei de depunere numerar nr. x/04.02.2016) şi 350 RON (consemnată la Trezoreria Municipiului Craiova conform chitanţei seria x, nr. x) ridicate de la inculpatul A., respectiv a sumei de 4.640 euro consemnată la H. S.A. Sucursala Patria conform chitanţei de depunere numerar nr. x/04.02.2016), ridicată de la inculpatul E., constatând că acestea au fost dobândite ca urmare a săvârşirii infracţiunii de proxenetism de către inculpaţi.

Conform art. 1121 alin. (2) C. pen., în baza art. 1121 alin. (1) lit. b) şi g) din C. pen. (forma în vigoare la data pronunţării) s-a dispus confiscarea extinsă a bunurilor sechestrate aparţinând inculpaţilor B., C., D., G. şi F..

Curtea de Apel Craiova a menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen.., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Instanţa de apel a susţinut că, măsurile asiguratorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile.

S-a arătat că, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Instanţa a mai subliniat că, măsurile asiguratorii dispuse în prima fază a procesului penal corespund unui raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă şi menţinută măsura prin sentinţa apelată (respectiv în vederea confiscării speciale şi a confiscării extinse), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpaţii G., A., C., E., prin intermediul apărătorilor, în sensul că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurilor asiguratorii nu există, Curtea a reţinut că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă, rezultă suspiciunea că sumele de bani sechestrate de la inculpaţii A. şi B. provin din săvârşirea infracţiunilor de proxenetism reţinute de prima instanţă, iar de la pronunţarea sentinţei până la momentul verificării măsurilor în apel nu au intervenit elemente noi care să conducă la nelegalitatea sau netemeinicia măsurilor asiguratorii.

Cu privire la susţinerea inculpatului Bărăgan referitoare la provenienţa sumei de 4640 euro descoperită la percheziţie, Curtea a constatat că prima instanţă a analizat pertinent apărările acestuia şi, nefiind invocate alte aspecte de natură a conduce la concluzia unei analize eronate a instanţei de fond, Curtea a constatat că se impune menţinerea măsurii asiguratorii.

Referitor la apărările formulate de inculpaţii F. şi D., în sensul că bunurile au fost dobândite prin contractarea unui credit de către I., respectiv că imobilul de pe str. x ar fi un bun moştenit, de asemenea, s-a arătat că prima instanţă a analizat aceste apărări în mod exhaustiv în cuprinsul sentinţei, şi neintervenind alte apărări de natură a conduce la concluzia că măsurile asiguratorii au fost instituite nelegal, instanţa de apel a precizat că nu poate proceda la ridicarea acestora.

Cu privire la înscrisurile depuse de inculpatul D. în cadrul dosarului asociat, instanţa a constatat că, cea mai mare parte nu sunt traduse în limba română, iar cele traduse reflectă credite contractate de I. cu titlu declarat pentru "Căsătoria fiului", "stingere Compass şi cheltuieli familiale" - contract de credit datat 20.10.2016 (ulterior achiziţionării imobilului din str. x), "cheltuieli familiale" - contract de 8552 euro, datat 08.05.2013, astfel că nu se poate susţine că s-a făcut dovada că imobilul sechestrat ar fi fost achiziţionat cu sumele de bani pretinse de inculpat.

Referitor la apărările formulate de inculpata B., prin apărător ales, în sensul că instanţa de apel ar trebui să verifice dacă autoturismul x a fost achiziţionat din sumele de bani obţinute în urma activităţii ilicite reţinute, Curtea a reţinut că bunul este sechestrat, iar prima instanţă a dispus confiscarea extinsă, iar nu confiscarea specială a acestuia, condiţiile măsurilor de siguranţă fiind fundamental diferite.

Pe de altă parte, s-a notat că, la acest moment procesual, instanţa nu analizează temeinicia soluţiei de confiscare specială sau extinsă, ci subzistenţa unor suspiciuni cu privire la provenienţa acestor bunuri.

Fiind găsiţi vinovaţi şi condamnaţi de prima instanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv proxenetism, coroborat cu faptul că inculpaţii nu pot face dovada unor venituri licite substanţiale care să justifice existenţa în patrimoniul a bunurilor asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurator în vederea confiscării extinse, Curtea a reţinut, fără a fi încălcată prezumţia de nevinovăţie, că se impune menţinerea măsurilor asiguratorii.

Împotriva Încheierii nr. 2 din 13 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat, în termen legal, contestaţie inculpaţii A., D., C., B. şi E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 08.02.2022, sub numărul x/2016/a53.

Examinând încheierea contestată, în raport de actele de la dosar şi dispoziţiile legale incident în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prealabil, faţă de criticile formulate în contestaţie, Înalta Curte constată că, în faţa curţii de apel, inculpatul C. nu a fost lipsit de apărare, asistenţa juridică fiindu-i asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, urmare dispoziţiei instanţei de apel care a constatat că apărătorul ales nu a dovedit imposibilitatea de prezentare. Apoi, verificarea măsurilor asiguratorii s-a realizat la termenul acordat în cauză, cu procedura de citare îndeplinită şi apărarea inculpaţilor asigurată, condiţii în care este fără relevanţă, din perspectiva respectării dreptului la apărare, constituirea administrativă a dosarului asociat, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 2502 C. proc. pen.., introdus prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Art. 249 alin. (4) C. proc. pen.. permite ca măsurile asigurătorii, luate în vederea eventualei confiscări speciale, să fie luate asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile care urmează a fi supuse acestei măsuri.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în M. Of. nr. 868/20.11.2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în M. Of. nr. 248/4.04.2016), Curtea Constituţională a reţinut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate pentru ca măsura prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe, hotărârea din 2008).

Nu în ultimul rând, faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

Măsurile asigurătorii au fost definite de doctrină ca fiind măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea, pe parcursul procesului penal, a bunurilor unor persoane, pentru ca acestea să nu le înstrăineze până la sfârşitul procesului penal şi să devină insolvabile.

Examinând în aceste coordonate apărările formulate de contestatorii inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. x din data de 25 mai 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, printre alţii, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

A., fost B., fost C., zis "A.", "Cap" sau "A.", în stare de arest la domiciliu, măsură în vigoare până la data de 08.06.2016, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen.,