Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38/F din data de 08 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data de 31.12.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2020, contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 249/F/22.12.2017, modificate prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 05.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
În esenţă, s-a reţinut în motivarea contestaţiei, petentul, având în vedere dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admitere în principiu a contestaţiei în anulare. Totodată, a arătat că, în situaţia din speţa existentă, este admisibilă contestaţia în anulare, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în ceea ce priveşte latura civilă, deşi, prin soluţia de condamnare, acesta a fost obligat la plata unor daune morale pentru infracţiuni inexistente.
Cu privire la acest aspect, a arătat că, instanţa, pentru a acorda daune civile celor două părţi civile trebuia să stabilească legătura de cauzalitate dintre fapta presupus ilicită a inculpatului şi afecţiunile, traumele de care au suferit cele două părţi civile. Astfel, petentul a susţinut că, în lipsa acestora, ne aflăm într-o altă sferă a unui abuz de drept sau în sfera îmbogăţirii fără just temei.
Astfel, a arătat că infracţiunile pentru care s-au acordat daune morale, insulta, calomnia, denunţul calomnios etc. nu mai sunt prevăzute în C. pen., sunt prescrise şi s-au acordat fără a exista o plângere prealabilă pentru aceste infracţiuni.
În concluzie, a solicitat admiterea în principiu a contestaţiei în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 249/F/22.12.2017 modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 05.01.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., suspendarea executării laturii civile, ca urmare a contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 430 C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale menţionate, având în vedere că latura civilă a rămas nemodificată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la latura civilă, faţă de constatarea că daunele morale s-au acordat pentru infracţiuni de insultă, calomnie, denunţ calomnios, care nu sunt prevăzute de C. pen., sunt prescrise şi nu există o plângere penală pentru aceste fapte.
Potrivit art. 426 C. proc. pen. coroborat cu art. 431 C. proc. pen., s-a constatat că analiza admisibilităţii contestaţiei în anulare presupune nu numai circumscrierea susţinerilor contestatorului cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen., dar depunerea sau invocarea unor dovezi ce se impun a fi depuse la dosar. Cum petentul-contestator nu a invocat sau depus dovezi în susţinerea contestaţiei (contestaţie care în realitate reprezintă nemulţumiri cu privire la soluţia pronunţată în cauză şi o repunere în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate definitiv de instanţă, aspect inadmisibil în această cale de atac de retractare care este contestaţia în anulare), în baza art. 431 C. proc. pen., Curtea a respins contestaţia ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, A..
În şedinţa publică din 15 iunie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate,din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 386 din C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părţile civile B. şi C., reprezentată legal de mama sa B..
În temeiul art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 67 din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În temeiul art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.
În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.
În temeiul art. 67 din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.
În art. 45 alin. (5) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.
În temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 şi urm. din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de părţile civile B. şi C., reprezentată legal de mama sa B., şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de câte 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale, atât către partea civilă B., precum şi către partea civilă C., reprezentată legal de mama sa, B..
În temeiul art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului, asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., până la concurenţa sumelor acordate, dispusă prin Ordonanţa nr. 1335/P/201 din data de 02.06.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea garantării reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea raportului de expertiză medico-legală - examen x, întocmit de experţii din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti.
În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul A. şi părţile civile B. şi C. - prin reprezentant B., care au criticat soluţia dispusă pentru motive de nelegalitate ori, după caz, de netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei şi s-au înlăturat dispoziţiile vizând executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public, Bucureşti sau în cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Bucureşti pe o perioadă de 120 de zile.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către părţile civile B. şi C., prin reprezentant B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Totodată, s-au menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu erau contrare deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelului formulat de apelantul inculpat A. au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligate apelantele părţi civile B. şi C., prin reprezentant B., la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 90 RON, a rămas în sarcina statului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 ianuarie 2019, pronunţată de instanţa supremă, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelantele părţi civile B. şi C. prin reprezentant legal B. şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, în ceea ce îl privea pe inculpatul A., în sensul că, în referire la considerentele deciziei menţionate ce vizau încadrarea juridică pentru infracţiunea de participaţie improprie la mărturie mincinoasă, s-a trecut în mod corect art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 273 alin. (2) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. în loc de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 din C. pen., art. 291 din C. pen. şi art. 259 alin. (1) din C. pen., cum greşit s-a notat. S-a mai reţinut că încheierea face parte integrantă din decizia a cărei îndreptare de eroare materială s-a dispus.
În esenţă, prin cererea de contestaţie în anulare formulată de inculpatul A. a solicitat admiterea în principiu, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 249/F/22.12.2017 modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 05.01.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a Deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, suspendarea executării laturii civile şi încetarea procesului penal ca urmarea împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
În drept, a invocat cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.", iar, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, "Contestaţia în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre."
Examinând hotărârea atacată în prezenta cale de atac prin prisma art. 426 şi urm. C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulată de inculpatul A. această instanţă nefiind competentă să soluţioneze contestaţia în anulare supusă judecăţii.
Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare se exercită împotriva hotărârii penale definitive.
Astfel, deşi contestatorul a menţionat că a înţeles să formuleze contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 249/F/22.12.2017, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 05.01.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, precizând că se critică, atât latura penală, cât şi latura civilă, această hotărâre a fost atacată cu apel la instanţa supremă care, prin Decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 a admis apelul inculpatului A..
Aşadar, hotărârea de condamnare pronunţată împotriva inculpatului A. este Decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, aceasta fiind decizia prin care hotărârea din prima instanţă a rămas definitivă.
Or, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi ca atare nu poate viza decât hotărârea prin care soluţia pronunţată a rămas definitivă.
Cum hotărârea a cărei anulare se cere este nr. 249/F/22.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 429 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de condamnatul A. aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din data de 08 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.
Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată în cauză în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Va trimite cauza spre repartizare aleatorie.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admite apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din data de 08 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează sentinţa penală apelată şi stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată în cauză în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Trimite cauza spre repartizare aleatorie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2022.
GGC - NN