Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1494 din data de 30.06.2021 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1), rapt la art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de furt calificat de către inculpatul A., ca urmare a împăcării părţilor (persoană vătămată B.).

În baza art. 60 C. pen. a dispus executarea pedepsei închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30.09.2020 la zi.

II. În temeiul art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art. 65 alin. (1), rapt la art. art. 66 alin. (1) C. pen. a interzis ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 60 C. pen. a dispus executarea pedepsei închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30.09.2020 la zi.

III. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de furt calificat de către inculpatul D., ca urmare a împăcării părţilor (persoană vătămată B.).

În baza art. 60 C. pen. a dispus executarea pedepsei închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30.09.2020 la zi.

IV. În baza art. 48, alin. (1), în referire la art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b) şi d), alin. (2), lit. b) din C. pen. art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de complicitate furt calificat de către inculpatul E., ca urmare a împăcării părţilor (persoană vătămată B.).

A luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 30.09.2020 - 21.11.2020.

V. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77, lit. a) din C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (persoană vătămată G.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1), rapt la art. 66 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul F. prin prezenta, pe o durată de 3 (trei) ani în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului H. ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarele obligaţii:

a. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei/Consiliului Local oraş Cernavodă - Jud. Constanţa sau în cadrul Spitalului Orăşenesc Cernavodă - Jud. Constanţa, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A încredinţat Serviciului de Probaţiune Constanţa supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile şi obligaţiile dispuse.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credinţă măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse de instanţă pe perioada termenului de supraveghere, ori săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen, prezenta pedeapsă urmând să fie executată în regim de detenţie.

VI. În temeiul art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), c) şi d), alin. (2), lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77, lit. a) din C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (persoană vătămată J.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 44 alin. (1) C. pen., a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei judecăţi au fost săvârşite în stare de pluralitate intermediară faţă de pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 2234/26.10.2020 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 174/P/19.02.2021 a Curţii de Apel Constanţa

A descontopit pedeapsa principală de 3 ani, 9 luni şi 10 zile, repunând pedepsele componente în individualitatea lor, astfel:

- 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale din 27.11.2018 şi 30.11.2018);

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie a oricăreia dintre măsurile prevăzute şi dispuse prin ordinul de protecţie prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea 217/2003;

- 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (nouă acte materiale din 10/11.01.2020- persoană vătămată K., 15/16.01.2020 - persoană vătămată L., 17/18.01.2020 - persoană vătămată M., 03/04.02.2020 - persoană vătămată N., 05.02.2020 şi 11.02.2020 - persoană vătămată O., 21.01.2020-24.01.2020 - persoană vătămată P., 17/18.02.2020 - persoană vătămată Q., 25/26.02.2020 - persoană vătămată R.).

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la tâlhărie calificată (faptă din 21.02.2020 - persoană vătămată S.).

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (faptă din noaptea de 13/14.01.2020 - persoană vătămată T.).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) - art. 44 alin. (2) C. pen. şi a Deciziei Î.C.C.J. - complet RIL nr. 7 din 17 februarie 2020 (publicată în M. Of. nr. 486 din 9 iunie 2020), contopeşte pedepsele repuse în individualitatea lor cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte, respectiv 18 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe o perioadă de 3 ani şi cele prev. de art. 66 alin. (1) n şi o C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după îndeplinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 60 C. pen., a dispus executarea pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 05.03.2020 la zi.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii I., A., C. şi D.

Prin Decizia penală nr. 997/P din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I., A., C. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 1494/2021 a Judecătoriei Medgidia.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de părţile civile U., V. şi W.

A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 1494/2021 a Judecătoriei Medgidia şi rejudecând:

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicată inculpatului A. şi perioada arestării preventive de 30.06.2021 la zi.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicată inculpatului C. şi perioada arestării preventive de la 30.06.2021 la zi.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului D. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicată inculpatului D. şi perioada arestării preventive de la 30.06.2021 la zi.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 997/P din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul D., la data de 07 ianuarie 2022, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esenţă, a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie şi casarea Deciziei penale nr. 997/P din data de 22 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, şi a Sentinţei penale nr. 1494 din 30.06.2021 a Judecătoriei Medgidia şi stabilirea unei pedepse în limitele legale.

Sub un prim aspect, a arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului agravanta prevăzută de art. 77 lit. d) C. pen., având în vedere că nici prin sentinţa penală a Judecătoriei Medgidia şi nici prin rechizitoriu nu s-a prevăzut că fapta a fost săvârşită împreună cu un minor.

Sub un al doilea aspect, recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit cărora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din aceeaşi lege, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În acest sens, a precizat că a formulat un denunţ şi a contribuit la identificarea unui traficant de cannabis, denunţ materializat prin arestarea şi trimiterea în judecată a făptuitorului (ds. x/2021 al Tribunalului Constanţa).

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., instanţa de apel a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11.02.2022, când s-a stabilit termen la data de 15.03.2022, pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 15 martie 2022, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022, ocazie cu care s-au luat concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat D., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că recurentul inculpat D. a invocat în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, faptul că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în sarcina sa circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. d) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii împreună cu un minor, precum şi faptul că instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl priveşte având în vedere că a formulat un denunţ şi a contribuit la identificarea unui traficant de cannabis, denunţ materializat prin arestarea şi trimiterea în judecată a făptuitorului (dosar x/2021 al Tribunalului Constanţa).

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

În consecinţă, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. (ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

În consecinţă, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat D. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel:

Înalta Curte reţine că în drept instanţele au stabilit că faptele inculpatului D. care în noaptea de 25/26.10.2019, în temeiul unei înţelegeri prealabile, în timp ce coinculpaţii A. şi C. au pătruns, fără drept, şi prin efracţie în imobilul persoanei vătămate U., de unde a sustras suma de 56.000 lire sterline, bijuterii din aur şi ceasuri de mână, paguba totală fiind de 80.000 lire sterline, a asigurat paza locului faptei, în timp ce minorul X., în vârstă de 17 ani, supraveghea persoana vătămată la locul de muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 48, alin. (1) din C. pen. rap. la art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d), alin. (2), lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a), d) din C. pen.

Prin sentinţa instanţei de fond, în temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., art. 228, alin. (1), art. 229, alin. (1), lit. b), şi) d, alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77, lit. a) şi d) din C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii anterior menţionată, de complicitate la furt calificat, la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În apel, prin Decizia penală nr. 997 din data de 22.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, recurată în cauză, instanţa de apel a majorat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată de prima instanţă la 3 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Potrivit art. 229 alin. (1), lit. b) şi d), alin. (2), lit. b) C. pen., infracţiunea de furt calificat în modalitate reţinută în cauză (alin. (1) lit. b) şi d); alin. (2) lit. b) se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 49 C. pen., complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se situează între: 1 an, 4 luni închisoare şi 4 ani, 8 luni închisoare.

Dispoziţiile art. 78 C. pen. reglementează efectele circumstanţelor agravante, prevăzându-se:

(1) În cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute.

Sub acest aspect, se reţine că în cauză instanţele au stabilit cu titlu definitiv săvârşirea faptei imputate inculpatului cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen. (art. 77 lit. a) - "săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane" lit. d) "săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor"), în cauză, aşa cum s-a arătat, instanţele stabilind pe baza situaţiei de fapt care nu mai poate fi contestată în actuala procedură, că inculpatul D. în noaptea de 25/26.10.2019, în temeiul unei înţelegeri prealabile, în timp ce coinculpaţii A. şi C. au pătruns, fără drept, şi prin efracţie în imobilul persoanei vătămate U., de unde a sustras suma de 56.000 lire sterline, bijuterii din aur şi ceasuri de mână, paguba totală fiind de 80.000 lire sterline, a asigurat paza locului faptei, în timp ce minorul X., în vârstă de 17 ani, supraveghea persoana vătămată la locul de muncă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată recurentului inculpat D. îndeplineşte condiţia de legalitate în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, anterior menţionate şi ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 77 lit. a) şi d) C. pen.

Prin urmare, critica recurentului referitor la faptul că pedeapsa este nelegală ca efect al reţinerii în sarcina sa a circumstanţei agravante prevăzută de art. 77 lit. d) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii împreună cu un minor, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte celălalt motiv de recurs în casaţie formulat de recurentul inculpat D. vizând omisiunea instanţei de apel de a face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (recurentul arătând că a formulat un denunţ şi a contribuit la identificarea unui traficant de cannabis, denunţ materializat prin arestarea şi trimiterea în judecată a făptuitorului - Dosar nr. x/2021 al Tribunalului Constanţa), Înalta Curte de asemenea constată că acest motiv nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât reţinerea sau nu a cauzei de reducere a pedepsei constituie o chestiune de apreciere a instanţei de fond/apel, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Înalta Curte reţine că dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casaţie la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condiţiilor pentru aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere din partea instanţei, operaţiune ce excedează acestei căi de atac şi nu poate fi efectuată de instanţa investită cu soluţionarea recursului în casaţie.

Se mai notează că jurisprudenţa Înaltei Curţi este constantă în privinţa faptului că ceea ce se cenzurează în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie fundamentat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt limitele de pedeapsă clamate ca fiind nelegale, iar nu incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (Decizia nr. 23/RC din 19.01.2017 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 37/RC din 31.01.2017 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 215/RC din 26.05.2017 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 467/RC din 23.11.2017 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 75/RC din 09.03.2018 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 155/RC din 02.05.2018 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 92/RC din 14.03.2019 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 166/RC din 10.05.2019 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 91/RC din 06.03.2020 a ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 219/RC din 09.07.2020 a ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 4/RC din 13.01.2021 a ÎCCJ, secţia penală).

În consecinţă, Înalta Curte constată că potrivit legii, dar şi a practicii judiciare, critica formulată în cauză de către recurentul inculpat în sensul că instanţa de apel în mod greşit nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul în casaţie declarat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 997/P din data de 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, ca nefondat.

Având în vedere soluţia dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat D. şi pentru intimaţii inculpaţi F., I., A., C. şi E. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 997/P din data de 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat D. şi pentru intimaţii inculpaţi F., I., A., C. şi E., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj