Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 123 din data de 10.03.2022 pronunţată de Judecătoria Mangalia, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mangalia, invocată de instanţă din oficiu.
În temeiul art. 47 şi art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 570 alin. (4), art. 571 şi art. 572 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A. în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Mangalia a reţinut că prin încheierea penală nr. 865 din 26.11.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Mangalia s-a dispus faţă de petentul B. internarea medicală provizorie într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 570 alin. (4), art. 571 alin. (4) şi art. 572 alin. (1) din C. proc. pen. Judecătoria Mangalia a desprins concluzia potrivit căreia, deşi punerea în executare a măsurii internării medicale provizorii se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa care a luat această măsură, soluţionarea cererii privind încetarea măsurii, formulată fie de unitatea sanitară la care s-a făcut internarea, fie de persoana internată sau de procuror, este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară în care este internată persoană vizată de măsură.
De asemenea, a mai reţinut că petentul B. execută măsura internării medicale provizorii în Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Săpoca, judeţul Buzău, iar această instituţie sanitară se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buzău astfel că, prin raportare la dispoziţiile legale anterior evocate, aceasta din urmă este instanţa competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze cererea de încetare a măsurii internării medicale provizorii.
Prin încheierea penală nr. 428 din data de 14 aprilie 2022, Judecătoria Buzău în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. pen. a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, cu privire la cererea de ridicare a măsurii internării provizorii, formulată de petentul B., în prezent aflat în Spitalul de Psihiatrie Săpoca.
În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Buzău a reţinut că în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă provizorii, competenţa de a soluţiona cereri/sesizări, din punct de vedere teritorial, când cauza se află în faza de urmărire penală, este a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
A mai reţinut că dispoziţiile art. 571 din C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, acestea aplicându-se numai în ipoteza în care măsura de siguranţă a rămas definitivă, fie prin sentinţă în cazul judecăţii, fie prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, în caz de renunţare la urmărirea penală sau clasare, iar nu şi atunci când cauza penală încă se află pe rolul unei unităţi de parchet sau a unei instanţe.
Judecătoria Buzău a menţionat că niciun alt judecător de drepturi şi libertăţi nu poate interveni peste judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura provizorie, acesta fiind singurul competent să o înlocuiască sau să o ridice după ce a dispus-o.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Prioritar, Înalta Curte menţionează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă cererea formulată de petentul B. de ridicare a măsurii internării medicale provizorii dispuse faţă de acesta în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 865 din data de 26.11.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Mangalia.
În cauză, se constată că prin ordonanţa din data de 10 decembrie 2020 emisă în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, ameninţare, distrugere, lovire şi alte violenţe întrucât există o cauză de neimputabilitate, respectiv iresponsabilitatea. Împotriva acestei soluţii de clasare nu a fost formulată plângere în condiţiile art. 339 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (13) din C. proc. pen. în cazul în care se dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranţă cu caracter medical.
În situaţia concretă din cauză, faptul că procurorul nu a solicitat confirmarea măsurii internării medicale potrivit art. 246 alin. (13) din C. proc. pen., nu conduce la concluzia că măsura internării medicale îşi păstrează caracterul provizoriu, câtă vreme prin ordonanţa procurorului s-a dispus clasarea cauzei cu privire la persoana pentru care în cursul urmăririi penale fusese instituită măsura internării medicale provizorii, ordonanţă care nu a fost atacată potrivit legii.
Prin urmare, competenţa instanţei de a soluţiona cererea petentului de ridicare a măsurii internării medicale revine, în această situaţie, judecătoriei în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară, în temeiul art. 570 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 571 alin. (3) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.
GGC - ED