Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de inculpatul A. şi a ridicat dintre măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. x/2009 din 02.06.2009 (aflată la dosar U.P. vol. III) şi menţinute prin sentinţa penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iaşi, sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului construcţie în suprafaţă de 447,80 mp, aparţinând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, a reţinut că prin ordonanţa procurorului nr. x/2009 din 02.06.2009 (aflată la dosar U.P. vol. III), s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile: cota de proprietate a inculpatului A., de 9/16 din imobilul în suprafaţă de 4242 mp format din 3 parcele (x situat în extravilanul municipiului Paşcani, str. x, jud. Iaşi, imobil înscris în cartea funciară a Municipiului Paşcani cu nr. cadastral x; imobilul construcţie în suprafaţă de 447,80 mp, aparţinând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.
S-a arătat că motivarea ordonanţei este destul de succintă, necuprinzând în cadrul considerentelor nici măcar persoana la care această măsură se referă şi nici faptele de care acesta este acuzat în concret, putându-se însă deduce, din analiza coroborată a actelor de urmărire penală efectuate în cauză că referinţa este la inculpatul A., acuzat de comiterea mai multor infracţiuni, între care şi "traficul de persoane".
Conform celor cuprinse în ordonanţă, măsura asiguratorie a fost dispusă în vederea confiscării sumelor de bani ce se presupune a proveni din activităţi ilicite, legate de comiterea infracţiunii de "trafic de persoane", temeiul de drept fiind reprezentat de dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. din 1968.
Prin sentinţa penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iaşi s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile anterior menţionate, întinderea acestei măsuri fiind extinsă implicit de către prima instanţă, care a dispus ca această măsură să subziste pentru a garanta plata despăgubirilor datorate părţii civile C. (suma de 50.000 RON, la care inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpatul D.), pentru executarea măsurii confiscării speciale (în cuantum de 100 RON) şi pentru plata cheltuielilor judiciare (7.000 RON la fond), respectiv până la concurenţa sumei de 57.100 RON.
Confiscarea specială a sumei de 100 RON a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., de la inculpatul A., ca reprezentând suma obţinută din traficarea victimei E.
Examinând, în condiţiile anterior arătate, motivele în considerarea cărora s-a dispus şi menţinut măsura asiguratorie asupra bunurilor imobile anterior menţionate, s-a reţinut că măsurile nu puteau fi dispuse şi nici menţinute decât în raport de bunuri proprietate personală a inculpatului.
În aceste condiţii, s-a arătat că nu se impunea instituirea şi menţinerea măsurii asupra unui imobil ce aparţinea unui alt subiect de drept decât inculpatul, respectiv o societate comercială, cu personalitate juridică şi patrimoniu distinct.
Faptul că inculpatul este administratorul unic al acestei societăţi comerciale nu poate conduce la concluzia că bunul imobil ce se află în patrimoniul acestei persoane juridice îi aparţine acestuia şi poate face obiectul măsurii asigurătorii, în condiţiile în care patrimoniul persoanei fizice este distinct de cel al persoanei juridice, indiferent de cine este responsabil pentru conducerea activităţii societăţii.
Curtea a făcut referire la situaţia legală, uzuală, a regimului proprietăţii unor astfel de bunuri, cât timp în prezenta cauză nu s-a invocat şi nici nu s-a supus dezbaterii de către acuzare sau de către prima instanţă, a vreunei situaţii care să legitimeze dispunerea unei măsuri de indisponibilizare faţă de un bun proprietate a unei terţe persoane, care nu este parte în procesul penal, simpla calitate a inculpatului A., de administrator unic al acestei societăţi, nefiind suficientă pentru a se putea proceda, prin extindere, în sensul dispus de către procuror şi confirmat de judecătorul fondului.
Acest aspect se poate deduce cu uşurinţă din analiza reglementărilor în materia confiscării, sancţiune cu caracter personal aplicată inculpatului, ipoteze în care bunurile aparţinând unei alte persoane pot fi confiscate doar în situaţiile prevăzute în mod strict şi limitativ de către lege, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind incidentă în speţă. S-a menţionat că, în speţă, nici nu s-a pus în discuţie confiscarea imobilului în sine, ci doar a garantării executării acestei dispoziţii, ce vizează doar suma de 100 RON.
S-a arătat că în ceea ce priveşte garantarea executării despăgubirilor civile şi a plăţii cheltuielilor judiciare, este evident că măsura nu poate fi dispusă decât asupra bunurilor inculpatului.
Împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi apreciind, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii cu privire la bunurile aparţinând societăţii comerciale.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. x/2009 din 02.06.2009, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile: cota de proprietate a inculpatului A., de 9/16 din imobilul în suprafaţă de 4242 mp format din 3 parcele (x) situat în extravilanul municipiului Paşcani, str. x, jud. Iaşi, imobil înscris în cartea funciară a Municipiului Paşcani cu nr. cadastral x; imobilul construcţie în suprafaţă de 447,80 mp, aparţinând SC B. SRL - societate administrată de inculpatul A.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 711 din 31.05.2019 a Tribunalului Iaşi, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul A., a sumei de 100 RON obţinută din traficarea victimei E. şi s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile anterior menţionate, în vederea despăgubirii părţii civile C., pentru executarea măsurii confiscării speciale şi pentru plata cheltuielilor judiciare, respectiv până la concurenţa sumei de 57.100 RON.
Astfel, se constată că măsura asiguratorie a fost menţinută atât pentru garantarea plăţii despăgubirilor datorate părţii civile la care a fost obligat inculpatul A. în solidar cu coinculpatul D. şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul (7000 de RON), cât şi pentru confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 100 de RON.
Potrivit art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asiguratorii se pot lua pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune; (4) măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; (5) măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.
Înalta Curte are în vedere în acest sens faptul că luarea unei măsuri asiguratorii constituie o îngrădire ori o ingerinţă în exerciţiului dreptului de proprietate, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică şi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.
Măsura asigurătorie a fost dispusă în cauză pentru garantarea acoperirii cheltuielilor judiciare şi a confiscării speciale, ambele în sarcina inculpatului, persoană fizică, A. şi vizează o valoare totală de cca 7100 RON (7000 reprezentând cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul şi 100 RON reprezentând suma ce urmează a face obiectul confiscării speciale).
În aceste condiţii apare evidentă disproporţia valorică între bunul imobil indisponibilizat şi valoarea asigurată, astfel că este negată condiţia proporţionalităţii şi necesităţii măsurii asigurătorii.
În plus măsura confiscării speciale este o sancţiune preventivă cu caracter strict personal, astfel încât nu va radia asupra unei entităţi distincte cum este persoana juridică. Singura instituţie de drept ce ar justifica măsura asiguratorie asupra bunurilor aparţinând persoanei juridice, ce nu este inculpată în cauză, este confiscarea extinsă.
În cauză, însă s-a dispus confiscarea specială a sumei de 100 de RON de la inculpatul A. întrucât aceasta a fost obţinută din activitatea infracţională şi s-a asigurat executarea cheltuielilor judiciare ce ii incumbă. Calitatea inculpatului de administrator al unei societăţi comerciale nu este suficientă pentru indisponibilizarea bunurilor aflate într-un patrimoniu distinct, respectiv bunurile proprii ale persoanei juridice, terţ faţă de cauza pendinte. În lipsa incidenţei calităţii persoanei juridice de parte supusă măsurii confiscării (speciale ori extinse) sau de persoană interesată supusă măsurii confiscării extinse.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite exigenţele dispoziţiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., iar pe cale de consecinţă, nu se poate institui ori menţine măsura asiguratorie asupra bunurilor proprii ale persoanei juridice, terţ faţă de procedura pendinte, chiar dacă o parte a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, persoană fizică, au fost săvârşite în imobilul aparţinând societăţii comerciale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2022.
GGC - ED