Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015, printre altele, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său cu consecinţa ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară.
Pentru a dispune astfel, cu privire la cererea formulată de S.C. A. S.R.L., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată în faţa instanţei de apel, S.C. A. S.R.L. a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său cu consecinţa ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară, având în vedere că a fost cumpărător de bună credinţă.
A precizat că are calitatea de cumpărător de bună credinţă întrucât a cumpărat suprafaţa de 1016 mp cu nr. cadastral x de la vânzătorul B. pentru suma de 122.000 euro, iar la momentul tranzacţiei nu exista o măsură asiguratorie asupra terenului.
Instanţa de fond a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului B. până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON. În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul oraşului Năvodari a suprafeţei de 1016 mp cu nr. cadastral x, iar în baza art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu nr. cadastral x şi desfiinţarea actelor notariale în ceea ce priveşte acest teren.
Astfel, s-a constatat că vânzarea-cumpărarea terenului s-a realizat la data de 20 noiembrie 2020, anterior pronunţării instanţei de fond, însă în perioada cercetării judecătoreşti ce purta asupra şi în legătură cu acesta, context în care, prin soluţia laturii civile, s-a stabilit că terenul este supus măsurii restituirii în natură, astfel încât legalitatea, utilitatea şi scopul sechestrului sunt dovedite.
Împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015, în termen legal, a formulat contestaţie petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat şi administrator C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 31 ianuarie 2022, termen la care au avut loc şi dezbaterile, astfel că susţinerile reprezentantului Ministerului Public nu vor mai fi reluate, acestea fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
Petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat şi administrator C., deşi a arătat prin contestaţia formulată că va depune motivele contestaţiei, nu a precizat care sunt argumentele pentru care a fost criticată hotărârea atacată.
Examinând contestaţia formulată de petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat şi administrator C., prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În absenţa motivării contestaţiei, instanţa va examina strict condiţiile de legalitate a menţinerii măsurii asigurătorii, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Măsurile asigurătorii reprezintă măsuri procesuale cu caracter real şi de constrângere, care constau în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente ori altei persoane, în condiţiile legii.
Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.
Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Aşadar, prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acţiunii penale sau acţiunii civile în cadrul procesului penal.
Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în M. Of. nr. 868/20.11.2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."
Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că:
"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă, atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate pentru ca măsura prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate [cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008)].
Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în cauză sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului petentei S.C. A. S.R.L.
În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de petenta S.C. A. S.R.L - prin asociat şi administrator C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015 prin care a fost respinsă cererea petentei de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit asupra terenului său, cu consecinţa ridicării măsurilor înscrise în Cartea Funciară.
Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, prin Sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului B. până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON şi, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, reîntoarcerea în patrimoniul oraşului Năvodari a suprafeţei de 1016 mp cu nr. cadastral x, iar în baza art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra terenului cu nr. cadastral x şi desfiinţarea actelor notariale în ceea ce priveşte acest teren.
Având în vedere că în prezent este examinată o măsură asigurătorie dispusă prin sentinţă de o instanţă de judecată, constată că probele administrate până în prezent în apel nu au modificat considerentele care au condus la luarea măsurii. Prin apelul inculpatului B. au fost formulate critici inclusiv în ceea ce priveşte desfiinţarea titlului de proprietate şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv înlăturarea confiscării speciale a terenurilor deja vândute şi ridicarea măsurilor asigurătorii. Atunci când măsurile asigurătorii fac obiectul criticilor în apel şi urmează să fie examinate pe baza probelor administrate în această cale de atac, contestarea măsurilor de către unul dintre intimaţi este analizată în ceea ce priveşte legalitatea dispunerii acestora prin sentinţă (dacă exista competenţa prevăzută de lege pentru a dispune astfel) şi justificarea menţinerii lor, în raport de momentul procesual la care se formulează contestaţia.
Măsura asiguratorie a fost dispusă de o instanţă competentă şi a fost motivată de nevoia ca produsul infracţiunii faţă de care instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului, să nu profite acestuia.
Instanţa de fond a reţinut că: (...) sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 901 C. civ. (1) Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară. (2) Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare; b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare.
Instanţa va aplica textele legale menţionate după următorul raţionament: pentru suprafeţele de teren dezmembrate din terenurile ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase şi care se mai află în proprietatea inculpaţilor, a interpuşilor, ori a altor dobânditori de rea credinţă, se va dispune restabilirea situaţiei anterioare; pentru terenurile care au fost dezmembrate şi vândute unor dobânditori de bună credinţă, se va confisca contravaloarea fiecărui teren de la inculpatul, interpusul, ori persoana de rea credinţă care l-a vândut. Totodată vor fi instituite măsuri asiguratorii asupra terenurilor pentru care se va dispune restabilirea situaţiei anterioare, pentru a se evita înstrăinarea imobilelor. (...).
Instanţa va confisca contravaloarea terenurilor vândute pentru a aplica un tratament unitar şi pentru că bunurile care au fost dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor au fost terenurile în sine, iar preţurile la care au fost vândute ulterior puteau să nu mai reflecte valoarea reală a terenurilor la momentul intrării în posesie. De asemenea, inculpaţii au dat dovada capacităţii unei multitudini de inginerii imobiliare, tranzacţiile având de multe ori preţuri fictive.
Toţi dobânditorii care şi-au înscris dreptul de proprietate în cartea financiară, cu respectarea art. 901 alin. (2) C. civ. şi care nu au legătură cu inculpaţii, interpuşii ori moştenitorii din prezentul dosar, sau chiar dacă au avut legătură cu vreuna dintre persoanele menţionate, nu sunt probe din care să le rezulte reaua credinţă, vor fi consideraţi a fi de bună-credinţă, în condiţiile în care nu există elemente din care să rezulte reaua credinţă, mai ales în cazul vânzărilor succesive, unde reaua credinţă a ultimului dobânditor poate fi cu atât mai puţin stabilită. Totodată, vor fi desfiinţate şi titlurile de proprietate şi actele subsecvente, dar acestea din urmă doar în situaţia restabilirii situaţiei anterioare, iar actele prin care dobânditorii de bună credinţă au ajuns în proprietatea terenurilor nu vor fi desfiinţate.
Instanţa a urmărit firul tranzacţiilor imobiliare din cartea funciară în volumele XXXVI - XLV CAB şi face trimitere la secţiunea privind analiza situaţiei de fapt pentru fiecare titlu de proprietate în parte, unde s-a precizat tot parcursul terenurilor de la punerea în posesie până la zi. Cartea funciară a fost analizată odată cu situaţia de fapt, fiindcă a oferit elemente importante pentru clarificarea faptelor, fiind oglinda atitudinii psihice a inculpaţilor, interpuşilor şi a moştenitorilor.
Contestatoarea a cumpărat terenul în suprafaţă de 1016 mp cu nr. cadastral x de la vânzătorul B. pentru suma de 122.000 euro, la data de 20 noiembrie 2020 (data pronunţării sentinţei apelate).
Faţă de absenţa motivării contestaţiei, având în vedere că măsura a fost dispusă de o instanţă competentă conform legii în vigoare, iar probele administrate în apel, până la data examinării contestaţiei, nu au modificat situaţia reţinută de instanţa de fond ca justificând dispunerea măsurii asigurătorii, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petenta S.C. A. S.R.L - PRIN ASOCIAT ŞI ADMINISTRATOR C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea petentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petenta S.C. A. S.R.L - PRIN ASOCIAT ŞI ADMINISTRATOR C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2021, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.
GGC - NN