Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
l. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Prin Decizia civilă nr. 471 din 22 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul declarat de recurentul-revizuent A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B. împotriva Sentinţei nr. 109 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Cererea de recurs
Recurentul-revizuent A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022.
Prin memoriul de recurs, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de înregistrarea pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Dosarului nr. x/2019 şi solicită scoaterea din cauză a intimatei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi a soţiei sale, B., părţi care au fost introduse "în mod artificial în această cauză". De asemenea, arată că Dosarul nr. x/2019 este subsecvent dosarului cu nr. x/2018, prin care a solicitat, în nume propriu, reluarea Referendumului pentru Familie în localitatea Vatra Dornei şi în care partea adversă este primarul municipiului Vatra Dornei. Precizează că obiectul cauzei este completarea Sentinţei nr. 109 din 9 decembrie 2019 prin desfiinţarea Adresei nr. x din 12 noiembrie 2019, care reprezintă un act administrativ a cărui desfiinţare o solicită din nou, cu acordarea către recurent de daune materiale şi morale care să fie achitate de către magistratul care a efectuat înregistrarea dosarului în mod eronat.
3. Apărările formulate în cauză
La data de 12 mai 2022, intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, considerând că susţinerile din memoriul de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 16 mai 2022, în timpul şedinţei de judecată, recurentul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al soţiei sale, B. a transmis la dosar, note scrise, prin care solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport cu soluţia instanţei a cărei hotărâre este atacată, astfel că lipsa motivării recursului atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, se constată că aserţiunile din cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, întrucât criticile formulate de recurent, nearticulate în raport cu soluţia şi considerentele pentru care a fost pronunţată Decizia nr. 471 din 27 ianuarie 2022, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei de perimare, din moment ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurentul A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B., nu a motivat recursul şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B. împotriva Deciziei nr. 471 din 27 ianuarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2022.
GGC - NN