Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A. cu excepţiile de neconstituţionalitate astfel cum au fost inserate şi completate.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în Dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost depusă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. În vederea soluţionării cererii formulate de către recurentul A., s-a format Dosarul asociat cu nr. x/2021
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecaţii până la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocate.
La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2021, petentul A., prezent personal în faţa instanţei, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 - 264 din Legea nr. 135/2010, precum şi a prevederilor privind actele procesuale şi procedurale, citarea şi comunicarea actelor procedurale. De asemenea, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv excepţia de neconstituţionalitate privind neprevederea dreptului persoanei vătămate/justiţiabilului de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanţa imediat superioară împotriva respingerii unei excepţii de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A., Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul instanţei supreme, are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Astfel, s-a constatat că obiectul cauzei în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate îl reprezintă cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul formulat de acelaşi petent împotriva Încheierii penale nr. 36/CP pronunţate la data de 16.03.2021 de către Tribunalul Braşov.
Înalta Curte a subliniat că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, în condiţiile în care cauza în care au fost invocate cererile de neconstituţionalitate are ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 02 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, iar excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu vizează calea extraordinară a recursului în casaţie.
Împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021. Primul termen a fost fixat, în mod aleatoriu, la data de 17 ianuarie 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe prevăzute expres de textul legislativ, respectiv:
a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;
c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d) dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Prioritar examinării în concret a condiţiilor impuse de textul constituţional, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi notează că în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României. Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât, verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii legale atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
După cum s-a reţinut şi prin încheierea recurată, în ceea ce priveşte primele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, excepţiile au fost invocate de recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiv Dosarul nr. x/2021, vizează neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, excepţia trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că acesta trebuie făcut în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.
Astfel, prin Decizia nr. 591 din data de 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014, Curtea Constituţională a reţinut că "legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului".
Totodată, instanţele judecătoreşti au reţinut că o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau completare a actului normativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurentul A. privesc dispoziţiile art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitor la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, art. 257 - 267 din C. proc. pen. referitoare la citarea şi comunicarea actelor de procedură şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, referitor la neprevederea dreptului persoanei vătămate/justiţiabilului de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanţa imediat superioară împotriva respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, sau din alte motive, după comunicarea încheierii de respingere motivată, persoanei sau reprezentantului legal, iar nu în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Se constată că excepţiile au fost ridicate în Dosarul nr. x/2021, având ca obiect recursului în casaţie declarat împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Completul de 5 Judecători al instanţei supreme apreciază că aspectele invocate de recurent în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fac referire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 257 - 264 şi art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. care nu au aplicabilitate şi nici relevanţă în ceea ce priveşte soluţia ce poate fi pronunţată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie formulat de către recurent.
Referitor la examenul legăturii excepţiilor formulate cu soluţionarea cauzei, analizată din perspectiva argumentelor învederate de recurentul A., se constată că prevederile legale a căror constituţionalitate se contestă nu influenţează în niciun mod soluţionarea cererii de recurs în casaţie formulate în cauză.
Aşadar, având în vedere că dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu prezintă relevanţă în soluţionarea respectivei căi de atac, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea recursului în casaţie formulat împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, prin încheierea din 19 octombrie 2021, s-a apreciat că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele susţinute de recurentul A. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituţionalitate apte să provoace un examen al conformităţii normei legale cu legea fundamentală.
Se constată că, în cauză, criticile formulate de recurentul A. cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 tind la modificarea acestora, în sensul ca termenul de 48 de ore în care se poate exercita calea ordinară de atac a recursului să înceapă să curgă din momentul comunicării încheierii, iar nu din momentul pronunţării, aşa cum prevede norma constituţională.
Totodată, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., se constată că recurentul urmăreşte modificarea acestora, în sensul prevederii exprese a suspendării judecării cauzei până la soluţionarea, de către Curtea Constituţională, a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Or, premisa sesizării instanţei constituţionale o constituie constatarea, printre altele, că prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepţia urmăreşte, în mod real şi efectiv, să obţină concursul Curţii, în considerarea şi în limitele stricte ale competenţei sale constituţionale.
O atare premisă nu este realizată atunci când, aşa cum se constată în speţă, autorul excepţiei nu tinde la declanşarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, a concordanţei dintre o normă legală şi exigenţele Constituţiei României, ci, în realitate, doreşte modificarea şi completarea dispoziţiilor pretins neconstituţionale, ceea ce ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de legea organică de organizare şi funcţionare, în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în M. Of. nr. 494/12.05.2021).
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - NN