Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de recurentul A..
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că în cauza având ca obiect plângerea petentului A. formulată, în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanţei de clasare din data de 11 iunie 2020, emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, petentul a invocat următoarele excepţii de neconstituţionalitate:
- excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2000 republicată - C. proc. civ. şi art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen.
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 din noul C. proc. civ.
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;
- excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27, 31 din Legea nr. 211/2004;
- excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992;
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, 81, 91 şi art. 93 din C. proc. pen., art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.
- excepţia de neconstituţionalitate a art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen.
- excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen.
- excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din C. proc. pen.
Secţia penală a instanţei supreme a constatat că, deşi în ceea ce priveşte primele condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 acestea sunt îndeplinite, în sensul că excepţia a fost invocată de către petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (Dosar nr. x/2021) şi are în vedere neconstituţionalitatea mai multor dispoziţii legale, în cauza de faţă, excepţiile de neconstituţionalitate aşa cum au fost invocate de către petent nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ţine de interpretarea Curţii Constituţionale.
Înalta Curte a apreciat că, referitor la examenul legăturii cu cauza acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.
Or, având în vedere dispoziţiile legale criticate de către petent, anterior menţionate, Înalta Curte a constat că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile a căror constituţionalitate a fost contestată neavând legătură cu soluţionarea cauzei, în raport de obiectul pricinii, respectiv plângere împotriva ordonanţei de clasare, întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că prin excepţiile invocate nu s-au formulat veritabile critici de neconstituţionalitate, ci în realitate petentul A. este nemulţumit de prevederile legale enumerate, nefiind antamată, în realitate, o chestiune de constituţionalitate.
Din această perspectivă, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţiile ridicate, în cauză s-a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru aceste considerente, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 ianuarie 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile.
La acest termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului susţinând că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, concluziile formulate de acesta fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a recursului, constată că prezentul recurs este tardiv şi va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Potrivit aceloraşi dispoziţii legale menţionate "încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Faţă de lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992, republicată), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei instanţei penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform dispoziţiilor procesual penale cu caracter general prevăzute de art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.:
"La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că printre condiţiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se înscrie şi condiţia privitoare la timpul în care trebuie să se înfăptuiască un astfel de act, iar reglementarea în legea procesual penală a elementului timp se face cu ajutorul instituţiei procedurale a termenelor.
Astfel, în considerentele Deciziei nr. 20 din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că "termenul este o limitare de ordin cronologic în îndeplinirea unor acte procesuale sau în efectuarea unor acte procedurale. Limitarea se realizează prin fixarea de către lege a unui interval de timp înăuntrul căruia sau după atingerea căruia să se poată îndeplini un act procesual sau înfăptui un act procedural. Termenul operează asupra drepturilor, facultăţilor sau îndatoririlor subiecţilor procesuali pe care aceştia le au în desfăşurarea procesului penal."
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi reţine că instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.
Dispoziţiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual, sancţiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
În acelaşi sens, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 publicată în M. Of. nr. 342/19.05.2015, Curtea Constituţională a reţinut că sancţiunile privind nerespectarea termenelor procedurale derivă din principiul legalităţii procesului penal enunţat de art. 2 din C. proc. pen. şi consfinţit prin dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi sunt reglementate în cuprinsul normelor procesual penale ale art. 268 alin. (1) - (3) şi anume: decăderea din exerciţiul unui drept, nulitatea actului făcut peste termen şi încetarea unei măsuri procesuale temporare.
În ceea ce priveşte termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 publicată în M. Of. nr. 944/14.10.2020 că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."
Prin urmare, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că termenul de 48 de ore prevăzut în cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.
Din perspectiva dispoziţiilor legale anterior menţionate, la calcularea termenelor procedurale pe ore, nu se socoteşte ora de la care începe să curgă termenul, nici ora în care acesta se împlineşte (sistemul orelor/zilelor libere).
Dacă în cuprinsul încheierii nu este menţionată ora pronunţării, termenul de 48 de ore începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care încheierea a fost pronunţată, iar ora la care începe să curgă şi ora la care se împlineşte nu se socotesc în calculul termenului.
În plus, dispoziţiile art. 269 alin. (4) din C. proc. pen. nu sunt incidente în această situaţie pentru că prorogarea legală a termenelor procedurale nu operează în cazul termenului calculat pe ore, astfel cum se întâmplă în situaţia celor socotite pe luni sau pe ani.
În cauză, se constată că hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2000 republicată - C. proc. civ., art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen., art. 197 din noul C. proc. civ., art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27, 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 80, 81, 91 şi art. 93 din C. proc. pen., art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2), art. 367 alin. (9) şi art. 287 din C. proc. pen., formulată de recurentul A., a fost pronunţată de secţia penală a instanţei supreme la data de 21 septembrie 2021.
Cum nu a fost indicată ora pronunţării dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, rezultă că termenul de 48 de ore prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, a început să curgă la sfârşitul zilei de 21 septembrie 2021, la ora 24:00 şi s-a împlinit în ziua de 24 septembrie 2021, la ora 02:00.
În cauză, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat, prin email, la data de 14 octombrie 2021, ora 20:13, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi nu poate reţine susţinerea recurentului A. potrivit căreia calea de atac este declarată în termenul prevăzut de lege, tocmai prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate şi la scopul instituirii regulilor speciale referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. De altfel, diligenţa în pregătirea căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, astfel cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - NN