Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 134/2022

Şedinţa publică din data de 08 martie 2022

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 34/F din data de 01 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 13.10.2021 de către Tribunalul din Roma, secţia Judecătorilor de Instrucţie, împotriva numitei A., şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.

A dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la 01.03.2022 la 30.03.2022, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată începând cu data de 01.03.2022.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 01.03.2022, pe rolul acesteia, sub nr. x/2022, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.10.2021 de Tribunalul din Roma, secţia Judecătorilor de Instrucţie, Republica italiană, împotriva persoanei solicitate A., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravat (2 fapte), prev. de art. 624 şi 625 nr. 2,5 şi 7 cu aplicarea art. 110 şi art. 99 alin. (2) nr. 1 şi 2, alin. (3) şi alin. (4) din C. pen. italian, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării şi predării acesteia.

Împotriva persoanei solicitate A., procurorul a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând de la data de 01.03.2022, ora 10:40, până la data de 02.03.2022, ora 10:40, prin ordonanţa de reţinere nr. 32/2022 din 01.03.2022.

S-a mai notat că a fost ataşată lucrarea cu nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care conţine ordonanţa de reţinere nr. 32/2022 din 01.03.2022, procesul-verbal din 01.03.2022 de identificare a numitei A., informarea cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, adresa nr. x/2022 emisă de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, procesul-verbal din 01.03.2022 de depistare a persoanei solicitate A., procesul-verbal prin care s-a dispus verificarea în baza de date InterID a Poliţiei Române, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de audiere a numitei A., fişa de semnalare, mandatul european de arestare, procesul-verbal de verificare în aplicaţia Ecris GPS, procesul-verbal de verificare în aplicaţia Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, proces-verbal de verificare ROCRIS, verificare Biroul SIRENE.

La dosarul cauzei au fost ataşate certificatele de naştere ale numiţilor B., C. şi D.

Curtea de apel a mai notat că, în declaraţia dată în faţa instanţei, persoana solicitată A. a arătat că nu renunţă la regula specialităţii şi nu este de acord cu predarea către autorităţile italiene, că are trei copii minori, iar mama sa este bolnavă; că a fost în Italia 15 ani, dar nu a furat niciodată, doar a probat haine.

Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat următoarele:

Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare din Republica italiană la data de 13.10.2021 împotriva persoanei solicitate A., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravat (2 fapte), prev. de art. 624 şi 625 nr. 2,5 şi 7 cu aplicarea art. 110 şi art. 99 alin. (2) nr. 1 şi 2, alin. (3) şi alin. (4) din C. pen. italian, astfel:

- capul F art. 110, 624, 625 nr. 2 şi 7, art. 99 alin. (2) nr. 2 din C. pen. italian - circumstanţe agravante: faptă comisă cu mijloc fraudulos, de trei complici şi asupra unor bunuri expuse încrederii publice.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a notat că persoana solicitată A., împreună cu numiţii E. (prins în flagrant şi arestat pentru această faptă) şi F., cu scopul de a obţine de foloase, a sustras trei geci în valoare de 1.350,00 Euro de la magazinul "G." din H. în Roma, astfel: în primul moment, numiţii F. şi I. au intrat în magazin, au luat gecile şi le-au ascuns; ulterior, în magazin a intrat E. cu o geantă ecranată în mână, a introdus gecile şi a ieşit din magazin, dar a fost arestat în flagrant.

- capul H articolele 110, 624, 625 nr. 2), 5) şi 7), art. 99 alin. (2), nr. 1) şi alin. (4) din C. pen. italian

În fapt, s-a notat că persoana solicitată A., împreună cu numiţii J. şi E., cu scopul de a obţine foloase, şi-a însuşit articole de îmbrăcăminte pe care le-a sustras, în interiorul "K.", de la unităţile comerciale "L." în valoare de 261,80 euro, şi "M." (trei geci de femeie şi una de copil în valoare de 736 euro), după cum urmează: în privinţa "L.", numiţii J. şi A. au intrat în unitatea comercială, au luat articolele şi le-au pus într-o cabină de probă; i-au indicat telefonic lui E. locul şi acesta a intrat purtând o geantă ecranată, pe care a umplut-o cu hainele respective şi a ieşit din magazin; în ceea ce priveşte magazinul "M.", numiţii J. şi A. au intrat în unitatea comercială, au luat articolele, le-au pus într-o cabină de probă, iar numitul J., de la telefonul numitei N., i-a indicat lui E. locul precis; acesta din urmă, purtând o geantă ecranată, a intrat în magazin, a umplut geanta cu articolele vestimentare şi apoi a ieşit.

Aşa fiind, curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare emis cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea 302/2004, republicată, respectiv că acesta are conţinutul şi forma cerute în legea privind cooperarea judiciară internaţională, precum şi faptul că în cauză nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Împotriva sentinţei penale nr. 34/F din data de 01 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 03 martie 2022, cu termen fixat pentru 08 martie 2022.

Concluziile reprezentatului Ministerului Public, precum şi ale apărării contestatoarei de la termenul de dezbateri sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă, emis la data de 13.10.2021, de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul din Roma, faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni de furt agravat (2 fapte), prev. de art. 624 şi 625 nr. 2,5 şi 7 cu aplicarea art. 110 şi art. 99 alin. (2) nr. 1 şi 2, alin. (3) şi alin. (4) din C. pen. italian.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Totodată, instanţa de control judiciar notează că aspectele referitoare la situaţia familială a persoanei solicitate A. excedează motivelor care ar putea să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, ţinând seama şi de principiul statuat de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind necesitatea executării mandatului european de arestare, astfel încât acestea nu pot face obiectul cenzurii instanţei de control judiciar în cauza de faţă.

Se mai reţine, în acord cu prima instanţă, că lipsa consimţământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare, de vreme ce dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod imperativ că "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.".

Or, raportând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt şi de drept din cauză, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod legal şi temeinic, a procedat, la termenul de judecată din data de 1 martie 2022, la consemnarea poziţiei persoanei solicitate A. în cuprinsul unei declaraţii, care este ataşată la dosarul cauzei.

Ca atare, critica persoanei solicitate A. privind faptul că nu este de acord cu predarea nu poate fi primită în considerarea împrejurării că punerea în executarea a unui mandat european de arestare nu este condiţionată de acordul acesteia.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În ceea ce priveşte invocarea principiului prezumţiei de nevinovăţie de către contestatoare, Înalta Curte reţine că acesta poate fi evaluat exclusiv de autorităţile judiciare din Italia, instanţa naţională nefiind abilitată să verifice apărările persoanei solicitate sub acest aspect în cadrul procedurii de faţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 34/F din data de 01 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 34/F din data de 01 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2022.

Procesat de GGC - LM