Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din data de 15 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.11.2021 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano (număr de referinţă x R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P.) faţă de persoana solicitată A., în baza ordonanţei de arestare preventivă emisă la 06.11.2021 de autorităţile judiciare italiene.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Italiană cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 15.03.2022 până la 13.04.2022 inclusiv.
S-a respins ca inadmisibilă solicitarea persoanei solicitate de luare a măsurii controlului judiciar şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la 03.03.2022 la zi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut că prin sesizarea înregistrată la data de 03.03.2022, sub nr. x/2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.
S-a arătat că persoana solicitată este urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tăinuire prevăzute de art. 624, 625, 648, cu aplicarea art. 99 şi 100 din C. pen. italian, iar la data de 19.11.2021 a fost emis pe numele acesteia un mandat european de către autorităţile judiciare din Republica Italia.
În cuprinsul sesizării, s-a menţionat că s-a solicitat autorităţilor judiciare italiene transmiterea, în regim de urgenţă, a mandatului european de arestare în limba română, engleză sau franceză.
Faţă de A. a fost luată măsura reţinerii de către procuror, prin ordonanţa nr. 34/03.03.2022, începând cu 03.03.2022, ora 13:30, până la 04.03.2022, ora 13:30. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 102 alin. (4) şi (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Prin încheierea din 03.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia nr. 156/15.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 03.03.2022, până la 17.03.2022 inclusiv.
În vederea continuării procedurii, instanţa a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, acordând termen la 15.03.2022.
La data de 09.03.2022, a fost înaintat mandatul european de arestare din 19.11.2021 emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano (număr de referinţă x R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P.), în baza ordonanţei de arestare preventivă emisă la 06.11.2021 de autorităţile judiciare italiene.
La termenul din 15.03.2022, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, în raport de cele menţionate în mandatul european de arestare, constatându-se că nu sunt obiecţii în ceea ce priveşte identitatea. De asemenea, persoana solicitată, în prezenţa avocatului ales, a confirmat că i s-a comunicat în copie mandatul european de arestare, în limba română, a fost informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, aducându-i-se la cunoştinţă şi celelalte drepturi prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, inclusiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia - art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, sens în care s-a procedat la audierea sa potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, declaraţia fiind ataşată la dosarul cauzei. În esenţă, în opinia persoanei solicitate, faptele menţionate în mandat nu sunt descrise suficient, contrar dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, faptele sale nu sunt dintre cele prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004, iar hotărârea care a stat la baza emiterii acestuia a fost dată în lipsă, fiind incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că la data de 19.11.2021, judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano, a emis în dosarul nr. x/2021 R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P., un mandat european de arestare în vederea urmăririi şi/sau al judecăţii, privindu-l pe cetăţeanul cu dublă naţionalitate, română şi moldovenească, A., având la bază ordonanţa de arestare preventivă emisă de autorităţile judiciare din Italia. Mandatul se referă la 5 infracţiuni.
Se reţine în sarcina sa că, împreună cu B., C., D. şi E.:
- în complicitate morală şi materială cu aceştia, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru alţii un folos material, au primit vehiculul x de culoare albă, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunţat la data de 19.02.2021, în oraşul Lodi, de către F.;
- în complicitate morală şi materială cu aceştia, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru alţii un folos material, au primit vehiculul x de culoare albă, cu plafonul roşu, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunţat la data de 30.10.2020, în oraşul Stazione Piacenza Principale, de către G.;
- în complicitate morală şi materială cu aceştia, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru alţii un folos material, au primit vehiculul x, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunţat la data de 04.03.2021 în oraşul Cuggiono Principale de către H..
De asemenea, în complicitate cu C. şi D., în scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos material, a sustras vehiculul x înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunţat la data de 09.03.2021, în oraşul Busto Garolfo, de către I.
În complicitate cu C. şi D., în scopul de a obţine un folos material, au cumpărat sau au primit autoturismul x, înmatriculat cu nr. x, care provenea dintr-un furt din locuinţă, comis la Solbiate con Cagno, în noaptea de 09/10.03.2021 şi denunţat la 10.03.2021 de către J., respectiv piese auto care proveneau din interiorul autoturismului x aparţinând numitului K., sustrase la L. în noaptea de 22/23.03.2021, furt denunţat la 23.03.2021 şi din interiorul autoturismului marca x aparţinând persoanei vătămate M., vehicul sustras la L., în noaptea de 22/23.03.2021, infracţiune denunţată la 23.03.2021.
Din mandatul european de arestare rezultă că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la infracţiunile de tăinuire a bunurilor furate şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzute de art. 648 C. pen. italian şi art. 624, 625 alin. (5) şi (7) C. pen. italian.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României pentru alte fapte decât cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare (în sensul că nu are calitatea de suspect/inculpat în vreun dosar penal) şi nici pentru faptele menţionate în mandat.
Pentru faptele menţionate pedeapsa maximă privativă de libertate este de 8 ani, respectiv 10 ani închisoare, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare.
În faţa instanţei persoana solicitată nu a avut obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, dar a invocat că faptele nu sunt descrise suficient, că nu se verifică dubla incriminare, nefiind expres prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi, de asemenea, că nu a fost prezent la procesul în urma căruia a fost arestat.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Curtea a constatat că, din economia dispoziţiilor legale cuprinse în Legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare.
De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 10.11.2021, îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de autorităţile judiciare din Republica Franceză, dau loc la predare.
Contrar susţinerilor persoanei solicitate, s-a arătat că, în cuprinsul mandatului european de arestare, faptele care au stat la baza emiterii acestuia sunt suficient de bine descrise, fiind descrise circumstanţele în care ar fi fost comise, inclusiv locul, momentul şi gradul de implicare a numitului A. De altfel, apărarea s-a limitat doar să invoce acest aspect, fără a motiva în vreun fel de ce apreciază că nu ar fi îndeplinită această condiţie ce ţine de conţinutul mandatului european şi care, oricum, nu se circumscrie niciunui motiv obligatoriu sau facultativ de refuz dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. Cel mult, dacă şi instanţa ar fi apreciat că informaţiile furnizate nu sunt suficiente, s-ar fi putut solicita lămuriri autorităţilor judiciare din statul solicitant.
În legătură cu apărarea persoanei solicitate în sensul că faptele imputate de autorităţile judiciare din Italia nu sunt menţionate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că, deşi observaţia apărării este corectă, potrivit alin. (2) a art. 97 pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau încadrarea juridică a acesteia.
Aşadar, nu doar pentru faptele de la alin. (1) se poate admite predarea, ci şi pentru alte fapte, cu condiţia verificării dublei incriminări. Or, şi potrivit legii române faptele imputate persoanei solicitate A. constituie infracţiuni - complicitate la tăinuire, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 270 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la furt, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.
Totodată, s-a reţinut că, în cauză, nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
S-a arătat că susţinerile persoanei solicitate în sensul că ar fi incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, constând în aceea că nu a fost prezentă personal la judecata care a condus la emiterea ordonanţei de arestare preventivă dispusă de autorităţile judiciare din Italia la data de 06.10.2021, nu pot fi primite. Dispoziţiile legale invocate se referă la persoana condamnată, ceea ce nu este cazul în speţă, în condiţiile în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale şi/sau judecăţii.
S-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano la data de 19.11.2021.
Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cauză persoana solicitată A. având şi cetăţenia română, astfel că predarea, în baza unui mandat european de arestare, emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, se face, în această situaţie, sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, arestarea în vederea predării (măsură necesară pentru a garanta predarea persoanei solicitate şi implicit punerea în executare efectivă a mandatului european de arestare, dar şi obligatorie, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 103 alin. (13) fiind dispusă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.03.2022 până la 13.04.2022 inclusiv.
S-a reţinut că nu se poate dispune o altă măsură, contrar solicitărilor persoanei solicitate, aspect care rezultă din prevederile art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Punerea în executare a mandatului european de arestare implică şi arestarea persoanei solicitate, după întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109, judecătorul emite de îndată mandat de arestare. S-a arătat că este inadmisibilă aşadar solicitarea de dispunere a măsurii controlului judiciar.
Împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat contestaţie persoană solicitată A. solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, luarea măsurii controlului judiciar.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare italiene, la data de 19.11.2021, faţă de numitul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tăinuire prevăzute de art. 624, art. 625, art. 648, cu aplicarea art. 99 şi art. 100 din C. pen. Italian.
Înalta Curte constată că persoana solicitată A., a precizat în faţa instanţei de control judiciar că este de acord cu predarea către autorităţile italiene.
Astfel, se constată că, în mod judicios, prima instanţă a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa ia măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării sale către autoritatea judiciară emitentă.
Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsură preventivă dispusă astfel se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 1012 RON pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.
Procesat de GGC - LM