Asupra cererii de completare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 28 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de A., ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de pârâtă; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei, ambele invocate de pârâtă.
Prin Hotărârea nr. 9J din 2 aprilie 2018 pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei-judecător B. şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aplicată doamnei judecător B. sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din acelaşi act normativ.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din 28 martie 2018, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, au formulat recurs atât pârâta B., cât şi intervenienta A., formându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători dosarul nr. x/2018.
Împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 şi a încheierii din 28 martie 2018, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs pârâta B., formându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea din 22 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 139 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.
III. Cererile de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin cererea înregistrată la dosarul nr. x/2018, la 24 septembrie 2018, recurenta B. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate ale prevederilor: (i) art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 124 alin. (2) din legea fundamentală, (ii) art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (2), art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 129 din legea fundamentală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, (iii) art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi alin. (2) art. 124 alin. (2) şi alin. (3) din legea fundamentală şi art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin cererile depuse la dosarul nr. x/2018, recurenta B. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate ale prevederilor: (i) art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5) din legea fundamentală, în raport cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (2) şi art. 129 din legea fundamentală; (ii) art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu din legea fundamentală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; (iii) art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi alin. (2) art. 124 alin. (2) şi alin. (3) din legea fundamentală şi art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; (iv) art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din legea fundamentală -, art. 124, art. 126, art. 21 alin. (3) şi art. 16 alin. (2) din legea fundamentală; (v) art. 32 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 - neconstituţional în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul violării dreptului la un proces echitabil, aplicabil cu prioritate conform art. 20 alin. (2) din legea fundamentală, art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124, art. 126; (vi) Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. I şi art. II) - neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 133 alin. (1) şi art. 134 alin. (4) din Constituţia României .
IV. Hotărârile Înaltei Curţi
Prin încheierea din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători: (i) a admis cererile formulate de recurenta B. şi a sesizat Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (7), art. 44 alin. (1), art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; (ii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin Decizia nr. 83 din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători: (i) a respins recursul declarat de B. şi recursul declarat de A. împotriva încheierii din 28 martie 2018 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondate; (ii) a respins recursul declarat de B. împotriva Hotărârii nr. 9J din 2 aprilie 2018 şi a încheierii din 28 martie 2018 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
V. Cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 formulată de petentă
Prin cererea comunicată la dosar, la 24 mai 2022, recurenta B. a formulat: (i) în temeiul art. 442 C. proc. civ., cerere de îndreptare a erorilor şi omisiunilor din cuprinsul încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018; (ii) în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., cerere de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 100 alin. (2) şi art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/204 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu art. 1 alin. (3) şi alin. (4), art. 124 alin. (3), art. 133 alin. (1), art. 134 alin. (3) corelat cu art. 16 şi art. 21 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte cererea enunţată la punctul (i) de mai sus, în temeiul art. 442 C. proc. civ., pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, s-a constituit dosarul nr. x/2018.2.
Aferent cererii menţionate la punctul (ii) de mai sus, s-a constituit pe rolul aceleiaşi instanţe, conform art. 444 C. proc. civ., dosarul nr. x/2018.2.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
VI. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a dispozitivului
În temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată faptul că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, invocată de instanţa de judecată, din oficiu.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prezenta cerere de completare a dispozitivului vizează încheierea din 12 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulate de către recurenta B. în cadrul dosarului de recurs (dosar nr. x/2018 la care a fost conexat dosarul nr. x/2018).
Înalta Curte constată faptul că cererea de completare a dispozitivului mai sus-menţionată a fost comunicată la dosarul cauzei la 24 mai 2022, prin intermediul poştei electronice .
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în forma aplicabilă prezentei cauze, respectiv forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 310/2018:
"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Din redactarea textului prevăzut de art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., rezultă faptul că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a include, în categoria vizată, hotărârile definitive, respectiv hotărârile împotriva cărora nu mai pot fi exercitate căi de atac de reformare, neprezentând relevanţă dacă hotărârea respectivă a fost pronunţată într-o cale de atac ordinară sau extraordinară, devolutivă sau nedevolutivă. Această interpretare rezultă, în mod cert, din adăugarea, în categoria hotărârilor cu privire la care cererea de completare a dispozitivului poate fi formulată în termen de 15 zile de la pronunţare, inclusiv a hotărârilor pronunţate "în fond după casarea cu reţinere,/.../".
Or, în cauză, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către recurenta B. nu poate fi atacată cu nicio cale de atac - aşa cum prevăd dispoziţiile speciale ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare -, fiind astfel o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă niciunei căi de atac de reformare, ordinară sau extraordinară.
Prin urmare, faţă de considerentele mai sus menţionate şi raportat la obiectul dosarului pendinte, nu pot avea nicio înrâurire, asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., susţinerile petentei cu privire la aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, prin care instanţa de contencios constituţional a stabilit faptul că prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că "recursul" prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile speciale ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rezultă faptul că termenul în care recurenta era obligată să formuleze cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 este de 15 zile de la pronunţarea acesteia.
Făcând aplicarea textelor de lege invocate, Înalta Curte reţine faptul că, în cauză, termenul de 15 zile de la pronunţarea încheierii din 12 aprilie 2022, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a expirat la data de 28 aprilie 2022, ora 24:00.
Or, cererea de completare a dispozitivului ce formează obiectul dosarului pendinte a fost depusă, prin intermediul poştei electronice, la 24 mai 2022, ceea ce relevă faptul că actul de procedură a fost făcut cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile imperative ale art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Înalta Curte reţine faptul că nu pot fi primite susţinerile petentei cu privire la posibilitatea instanţei de judecată de a dispune, din oficiu, completarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti/încheieri, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, orice derogare de la acesta fiind, în mod expres şi limitativ, prevăzută de lege. Or, legea nu prevede o astfel de derogare în ceea ce priveşte completarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti şi, cu atât mai puţin, a dispozitivului unei încheieri de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate, ce se supune reglementării speciale a art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Mai mult, chiar dispoziţiile explicite ale art. 444 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea completării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti doar la cererea părţilor "/.../se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care/.../".
Analizând susţinerile petentei cu privire la imposibilitatea acesteia din urmă de a formula cerere de completare a dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, faţă de faptul că o astfel de cerere ar avea caracter inadmisibil în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, Curtea Constituţională a stabilit faptul că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 "/.../nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de C. proc. civ., ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar/.../" (par. 25).
Or, o astfel de calificare a căii de atac mai sus menţionate nu este în măsură să afecteze dreptul părţii de a solicita completarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, distincţia făcându-se, în cazul art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., aşa cum s-a arătat în cele de mai sus, în raport de caracterul definitiv al hotărârii vizate, şi nu de calificarea căii de atac ca ordinară sau extraordinară.
De altfel, Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 a Curţii Constituţionale vizează exclusiv recursul prevăzut de dispoziţiile speciale ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, pe când, în speţă, se pune problema completării dispozitivului unei încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate cu ocazia judecării recursului, chestiune de drept care nu a făcut, în nicio modalitate, obiectul analizei şi dezlegării Curţii Constituţionale în cadrul deciziei mai sus enunţate.
Făcând abstracţie de formularea cererii de completare a dispozitivului cu depăşirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 444 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere inclusiv faptul că noua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 100 alin. (2) şi art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/2004 a fost primită la dosar la 28 martie 2022, în timpul şedinţei de judecată, nefiind comunicată intimatei Inspecţia Judiciară.
De altfel, aşa cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri din 28 martie 2022 - dosar nr. x/2018, pagina a doua, par. 3 şi aşa cum rezultă şi din înregistrarea şedinţei de judecată de la aceeaşi dată, la interpelarea Înaltei Curţi, mandatara recurentei B., doamna judecător C., a arătat că nu este în măsură să susţină noua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către recurenta pe care o reprezintă şi primită la instanţă, prin poştă electronică, la data şedinţei de judecată, întrucât nu i-a fost adusă la cunoştinţă de către mandantă, solicitând să i se comunice cererea pentru lecturare.
Astfel, Înalta Curte a acordat cuvântul părţilor cu privire la cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate, formulate în scris şi depuse de către recurentă încă de la termenul de judecată din 22 octombrie 2018, cu privire la care recurenta, prin mandatar, a pus concluzii cu titlu general, fără a preciza - cu excepţia cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 77/2018 - articolele de lege considerate neconstituţionale, instanţa rămânând în pronunţare cu privire la toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în scris şi motivate, acestea fiind depuse la fila şase şi următoarele din al patrulea volum al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conexat la prezentul dosar (pagina a treia, primul paragraf din încheierea din 28 martie 2022 - dosar nr. x/2018, dosar nr. x/2018).
După suspendarea şedinţei de judecată pentru 10 minute, mandatara recurentei B. a declarat că este în măsură să susţină noua cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional depusă de către recurentă în timpul şedinţei de judecată.
Însă, având în vedere faptul că, la termenul de judecată din 28 martie 2022, cercetarea judecătorească, în cadrul dosarului nr. x/2018, a fost încheiată şi au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, instanţa rămânând în pronunţare atât cu privire la cererile de sesizare a instanţei de contencios constituţional ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2018, cât şi cu privire la recursurile formulate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor procedurale incidente, care nu permit depunerea de noi cereri la dosarul cauzei după deschiderea dezbaterilor în fond, sub sancţiunea neluării în seamă a acestora (art. 392 C. proc. civ.).
De asemenea, potrivit art. 247 alin. (3) C. proc. civ., "/.../părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute./.../".
Or, în speţă, nimic nu împiedica recurenta să formuleze cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 100 alin. (2) şi art. 100 alin. (1) lit. d1) din Legea nr. 303/2004 odată cu celelalte cereri de sesizare a Curţii Constituţionale sau la un alt moment ulterior datei de 22 octombrie 2018, însă până la deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Pe de altă parte, noua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta B. şi depusă la dosarul cauzei la ultimul termen de judecată (28 martie 2022), chiar în timpul şedinţei de judecată, nu putea face obiectul deliberării, în caz contrar fiind încălcat dreptul la apărare al intimatei Inspecţia Judiciară, care, faţă de faza procesuală a depunerii noii cereri, nu era în măsură să-şi exercite, în mod efectiv, dreptul la apărare, în toate prerogativele sale.
Iar, având în vedere faptul că recursul formulat de petentă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în anul 2018, iar cercetarea disciplinară a debutat în anul 2016, acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea noii cereri de sesizare a Curţii Constituţionale către intimată şi pentru a asigura respectarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, prevăzute de art. 8, art. 13, art. 14, art. 15 din C. proc. civ., ar fi determinat, în mod evident, extinderea duratei procesului, premisă incompatibilă cu asigurarea respectării termenului rezonabil de examinare a cauzei.
Or, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil, în lumina art. 6 paragr. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, este reprezentată de examinarea cauzei într-un termen rezonabil, care, în speţă, având în vedere conduita procesuală a recurentei, nu putea fi asigurat în condiţiile acordării de noi termene de judecată în vederea soluţionării unor cereri depuse, în mod repetat, de către recurentă chiar în ziua şedinţelor de judecată sau în timpul desfăşurării acestora, în condiţiile în care nimic nu împiedica recurenta să formuleze această ultimă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale în acelaşi timp cu cele formulate în anul 2018 sau, cel puţin, până la terminarea cercetării judecătoreşti efectuate în cauză şi începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 judecători va respinge, ca tardivă, cererea de completare a dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea formulată de recurenta B. privind completarea dispozitivului încheierii din 12 aprilie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.
Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunţare.
Recursul va fi depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2022.
Procesat de GGC - LM