Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 597 din C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/CC pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, la data de 05 aprilie 2019, în dosarul penal nr. x/2019, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în judecarea cauzei, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 313 RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea contestatorului, a rămas în sarcina statului şi se avansează din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2022 pe rolul instanţei, petentul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 12/CC pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 05 aprilie 2016, în dosarul penal nr. x/2019, solicitând, în esenţă, aplicarea legii maghiare în ceea ce priveşte condiţiile de liberare condiţionată.
În fapt, s-a arătat că a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 5. B.5/2015/125 pronunţată la data de 14.11.2016 de Tribunalul Regiunii Limitrofe Budapesta, definitivă la data de 16 februarie 2017, prin sentinţa de apel nr. 7. BL397/2016/5 pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei la o pedeapsă de 13 ani închisoare. Potrivit sentinţei mai sus menţionate acesta are dreptul la liberare condiţionată după executarea a 2/3 din pedeapsă, iar prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş a fost recunoscută sentinţa pronunţată de autorităţile maghiare şi s-a dispus executarea pedepsei în România. S-a mai arătat că potrivit legislaţiei româneşti are dreptul la liberare condiţionată doar după executarea a 3/4 din pedeapsă, însă petentul consideră că ar trebui să i se aplice legislaţia maghiară în privinţa liberării condiţionate. A fost ataşat Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 12/CC pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 05 aprilie 2016.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg. Mureş nu se poate încadra în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., nereprezentând o cauză de reducere a pedepsei.
Prin Sentinţa penală nr. 12/CC pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 05 aprilie 2016, în dosarul penal nr. x/2019, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 5. B.5/2015/125 pronunţată la data de 14.11.2016 de Tribunalul Regiunii Limitrofe Budapesta, definitivă la data de 16 februarie 2017, prin sentinţa de apel nr. 7. BL397/2016/5, pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei, prin care contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi s-a dispus executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România.
S-a constatat că potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română."
Prin urmare având în vedere dispoziţiile acestui text de lege instanţa a constatat că regimul liberării condiţionate este guvernat de legislaţia românească, liberarea condiţionată fiind inclusă în procedura de executare a pedepselor.
Astfel, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de către contestatorul A., ca nefondată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie persoana condamnată A., solicitând, în esenţă, aplicarea legii maghiare în ceea ce priveşte condiţiile de liberare condiţionată, deoarece aceasta prevede dreptul la liberare condiţionată după executarea a 2/3 din pedeapsă, iar potrivit legislaţiei româneşti are dreptul la liberare condiţionată după executarea a 3/4 din pedeapsă. A solicitat admiterea contestaţiei şi transferarea sa în Ungaria, iar în drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 aprilie 2022, sub nr. x/2022 şi repartizată aleatoriu completului de judecată C2, cu prim termen de judecată fixat la data de 24 mai 2022.
Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.
Înalta Curte aminteşte că pe calea unei contestaţii la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 13 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 12/CC pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 05 aprilie 2016, în dosarul penal nr. x/2019, prin care a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 5. B.5/2015/125 pronunţată la data de 14.11.2016 de Tribunalul Regiunii Limitrofe Budapesta, definitivă la data de 16 februarie 2017, prin sentinţa de apel nr. 7. BL397/2016/5, pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei, prin care contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi s-a dispus executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România, fiind astfel recunoscută de instanţa română în cadrul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând, în concret, aplicarea legii maghiare, susţinând că în Ungaria ar fi avut dreptul la liberare condiţionată după executarea a 2/3 din pedeapsă, iar potrivit legislaţiei româneşti are dreptul la liberare condiţionată doar după executarea a 3/4 din pedeapsă.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.".
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.
Având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei cauze de micşorare a pedepsei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen. rap. la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Înalta Curte subliniază că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea. Or, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 8 din data de 30 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.
GGC - ED