Ședințe de judecată: Iunie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1080/2022

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, la data de 4 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Iaşi la calculul în integralitate a sporurilor cuvenite, în procent maxim de 45%, aplicate la indemnizaţia brută lunară de încadrare calculată prin raportare la VRS 602,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi, în continuare, pentru viitor până la încetarea stării de discriminare, plata pentru fiecare lună pentru perioadele în care a lucrat la Tribunalul Iaşi până la recunoaşterea efectivă a dreptului. Totodată, a solicitat plata diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective. S-a mai solicitat obligarea pârâtului la emiterea adeverinţei tip privind stabilirea/restabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu, bază care să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, la care se adaugă sporurile cuvenite în procent de 45% potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 începând cu data de 24 decembrie 2019, data eliberării din funcţie, precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare şi a actualizării cu indicele de inflaţie pentru perioada 24 decembrie 2019 şi până la emiterea adeverinţei tip cu stabilirea noii baze de calcul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, Cap. I, secţiunea a 2-a, art. 6 lit. c) din Legea nr. 153/2017, art. 16 din Constituţie, Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 7 lit. b) pct. (i) teza 1, Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1535 alin. (1) C. civ., O.G. nr. 13/2011, Decizia C. civ. nr. 794/2016, art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1585 din 22 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că reclamanta a avut calitatea de judecător până la data de 24 decembrie 2019, dată la care a fost eliberată din funcţie prin pensionare şi, prin urmare, în cauză este aplicabil art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că cererea reclamantei revine spre soluţionare tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Totodată, instanţa a mai constatat că decizia nr. 290/2018, pronunţată de Curtea Constituţională, nu afectează sintagma "curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din finalul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat că Tribunalul Iaşi este competent să soluţioneze cauza.

3. Prin sentinţa civilă nr. 261/2022 din 8 februarie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa soluţionării cauzei. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 127 din C. proc. civ. şi considerentele Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Galaţi.

Astfel, s-a constatat că pârâtul Tribunalul Iaşi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Galaţi, fiind de acord cu opţiunea reclamantei de a învesti o altă instanţă de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

În cauză, calitatea de pârât în proces a Tribunalului Iaşi, determină incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 martie 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte subliniază că în cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului.

Reclamanta, judecător pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Galaţi cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte reţine că reclamanta putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Iaşi.

După cum se observă, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate celei care ar fi fost competente.

Întrucât reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă decât cea care are şi calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze litigiul, această opţiune neputând fi cenzurată de instanţă din oficiu, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens.

Calitatea de parte în proces a Tribunalului Iaşi, determină incidenţa textului de lege care reglementează competenţa facultativă, respectiv art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

În consecinţă, în mod corect reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Galaţi, în acord cu prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

După cum s-a arătat, reclamanta a desfăşurat activitatea de judecător la Tribunalul Iaşi până la data de 24 decembrie 2019, dată la care a fost eliberată din funcţia deţinută prin pensionare, cererea de chemare în judecată fiind formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iaşi.

Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Iaşi are calitatea de parte în litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.