Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1428/2022

Decizia nr. 1428

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 26 august 2020, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă.

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1367 din 14 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu de instanţă, fiind respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 369 din 4 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Prin decizia civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia nulităţii şi în consecinţă anulează pentru lipsa motivării revizuirea formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1367/14.10.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, reţinându-se neîndeplinirea dispoziţiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs, susţinând că decizia atacată este nelegală şi temeinică, context în care solicită admiterea recursului, anularea deciziei nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi emiterea unei noi decizii care să conţină punctajul corect calculat, întrucât nu s-au avut în vedere probele administrate de acesta.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare de intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

La termenul din 9 iunie 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2022, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a anulat pentru lipsa motivării, revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu privind asigurări sociale, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Totodată, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curţii de Apel Timişoara prin care a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., reţinând că aceste dispoziţii au fost invocate în mod formal, întrucât nemulţumirile revizuentului nu constituie veritabile critici în legătură cu dezlegarea fondului raportului juridic litigios, astfel cum sunt prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.

În acest context, se reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) din acelaşi Cod, potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este suspusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.