Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24.12.2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, personal care beneficiază de sporuri ce depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia care le-a fost plătită efectiv până la data pensionării, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 01.07.2017, până la data eliberării lor din funcţie prin pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 1012/13.04.2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu mai au calitatea de judecător, fiind eliberate din funcţie prin pensionare anterior promovării cererii de chemare în judecată, context în care a apreciat că sunt incidente art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, pentru determinarea competenţei teritoriale.
Dosarul a fost înregistrat la 23.04.2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, care a pronunţat sentinţa nr. 1289/28.06.2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa art. 127 alin. (2) coroborat cu alin. (21) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Suceava şi a luat act de opţiunea reclamantelor, care au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23.07.2021.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:
Reclamantele au avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Gura Humorului şi anterior promovării cererii de chemare în judecată au fost eliberate din funcţie, prin pensionare.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Prin urmare, cum reclamantele nu mai aveau calitatea de judecător la data iniţierii demersului judiciar de faţă, dispoziţiile legale citate nu sunt aplicabile.
Însă, având în vedere că Tribunalul Suceava are calitatea de pârât, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.
Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."
Totodată, art. 127 alin. (21) C. proc. civ. prevede că "dispoziţiile alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât".
Utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.
Reclamantele au înţeles să uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., învestind cu soluţionarea litigiului Tribunalul Cluj, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Suceava.
Aşa fiind, constatând că autoarele cererii de chemare în judecată şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea acţiunii, Înalta Curte, văzând prevederile art. 116 C. proc. civ., va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.