Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2019, reclamantul, A., a chemat în judecată pe pârâta, S.C. Oltchim S.A., solicitând obligarea acesteia să îi acorde grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, pe perioada 07.03.1975 până la 01.08.1996 şi să emită adeverinţa în acest sens, conform prevederilor art. 34 alin 5 din Codul muncii coroborat cu prevederile Ordinului nr. 590/2008 respectiv H.G. nr. 257/2011, anexa 14.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 171-187 din Codul Muncii, Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 1223/1990, H.G. nr. 10/14.08.1992
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 30 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1100 din 30 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, intimată fiind pârâta S.C. Oltchim S.A., reprezentată prin consorţiul de lichidatori judiciari B. S.P.R.L, şi C..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A..
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că litigiul supus judecăţii este un conflict de muncă nesusceptibil de a fi atacat cu recurs.
La termenul din 18 ianuarie 2021, Înalta Curte analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine că decizia ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente:
Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă şi la emiterea unei adeverinţe referitoare la raporturile de muncă ale reclamantului.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".
Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă întrucât vizează soluţia pronunţată asupra cererii de apel, formulate împotriva unei decizii date într-un litigiu având ca obiect drepturi izvorâte dintru-un raport de muncă.
Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ, şi cum în mod corect a susţinut şi intimata-pârâtă, prin întâmpinarea formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În raport cu dispoziţiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1518 din 7 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.