Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41/CA din 1 martie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta P.S., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care aceasta a solicitat anularea hotărârii nr. 13569 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că strămutarea familiei reclamantei, din Cadrilater, în România, a avut loc în toamna anului 1940, însă aceasta fiind născută în orașul Bacău, nu a fost strămutată și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta P.S., cu motivarea că strămutarea familiei sale în anul 1940, din comuna Cogealar, județul Durostor, în România, la Bacău și apoi în localitatea Lunca, județul Tulcea, s-a făcut ca urmare a Tratatului de la Craiova.
A mai susținut reclamanta, că se încadrează în categoria persoanelor care trebuie să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a fost concepută anterior strămutării părinților.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din verificarea actelor dosarului se constată că strămutarea părinților reclamantei, din județul Durostor, cedat Bulgariei, în urma Tratatului de la 7 septembrie 1940, a fost dovedită cu actul oficial și cu declarațiile date în fața instanței de martorii C.S. și P.T., care au confirmat faptul strămutării forțate al familiei reclamantei, din Cadrilater, în România.
Rezultă, așadar, că reclamanta fiind născută în perioada în care familia sa a fost strămutată, are același statut de persoană strămutată, asemenea părinților săi, beneficiind de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între data nașterii - 17 martie 1941 și 6 martie 1945.
În consecință, urmează a se admite recursul, a se casa sentința atacată, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și în fond, a se admite acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.S. împotriva sentinței civile nr. 41/CA din 1 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei, anulează hotărârea nr. 13562 din 15 octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Constanța și obligă pârâta la emiterea unei noi hotărâri, prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada 17 martie 1941 - 6 martie 1945, începând din 1 decembrie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.