Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 765/2022

Decizia nr. 765

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei.

Revizuenta A. a formulat, în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţie de neconstituţionalitate, prin care a invocat neconstituţionalitatea următoarelor dispoziţii legale:

1. Prevederile art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 16, art. 41 din Constituţia României: "Desfacerea disciplinară a contractului de muncă" este sancţiunea finală, sancţiune care ia toate drepturile salariatului şi de aceea trebuie să prevadă explicit abaterile grave pentru concediere şi faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancţiuni anterioare aşa cum prevede şi art. 250 din Lg 53/2003 cf. art. 16, 41 din Constituţie. Concediera revizuentei s-a făcut fără avertisment prealabil, fără altă sancţine anterioară şi fără instruire cf. art. 250. 194(2) din Lg. 53/2003 şi fără temei de drept v art. 252 (2) lit. d) din Lg. 53/2003. A arătat că Şcoala 79 a plătit-o integral până la concediere - deci nu a existat nicio faptă ilicită în sarcina revizuentei ci doar în sarcina Şcolii 79/ISMB.

Profitând de neconstituţionalitatea Lg. 1/2011, Şcoala 79 a concediat-o pe baza ordinelor abrogate (5447/2021, 5545/2020, 6200/2020 referitor la Ordinul 5487/1494/2020 - abrogat conform art. 17 din Ordinul 3235/93/04.02.2021) deşi revizuenta a arătat că a respectat Ordinul 3235/93/04.02.2021 în vigoare care spune clar predarea "online" şi nu "sincron" - a fost obligată să predea asincron pentru grupul minoritar de 8 elevi care au fost online (cls. I F) şi a fost obligată să se concentreze pe grupul majoritar de 14 elevi care au fost fizic la şcoală: toate lecţiile le-a postat din timp pe platforma Şcolii 79 unde este "feedback" şi este la zi cu materia conform documentelor şcolare şi Lg. 1/2011. MEC a desfiinţat predarea sincron la clasele cu prezenţă fizică: "online" nu este sinonim cu "sincron", lipsă program armonizat - ora online are 30 min de la 09:00 dar ora fizică are 40 min de la 08:10, lipsă logistică-instruire pentru predare simultană fizic+sincron cf art. 194 (2) Codul muncii. A arătat că este titulara dreptului la muncă conform art. 41 din Constituţie şi art. 267 din Lg. 53/2003, conform Deciziei 2313/19.08.2019/ISMB.

2. Prevederile art. 280 alin. (10) din Lg. 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 21 din Constituţia României, dreptul persoanei sancţionate de a se adresa justiţiei nu este garantat: art. 280 (10) din Lg. 1/2011 nu precizează termenul de soluţionare pentru contestaţia depusă conform art. 280 (8) din Lg. 1/2011 şi nici sancţiuni pentru ISMB - care tergiversează sistematic, v cazul revizuentei.

Conform art. 8 (1) din O.G. nr. 27/2002 ISMB era obligat să răspundă în 30 zile la contestaţia 5196/16.03.2021, dar ISMB cu rea-credintă a tergiversat şi abia după 15 zile a emis citaţia tardivă şi lovită de nulitate absolută. ISMB trebuia să emită citaţia de îndată ce a primit actele ca să respecte termenul legal de 30 zile. A precizat că a fost nevoită să renunţe la soluţionarea contestaţiei de către ISMB ca să nu piardă şi ea termenul de 30 zile de la comunicarea Deciziei 78/Şcoala 79, v Dec 789.

II. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă publică de la 03 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentă, ca inadmisibilă.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta A., solicitând admiterea recursului, admiterea cererii şi trimiterea excepţiei de neconstituţionalitate la CCR

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 4, 5 şi 6 ale art. 488 C. proc. civ.., recurenta a relevat, foarte pe larg, situaţia de fapt în cauză şi a invocat, în esenţă, următoarele:

Instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (motiv de casare conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..): procedura de judecare a fost grav încălcată, întrucât, susţine aceasta, excepţiile se soluţionează odată cu fondul- pentru litigiile de muncă, şi nu separat.

Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (motiv de casare conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..): conform art. 13 alin. (1) şi art. 14 C. proc. civ.., recurenta susţine că încheierea atacată încalcă două principii fundamentale: dreptul la apărare şi contradictorialitatea, arătând că instanţa nu a comunicat intimaţilor cererea de sesizare a CCR

În fine, recurenta susţine şi că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cererea de sesizare a CCR, temeiul de drept, reluând, în continuare, motivele invocării excepţiei de necnstituţionalitate.

Concluzionând, recurenta susţine că motivele instanţei sunt netemeinice şi nelegale, prin raportare la probele de la dosar, solicitând admiterea cererii sale de sesizare a CCR şi trimiterea excepţiei de necnstituţionalitate invocate la CCR

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 21.02.2022, sub nr. x/2021/a1.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 25.03.2022, prin care, pe cale de excepţie, a invocat nulitatea recursului, iar, dacă se va trece peste această excepţie, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

IV. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei, la data de 16 aprilie 2021, deci, după intrarea în vigoare a legii.

Prin rezoluţia din 23 februarie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 31 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că în cadrul cererii de recurs au fost invocate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, excepţia nulităţii recursului urmează a fi respinsă.

În cauză, nu operează sancţiunea nulităţii, pentru că, din lecturarea cererii de recurs se poate constata cu uşurinţă că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de pct. 4, 5 şi 6 ale art. 488 C. proc. civ., iar criticile sale se încadrează în aceste temeiuri, fiind indicate in concreto normele de drept procedural şi de drept substanţial referitor la care partea consideră că instanţa a realizat o încălcare a acestora, respectiv, a făcut o aplicare sau interpretare eronată, încât, excepţia este nefondată, urmând a fi respinsă.

Examinând, în continuare, recursul, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o soluţie de respingere a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale.

În legătură cu obiectul prezentei căi de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentului recurs nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, recurenta A. a învestit instanţa cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 alin. (2) lit. f) din Lg. 1/2011 şi art. 280 alin. (10) din Lg. 1/2011, în cadrul cererii de revizuire formulate de aceasta împotriva deciziei civile nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Instanţa de fond a respins cererea, ca inadmisibilă, constatând, în esenţă, că, faţă de dispoziţiile exprese ce reglementează procedura de revizuire, în sensul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază (art. 513 alin. (3) C. proc. civ..), dispoziţiile criticate prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată de revizuentă, nu au incidenţă în acel demers procesual, deoarece, în această etapă, nu se analizează pe fond pretentiile deduse judecăţii în cererea de chemare în judecată iniţială.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Referitor la admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din analiza acestui text de lege rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca prevederile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ţine de interpretarea Curţii Constituţionale.

Prioritar examinării în concret a acestei condiţii, se impun anumite consideraţii generale asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

În aplicarea art. 29 din Legea 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte reţine că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În acest context argumentativ, instanţa supremă constată că în mod corect s-a apreciat în speţă, că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile a căror constituţionalitate este contestată neavând legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care, verificările se limitează la admisibilitatea revizuirii, din perspectiva dispoziţiilor legale ce reglementează cazurile de revizuire şi condiţiile de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac, respectiv, art. 509 şi urm C. proc. civ.

Nu există, astfel, o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se pot constitui în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate, câtă vreme prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind incidente acesteia, care este circumscrisă doar textelor de la art. 509- 513 C. proc. civ.

În aceste condiţii, eventuala declarare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate nu ar conduce la redeschiderea judecăţii cererii de revizuire formulate de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, în cadrul acelui dosar, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază (conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ..).

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a sesizării, prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, considerentele anterior expuse impunând concluzia că este legală soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, ca inadmisibilă.

În plus, examinând încheierea recurată şi din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.., invocate de recurentă, Înalta Curte găseşte că acestea sunt nefondate.

Prin încheierea recurată, instanţa nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi nu a încălcat reguli de procedură ori principii de drept, iar aceasta este suficient motivată, cu atât mai mult, cu cât cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, reţinându-se că în mod corect şi legal s-a apreciat, de către instanţa de fond, cu privire la cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 şi art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 03 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.