Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2014, la data de 10.11.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând constatarea nulităţii absolute, pentru fraudă la lege, a certificatului de calitate de moştenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E. pe numele pârâtei B. şi al numitei F., autoarea pârâţilor C. şi D..
La data de 17 martie 2015, a fost completată cererea introductivă de instanţă, prin care reclamanta a solicitat şi constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, Calea x.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 700 C. civ., ale Legii nr. 36/1995 şi Legii nr. 15/1990.
Primul ciclu procesual
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 1434 din 18 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de calitate de moştenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, Calea x.
3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 860 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa nr. 1434 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Al doilea ciclu procesual
4. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D..
5. Apelul în al doilea ciclu procesual
Împotriva aceste sentinţe reclamanta a declarat apel principal, iar pârâţii apel incident, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 28.02.2018.
6. Hotărârile pronunţate în apel de Curtea de Apel Bucureşti
6.1 Prin decizia nr. 897 din 28 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii apelului incident; a respins, ca nefondat, apelul incident, formulat de pârâţii B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a admis apelul principal formulat de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat sentinţa nr. 1600 din 10 noiembrie 2017 şi a reţinut procesul pentru judecata pe fond.
6.2 Prin decizia nr. 708 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins acţiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., împotriva sentinţei nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondată. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată în sumă de 4.534,85 RON, reprezentând onorariu de avocat.
7. Hotărârea pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Împotriva deciziei nr. 708 din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
La data de 17 iunie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei S.C. APA Carpaţi S.A., formulată de S.C. G. S.R.L..
Prin decizia civilă nr. 1403 din 17 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 708 A din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind respinsă şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de S.C. G. S.R.L..
8. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 1403 din 17 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare intervenienta accesorie S.C. G. S.R.L., înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 13 decembrie 2021 şi repartizată completului de judecată C9.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., intervenienta a susţinut că nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc judecata recursului. Arată că citaţia a fost emisă pe numele S.C. H. S.R.L., şi nu G. S.R.L., cum este corect.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare pentru considerentele ce succed:
Examinarea lucrărilor dosarului în care s-a pronunţat decizia atacată cu contestaţie în anulare relevă că în cauza nr. x/2014*, aflată pe rolul acestei instanţe în vederea soluţionării recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei nr. 708A/9.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 24.05.2021 a fost înregistrată o cerere de intervenţie accesorie formulată de S.C. G. S.R.L. în sprijinul recurentei reclamante.
Aşa cum rezultă din dovada de comunicare a citaţiei emise pentru termenul de judecată din 17.06.2021 către titularul cererii de intervenţie (aflată la dosarul de recurs), aceasta cuprinde denumirea persoanei juridice destinatare ca fiind H. S.R.L. în loc de G. S.R.L..
Potrivit menţiunilor agentului procedural, citaţia a comunicată la data de 11.06.2021, fiind lăsată în cutia poştală a imobilului din Bucureşti, str. x, în absenţa oricăreia dintre persoanele ce puteau, potrivit legii, să primească actul de procedură.
La termenul de judecată stabilit pentru judecata în şedinţă publică a recursului (17.06.2021), titularul cererii de intervenţie nu a fost prezent la momentul dezbaterilor; instanţa de recurs a pus în dezbaterea părţilor admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, a apreciat în sensul incidenţei dispoziţiilor art. 61 şi art. 63 alin. (2) C. proc. civ., astfel că a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie.
În continuare, s-a apreciat că pricina era în stare de judecată, iar părţile prezente au pus concluzii orale asupra recursului; după închiderea dezbaterilor a fost pronunţată decizia atacată, prin care recursul şi cererea de intervenţie accesorie au fost respinse ca nefondate.
Contestaţia în anulare de faţă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare de drept comun), motivul ce o fundamentează fiind nelegala citare a contestatoarei interveniente pentru termenul din 17.06.2021, când aceasta a lipsit şi când s-au judecat atât recursul declarat în cauză de reclamantă, cât şi cererea de intervenţie formulată de contestatoare.
În susţinerea cazului de contestaţie invocat, s-a arătat că eroarea instanţei în scrierea denumirii comerciale a societăţii contestatoare a cauzat acesteia o vătămare, pentru că în aceste condiţii nu a putut lua cunoştinţă despre termenul de judecată acordat în cauză, la sediul unde citaţia a fost comunicată prin introducere în cutia poştală - în Bucureşti, str. x, sectorul 3 - având sediul mai multe societăţi comerciale, şi anume 8.
Pentru a aprecia cu privire la legalitatea citării contestatoarei pentru termenul când a avut loc judecata recursului şi a cererii de intervenţie, Înalta Curte observă în primul rând că viciul invocat constă în omiterea lit. p), r) şi o) din denumirea societăţii citate: H. în loc de G..
Din cuprinsul art. 157 C. proc. civ. se reţine că menţiunea de la alin. (1) lit. e) a textului (numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale celui citat, precum şi locul unde se citează) este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii.
Prin urmare, în raport cu prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de a înscrie pe citaţie numele sau denumirea celui citat se sancţionează cu nulitatea expresă, caz în care vătămarea suferită de cel care o invocă este prezumată de lege, prezumţia legală având caracter relativ, după cum rezultă chiar din norma evocată.
În acest context vătămarea suferită de o parte ce invocă judecarea unei cauze în absenţa sa şi fără a fi legal citată constă în efectul nelegalei citări (sau a omisiunii citării, după caz) - acela de a nu putea cunoaşte existenţa termenului de judecată acordat în cauză, deoarece acesta este scopul actului de procedură al citării, înştiinţarea părţii despre termenele de judecată stabilite în cauză.
Or, în cauză rezultă din înscrisurile depuse de contestatoarea intervenientă că în realitate nu a existat o împiedicare a intervenientei de a cunoaşte termenul de judecată care să fi rezultat din scrierea greşită a denumirii sale pe citaţie, deoarece nu există nicio posibilitate ca citaţia lăsată pentru societatea H. S.R.L. în cutia poştală a imobilului din str. x să privească o altă persoană juridică decât G. S.R.L..
Astfel, din extrasul ONRC depus la dosarul de faţă se poate observa că celelalte şapte societăţi care au sediul la aceeaşi adresă sunt denumite: I. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L. şi O. S.R.L..
În condiţiile în care niciuna dintre aceste denumiri comerciale nu este măcar apropiată de denumirea contestatoarei, nu există vreun echivoc în citarea sa cu denumirea H. în loc de G., deoarece nu se identifică nicio posibilitate de confuzie cu denumirile celorlalte societăţi care au avut sediul la adresa în discuţie.
De aceea, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada contrară în sensul că nu a existat o vătămare rezultată din omisiunea a trei litere din denumirea societăţii contestatoare, în condiţiile în care toate celelalte menţiuni ale citaţiei sunt corecte.
Prin urmare, se consideră că este nefondată contestaţia în anulare întemeiată pe art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Nu poate fi reţinută susţinerea contestatoarei (formulată cu ocazia dezbaterilor orale asupra contestaţiei în anulare) în sensul că este irelevantă chestiunea vătămării procesuale suferite prin nelegala citare.
Astfel, art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă la nelegala citare a părţii pentru termenul când a avut loc judecata, când partea a lipsit; prin urmare, calea extraordinară de atac reglementată de acest text a urmărit a pune la îndemâna părţii un remediu pentru soluţionarea cauzei prin hotărâre definitivă în lipsa sa şi fără legala citare, în acelaşi mod în care orice altă hotărâre judecătorească nedefinitivă este supusă cenzurii instanţei de control judiciar (de apel sau de recurs) pentru acest motiv.
Or, şi atunci când se cenzurează un motiv de apel sau de recurs constând în nelegala citare, instanţa este ţinută a verifica toate împrejurările relevante care ar putea atrage nulitatea hotărârii atacate pentru acest motiv, inclusiv existenţa unei vătămări rezultate din nelegalitatea invocată.
În caz contrar, în absenţa unei vătămări, partea care susţine o atare cale de atac nu justifică un interes în promovarea şi susţinerea sa, acesta fiind şi motivul pentru care legiuitorul a configurat regimul juridic al nulităţilor procesuale - statuând care dintre ele operează independent de existenţa unei vătămări şi respectiv pentru care dintre ele este prezumată relativ vătămarea ori pentru care este necesară dovada vătămării din partea celui care o invocă.
Dintr-o altă perspectivă a chestiunii vătămării suferite prin pretinsa nelegalitate a deciziei atacate, Înalta Curte observă că poziţia procesuală a intervenientului accesoriu este subordonată celei a părţii pentru care acesta intervine, aspect susţinut de reglementarea art. 67 C. proc. civ.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, soluţia ce va fi dată cererii de intervenţie accesorie este direct dependentă de soarta poziţiei procesuale a părţii în favoarea căreia s-a formulat intervenţia, în sensul în care dispozitivul hotărârii va conţine, alături de soluţia dată cererilor principale şi pe cea a cererii de intervenţie, corespunzător (e.g., în cazul intervenţiei accesorii în favoarea reclamantului, admiterea acţiunii va fi însoţită de admiterea cererii de intervenţie iar în cazul respingerii acestei acţiuni, la fel se va proceda şi cu privire la cererea de intervenţie, etc.).
De aceea, este relevantă pentru cauza de faţă împrejurarea că recursul părţii pentru care contestatoarea a intervenit a fost respins ca nefondat prin decizia recurată, iar dispoziţiile legale aplicabile intervenţiei accesorii excludeau o altă soluţie în privinţa cererii de intervenţie accesorie.
De altfel, în doctrină s-a arătat cu privire la cererea de intervenţie accesorie că intervenientul poate susţine acţiunea formulată de reclamant (atunci când intervine pentru acesta) sau respectiv apărarea pârâtului (dacă intervenţia se face în sprijinul pârâtului), atât apărările, cât şi probatoriile ce pot fi realizate de această parte fiind subsumate poziţiei procesuale a părţii principale corespunzătoare.
Mutatis mutandis, în cazul intervenţiei accesorii în etapa recursului, formulată în favoarea părţii care a declarat recursul, intervenientul accesoriu nu poate invoca alte motive de recurs - nici măcar de ordine publică - decât cele invocate în interiorul termenului legal de motivare a recursului, acesta fiind şi unul dintre efectele art. 65 alin. (2) C. proc. civ. pentru ipoteza analizată ("Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află la momentul intervenţiei").
Acest intervenient poate doar să susţină şi să dezvolte motivele de recurs cu care instanţa de control judiciar a fost legal învestită.
În consecinţă, într-o atare situaţie, se observă că în cauza în care s-a pronunţat decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare recursul părţii principale în favoarea căreia s-a intervenit a fost respins ca nefondat, soarta cererii de intervenţie neputând fi diferită; faţă de aceste împrejurări, nu se identifică o vătămare care să fundamenteze calea extraordinară de atac declarată de intervenientul accesoriu.
Totodată, o anulare a deciziei atacate pentru motivul contestării ei de către intervenient, în circumstanţele deja expuse (dacă s-ar lăsa deoparte că nu operează motivul de nelegală citare invocat, după cum s-a arătat mai sus) ar reprezenta o măsură de un formalism excesiv, incompatibilă cu rigorile procesului civil din perspectiva previzibilităţii soluţiilor.
De aceea, şi acest al doilea argument justifică respingerea contestaţiei în anulare, având în vedere caracterul subordonat al tuturor actelor de procedură pe care le poate realiza intervenientul accesoriu şi soluţia dată recursului declarat de partea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. G. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1403 din 17 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.