Şedinţa publică din data de 3 martie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la 12 martie 2020, iniţial sub nr. x/2020 şi apoi sub nr. x/2020, urmare disjungerii dispuse prin încheierea din 23 iulie 2020, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 370 din 10 mai 2019 şi a procesului-verbal nr. x din 8 mai 2019, emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul cărora au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes naţional "Realizare-infrastructură-zonă operaţională în cazarma 1833 Câmpia Turzii"; obligarea pârâtului la plata, în favoarea reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri, a preţului de piaţă al imobilului expropriat, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plăţii efective.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi următ. din Legea nr. 255/2010, ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ale art. 44 din Constituţia României.
2. Hotărârea Tribunalului Cluj
Prin sentinţa nr. 340 din 21 mai 2021, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis în parte acţiunea civilă şi a dispus anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 370 din 10 mai 2019 şi a procesului-verbal aferent, nr. x din 8 mai 2019, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii pentru terenul situat în localitatea Luna, jud. Cluj, având număr cadastral x, tarlaua x, parcela x, în suprafaţă de 4.500 mp. L-a obligat pe pârât la plata, în favoarea reclamanţilor A., B. şi C., a sumei de 1.665 RON, cu titlu de despăgubiri pentru terenul menţionat. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 225 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei, până la plata efectivă. L-a obligat pe pârât la plata, în favoarea reclamantei A., a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu de avocat.
3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj
Prin decizia nr. 303 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelurile declarate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 340 din 21 mai 2021 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor suma de 4.625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond, în loc de suma de 1.000 RON, cu acelaşi titlu. A înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente sumei de 225 RON, de la data rămânerii definitive a sentinţei, până la plata efectivă şi a dispus obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente acestei sume, în favoarea reclamanţilor, începând cu data formulării de către reclamanţi a cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, republicată, până la data plăţii efective. A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.
4. Recursul
Împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat că aceste din urmă prevederi legale se interpretează extensiv, în senul că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama atât de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici la momentul transferului dreptului de proprietate, cât şi de criteriile legale conţinute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021.
Reţinând valoarea de circulaţie a terenurilor, recurenţii au solicitat acordarea unor despăgubiri care să reflecte o evaluare corectă a terenului preluat de stat, precum şi, integral, cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a fondului, reprezentând onorariile experţilor şi al avocatului.
5. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 decembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.
Prin rezoluţia de primire a dosarului din 21 decembrie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termenul legal.
6. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă la 21 ianuarie 2022, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii căii de atac pentru neîncadrarea motivelor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Prin rezoluţia din 10 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 3 martie 2022.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuţie, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale prin întâmpinare, asupra căreia a rămas în pronunţare, în raport în baza art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Litigiul de faţă are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C. prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 370 din 10 mai 2019 şi a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 8 mai 2019, emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010, în temeiul cărora au fost formulate cereri de acordare a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, afectate de lucrarea de utilitatea publică de interes naţional "Realizare-infrastructură-zonă operaţională în cazarma 1833 Câmpia Turzii"; obligarea pârâtului la plata, în favoarea reclamanţilor, a despăgubirilor reprezentând preţul de piaţă al imobilului expropriat şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plăţii efective.
Demersul judiciar a fost iniţiat ca urmare a exproprierii şi ocupării în întregime a terenului în suprafaţă de 4.500 mp aparţinând reclamanţilor şi a faptului că aceştia au apreciat că, prin hotărârea nr. 370 din 10 mai 2019 şi a procesului-verbal aferent, nr. x din 8 mai 2019, Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real constituită în baza Legii nr. 255/2010 a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară valorii reale a terenului, fără a acorda şi daunele cauzate prin expropriere, deşi terenul a produs recolte considerabile.
Înalta Curte, în raport de obiectul acţiunii civile, de pretenţiile exhibate de părţi prin intermediul acesteia şi de dispoziţiile legale invocate, respectiv dispoziţiile art. 22 şi următ. din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, constată că cererea dedusă judecăţii se circumscrie instituţiei exproprierii pentru cauză de utilitate publică, din perspectiva căreia a fost soluţionată în etapele procesuale anterioare.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. s-a stabilit că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."
Din perspectiva Legii nr. 33/1994, Înalta Curte reţine că, la art. 23, acest act normativ prevede că hotărârile pronunţate urmare soluţionării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispoziţiile acestui act normativ se completează, corespunzător, cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor acestei legi.
Astfel, în materia exproprierilor, decizia curţii de apel prin care a fost soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului, este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În acest sens sunt relevante dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al hotărârilor date în apel, fără drept de recurs, precum şi a celor neatacate cu recurs.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
În raport de soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de recurs, Înalta Curte, va respinge cererea recurenţilor-reclamanţi privind obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 303 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Respinge cererea recurenţilor-reclamanţi privind obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.