Şedinţa publică din data de 10 martie 2022
Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti la 23 decembrie 2020, sub numărul x/2020, reclamantul Consiliul Judeţean Braşov, prin reprezentant legal, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A. ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să procedeze la desfiinţarea lucrărilor de construcţie executate nelegal în extravilanul comunei Fundata, judeţul Braşov, la imobilul situat la nr. 119, într-un termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în caz contrar, să autorizeze reclamantul la desfiinţarea lucrărilor executate, pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 1335 din 8 iulie 2021, Judecătoria Zărneşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., constatând că, în speţă, nu sunt incidente normele de competenţă teritorială alternativă sau exclusivă, fiind înlăturat argumentul reclamantului, în sensul că este vorba de o competenţă alternativă de soluţionare a litigiului, aceasta izvorând dintr-un fapt ilicit.
Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului este în Bucureşti, str. x 1821, sector 5 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 9011 din 3 noiembrie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Zărneşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. vizând competenţa alternativă şi cele ale art. 116 din acelaşi act normativ care conferă reclamantului dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligaţia de a face constând în demolarea/desfiinţarea construcţiei pârâtului din comuna Fundata, jud. Braşov, precum şi de faptul că această obligaţie are ca izvor fapta pretins ilicită de a se fi încălcat prevederile Legii nr. 50/1991, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, având în vedere alegerea reclamantului de a introduce cererea de chemare în judecată la această instanţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti la 23 decembrie 2020, sub numărul x/2020, reclamantul Consiliul Judeţean Braşov, prin reprezentant legal, a solicitat instanţei, în contradictoriu pârâtul A. ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să procedeze la desfiinţarea lucrărilor de construcţie executate nelegal în extravilanul comunei Fundata, judeţul Braşov, la imobilul situat la nr. 119, într-un termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în caz contrar, să autorizeze reclamantul la desfiinţarea lucrărilor executate, pe cheltuiala pârâtului.
Înalta Curte reţine că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, referitoare la competenţa teritorială alternativă.
Se constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin petitul cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 27-28 din Legea nr. 50/1991, are ca obiect obligaţie de a face. Regimul juridic aplicabil desfiinţării construcţiilor ridicate fără autorizaţie, reglementat de art. 32 din aceeaşi lege, care nu stabileşte o competenţă teritorială alternativă sau exclusivă, impune pronunţarea de către instanţa de drept comun a unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună o atare măsură.
Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În raport de cele expuse, reţinând că domiciliul pârâtului este în Bucureşti, str. x 1821, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2022.