Şedinţa publică din data de 15 martie 2022
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă la data de 20 septembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021 al intimatei, împotriva titlului executoriu nr. x din data de 3 septembrie 2021 şi a somaţiei nr. x, acte emise de intimată în dosarul de executare anterior menţionat, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea contestaţiei, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021, precum şi a tuturor actelor de executare întreprinse în acest dosar, inclusiv titlul executoriu şi somaţia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 215 alin. (1), art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 1321 C. civ. şi art. 712 din C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 13733 din data de 16 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că domiciliul contestatorului debitor A. nu se află în ţară, ci în Turcia, acesta fiind cetăţean turc, iar sediul intimatei creditoare Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, la data formulării cererii de executare silită, se află în Comuna Baia de Fier, judeţul Gorj.
Prin urmare, a constatat că Judecătoria Novaci, judeţul Gorj, unde se află sediul intimatei-creditoare, are competenţă de soluţionare şi nu Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în a cărei circumscripţie nu se află niciunul dintre locurile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
2.2. Prin încheierea nr. 133 din data de 22 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Novaci a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului instanţei competente să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În esenţă, Judecătoria Novaci a reţinut prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reşedinţa contestatorului este în municipiul Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă şi Judecătoria Novaci şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la înţelesul noţiunii de "domiciliu", cuprinse în reglementarea de la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a reţinut că, în speţă, contestatorul nu are domiciliul în România şi, prin urmare, este incidentă teza a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă fiind stabilită în raport de sediul creditoarei, în timp ce Judecătoria Novaci a avut în vedere împrejurarea că debitorul - contestatorul din prezenta cauză - are reşedinţa în sectorul 2, Bucureşti şi a apreciat că în acest sector se află "domiciliul" în sens procesual civil al acestuia.
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestaţia la executare formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (1), art. 260 din Codul de procedură fiscală, art. 1321 C. civ. şi art. 712 din C. proc. civ., de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier, împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x din data de 3 septembrie 2021 al intimatei.
Prin urmare, faţă de obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost anterior arătat, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de prevederile art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii care, de altfel, au şi fost reţinute de către cele două instanţe care s-au apreciat deopotrivă a fi necompetente.
Potrivit art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015:
"Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă", iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.:
"Contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Totodată, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că:
"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.", iar potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol:
"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Prin urmare, în stabilirea instanţei competente a soluţiona litigiul are relevanţă domiciliul debitorului, respectiv al contestatorului din prezenta cauză.
În privinţa noţiunii de domiciliu se reţine că, din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu fiind acela ca părţile litigante să poată fi înştiinţate de existenţa procesului pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare.
Tot astfel, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi poate fi apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, la locuinţa efectivă a debitorului se găsesc şi bunuri ale acestuia care pot fi supuse executării silite.
Astfel, în plan procesual interesează domiciliul ca situaţie de fapt, susceptibil de a fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, potrivit menţiunilor din cuprinsul cererii cu care contestatorul A., cetăţean turc, a învestit instanţa de judecată, precum şi din adresa prin care acesta a răspuns intimatei Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Baia de Fier la notificarea nr. x din data de 30 august 2021, contestatorul a indicat că are reşedinţa în Bucureşti, str. x, fiind titularul permisului de şedere nr. x
Ca atare, cum, în cauză, debitorul - contestator A. - are locuinţa efectivă în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate, aceasta este instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare ce formează obiectul prezentului dosar.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.