Şedinţa publică din data de 17 martie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 15 iunie 2018, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 720/30.03.2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată la 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire, pentru lipsa părţilor.
Ulterior, prin încheierea din 16 septembrie 2019, la solicitarea revizuentului şi în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol.
Prin încheierea din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Curţii Militare de Apel Bucureşti.
La 1 februarie 2021, revizuentul a solicitat repunerea cauzei pe rol şi introducerea în cauză a numiţilor B. şi C., în calitate de moştenitori ai intimatului D., decedat la 29 decembrie 2020 şi a arătat că dosarul penal a fost soluţionat, în mod definitiv.
2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti
Prin încheierea din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că nu mai subzista motivul suspendării, fiind soluţionat dosarul penal, însă, prin aceeaşi încheiere, instanţa, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cererii de revizuire, pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 22 martie 2021 a formulat recurs revizuentul A..
În cuprinsul cererii de recurs, revizuentul a invocat, în esenţă, faptul că prin citaţia emisă la 12 februarie 2021 pentru termenul de judecată din 22 martie 2021 s-a precizat că "în caz de neprezentare a părţilor în proces, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă. Să depuneţi o copie de pe certificatul de deces al intimatului D.".
Ca atare, s-a conformat citaţiei din 12.02.2021 şi a depus, la dosar, un înscris care a cuprins şi răspunsul Serviciului de Stare Civilă la cererea revizuentului, înregistrat sub nr. x/10.03.2021 cu privire la certificatul de deces al intimatului D..
A considerat că, în mod greşit, instanţa a dispus suspendarea cauzei, întrucât aceasta trebuia să dispună abilitarea revizuentului pentru a face demersurile necesare pentru depunerea unei copii de pe certificatul de deces al intimatului, având în vedere şi faptul că prin citaţia emisă se recomanda evitarea prezenţei la sediul instanţei dacă nu era absolut necesară.
A mai susţinut că prin depunerea înscrisului, anume răspunsul Serviciului de Stare Civilă, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă prin citaţia emisă la 12 februarie 2021, astfel că nu se impunea suspendarea cauzei, precizând şi faptul că din motive medicale nu putea fi prezent la termenul din 22 martie 2021.
În continuare, recurentul a dezvoltat, pe larg, motive ce privesc fondul litigiului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
4. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la data de 25 octombrie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate şi că recursul a fost timbrat corespunzător.
Completul de filtru C4, la 25 octombrie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar recurentul a formulat punct de vedere cu privire la acesta şi, ulterior, a depus şi note scrise, solicitând admiterea recursului şi judecarea cauzei pe fond.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 martie 2022, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurent referitoare la solicitarea revizuentului de introducere în cauză a numiţilor B. şi C., în calitate de moştenitori ai intimatului D., iar nu nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat prin memoriul de recurs.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.
Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus, de nici o parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a revizuirii.
Cum memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-revizuent nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.