Şedinţa publică din data de 24 martie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 27 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., agenţi de politie din cadrul Politiei Locale Pantelimon, constatarea caracterului ilicit al faptelor săvârşite de pârâţi, în legătură cu inserarea datelor cu caracter personal în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nr. x/24.11.2017, ora 11:40, întocmit de pârâtul B. şi procesul-verbal de contravenţie nr. x/24/11.2017, ora 11:40, întocmit de pârâtul C.; conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 253 alin. (3) lit. a) şi lit. b) C. civ., obligarea pârâţilor, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii care constată încălcarea principiului securităţii datelor cu caracter personal şi interzicerea de a mai deţine calitatea de utilizator şi/sau operator de date cu caracter personal; conform art. 253 alin. (4) C. civ., obligarea, în solidar, a pârâţilor la reparaţia patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial şi patrimonial ce i-a fost cauzat, respectiv la achitarea sumei de 30.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 4366 din 27 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă. La rândul său, prin încheierea din 9 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a aceleiaşi instanţe. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru rezolvarea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 29 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ a stabilit competenta de soluţionare a cauzei in favoarea secţiei a III- a civile a Tribunalului Bucureşti.
Ulterior înregistrări dosarului pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a numitului D., conform prevederilor art. 78 C. proc. civ. şi art. 221 raportat la art. 219 alin. (2) C. civ.. Cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, la termenul de judecată din 15 octombrie 2019.
2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa nr. 2431 din 5 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată, obligându-l pe reclamant la plata către pârâţi a sumei de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
3. Judecata în apel şi hotărârea Curţii de Apel
În faza procesuală a apelului, reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare referitoare la interpretarea art. 16 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), preambulului Cărţii Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (CDFUE), art. 7, art. 8 şi art. 45 alin. (1) din CDFUE, art. 325 alin. (1) TFUE; art. 6 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (3) lit. a) şi b) din Regulamentul Uniunii nr. 679/2016.
În apel a fost formulată cerere de intervenţie accesorie în apărarea apelantului-reclamant, de către numita E., care a depus şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în forma anterioară Legii nr. 310/2018 şi a art. 65 alin. (1) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 20, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie; neconstituţionalitatea art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 20, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie; neconstituţionalitatea art. 29 alin. (5) teza iniţială din Legea nr. 47/1992, în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 20, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, neconstituţionalitatea art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.
Apelantul-reclamant, prin răspunsul la întâmpinarea intimaţilor a solicitat, la rândul său, sesizarea CJUE şi a Curţii Constituţionale, pentru aceleaşi temeiuri ca cele din cadrul cererii de intervenţie.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti asupra apelului
Prin decizia nr. 721 din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a dispus dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în forma anterioară Legii nr. 310/2018 şi neconstituţionalitatea art. 65 alin. (1) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 20, art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie; neconstituţionalitatea art. 255 alin. (1) teza finală C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 20 şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie; neconstituţionalitatea art. 29 alin. (5) teza iniţială din Legea nr. 47/1992 în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 20 şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, ca inadmisibilă. A respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a respins cererea de suspendare a judecăţii întemeiată pe acest motiv. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de petenta E., ca inadmisibilă în principiu. A respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2431 din 5 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., ca nefondat.
5. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti asupra cererii de îndreptare a deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia nr. 905 din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de intimaţii-pârâţi B. şi C., reprezentaţi de Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. şi petenta intervenientă E.. A dispus completarea deciziei civile nr. 721 din 27 aprilie 2021, în sensul că i-a obligat pe apelantul-reclamant şi pe intervenientă la plata către intimaţii-pârâţi a sumei 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
6. Recursul
Împotriva deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a deciziei 905 din 8 iunie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă, cu privire la completarea celei dintâi hotărâri, a declarat recurs reclamantul A..
Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., ulterior expunerii pe larg a situaţiei de fapt şi a probatoriului pe baza căruia aceasta a putut fi stabilită, recurentul a susţinut că deciziile recurate au fost pronunţate cu încălcarea dreptului său la apărare şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, recurentul a arătat că reprezentantului său convenţional i s-a interzis să susţină apărările, deşi acesta a prezentat instanţei de apel dovezile în legătură cu procedura legală de accesare baza de date Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRCIPV).
A menţionat că reprezentantul său convenţional a deţinut calitatea de operator de date cu caracter personal DEPABD şi DRCIPV, precum şi pe cea de utilizator al evidenţelor manuale, aspect ce poate conduce la admiterea recursului, întrucât cei doi intimaţi nu au accesat în mod legal baza de date cu privire la domiciliul său, la 24 noiembrie 2017, pe bază de user şi parolă sau manual, pe suport de hârtie, la Serviciul Public Comunitar Sector 1 Bucureşti.
A susţinut că intimaţii i-au accesat ilegal datele personale, obligându-l să suporte consecinţele juridice ale faptelor acestora, fără să justifice prezenţa fizică şi pretinsul refuz de legitimare din 24 noiembrie 2017.
Dacă refuzul de legitimare ar fi fost real, atunci intimaţii erau obligaţi să-l conducă pe recurent la cea mai apropiată secţie de poliţie, unde, într-un cadru legal, trebuiau să-i verifice şi să-i stabilească identitatea.
Însă, această măsură nu a fost luată, neexistând vreun indiciu cu privire la prezenţa recurentului în locaţia indicată de către intimaţi, la 24 noiembrie 2017 şi fuga acestuia din acel loc.
Odată cu cererea de recurs, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebările cu titlu preliminar privind interpretarea tratatelor invocate în apel şi reiterate în recurs, menţionând că acestea au rolul de a stabili adevărul, în sensul că nu s-a luat, la 24 noiembrie 2017, o măsură legală de conducere la secţia de poliţie pentru stabilirea identităţii sale. De asemenea, nu a existat o evidenţă manuală (pe suport de hârtie) a datelor personale ale recurentului în evidenţa Primăriei Pantelimon. Aceste fişe se referă, exclusiv, la cetăţenii care au domiciliul în oraşul Pantelimon, la 24 noiembrie 2017. Ca atare, întrebările cu titlu preliminar au rolul de a contura ipoteza în care recurentului să-i fi fost create presupuse contravenţii, fiind plasat în locaţii unde nu a fost prezent fizic la 24 noiembrie 2017, operându-se o prelucrare ilegală a datelor sale. Recurentul a solicitat şi suspendarea de drept a judecării cauzei, conform art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare
La 20 octombrie 2021, numita E. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de reclamant, precum şi a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. A invocat excepţia imprescriptibilităţii dreptului la acţiune, pentru prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal şi pentru repararea prejudiciului ce decurge din aceasta.
Prin întâmpinarea depusă la 20 octombrie 2021, Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrilor de sindicat, intimaţii B. şi C., a invocat excepţia nemotivării recursului, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat (dovada la fila x).
La 15 noiembrie 2021, numita E. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrilor de sindicat, intimaţii B. şi C., solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la dreptul de reprezentare al unei persoane în materia juridică a protecţiei datelor personale, prin prisma art. 80 din RUE nr. 679/2016, art. 131 alin. (1) din Constituţie şi art. 92 alin. (1) şi C. civ.
Conform art. 92 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Public, în raport de dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, art. 80 din RUE nr. 679/2016 şi art. 6 alin. (3) din TUE.
La aceeaşi dată a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţi, prin Sindicatul Naţional Pro Lex, recurentul, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea apărărilor formulate de E. prin întâmpinare.
8. Procedura de filtru
Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor. Prin raport s-a apreciat că motivele de recurs nu pot fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează probatoriul şi situaţia de fapt, iar aceste aspecte nu pot fi supuse cenzurii în calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 23 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 24 martie 2022, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
La acest termen de judecată, instanţa a rămas cu prioritate în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului invocate de intimaţi prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor; conform art. 487 din acelaşi act normativ, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.
Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.
Examinând motivele expuse de recurent în cererea de recurs, Înalta Curte constată că acesta a criticat deciziile recurate din perspectiva nerespectării dreptului său la apărare, concretizat, potrivit susţinerilor sale, în faptul că instanţa nu i-a permis reprezentantului său convenţional să îşi susţină apărările, deşi acesta a prezentat dovezile în legătură cu procedura legală de accesare a bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) şi a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRCIPV).
Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., ulterior expunerii pe larg a situaţiei de fapt şi a probatoriului pe baza căruia aceasta a putut fi stabilită, recurentul a arătat că intimaţii i-au accesat ilegal datele personale, obligându-l să suporte consecinţele juridice ale acestui fapt, fără să justifice prezenţa sa şi pretinsul său refuz de legitimare din 24 noiembrie 2017.
Recurentul a susţinut că, în situaţia în care refuzul său de legitimare ar fi fost real, atunci intimaţii erau obligaţi să îl conducă la cea mai apropiată secţie de politie, unde, într-un cadru legal, trebuiau să-i verifice şi să-i stabilească identitatea. Însă, intimaţii nu au luat această măsură, neexistând vreun indiciu cu privire la prezenţa sa în locaţia indicată de către intimaţi, la 24 noiembrie 2017, şi fuga acestuia din acel loc.
Aceste critici, evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs, nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziilor recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul deducând judecăţii aspecte care privesc exclusiv împrejurări rezultate ca urmare a evaluării de către instanţa de apel a situaţiei de fapt a cauzei, pe baza probatoriului administrat.
Astfel, recurentul a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa de apel şi conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Deşi a invocat, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor norme legale şi nici motivelor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de textul legal menţionat, astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
Astfel, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs reglementate de lege, evidenţiază nelegalitatea hotărârii, în caz contrar intervenind sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Reţinând că motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârilor recurate, care să permită încadrarea în cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 489 din acelaşi act normativ şi, constatând că nu se identifică motive de ordine publică ce ar putea fi invocate de instanţă, din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea prevăzută de 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea căii de atac.
În acest context, Înalta Curte nu va supune examinării cererea recurentului de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la dreptul de reprezentare al unei persoane în materia juridică a protecţiei datelor personale, prin prisma art. 80 din RUE nr. 679/2016, art. 131 alin. (1) din Constituţie şi art. 92 alin. (1) şi C. civ., întrucât, în condiţiile date, această excedează aspectelor care ar putea avea legătură cu soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, completată prin decizia nr. 905 din 8 iunie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2022.