Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 pe rolul Judecatoriei Iaşi, secţia civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B., C., D. şi E., solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să fie obligate pârâtele să desfiinţeze construcţiile aflate pe proprietatea reclamantului, situate în Iaşi, str. x, pe parcela x, respectiv bucătărie de vară şi garaj de tablă. În situaţia în care pârâtele nu vor proceda de bunăvoie la desfiinţarea celor două construcţii, a solicitat instanţei să dispună ridicarea acestora de către reclamant cu obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de demolare. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1528 C. civ.
I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi
Prin sentinţa civilă nr. 4190 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D. şi E.; a obligat reclamantul să achite pârâtelor 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi
Prin decizia civilă nr. 2290 din 19 noiembrie 2020, Tribunalul Iaşi, sectia I civilă a respins, ca fiind neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4190 din 11 aprilie 2019 pronunţate de Judecătoria Iaşi; a obligat apelantul A. să plătească intimatelor B., D., C. şi E. 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi
Prin decizia nr. 227 din 24 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca neîntemeiat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1227 din 24 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 mai 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2.
II.1. Motivele de recurs
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării hotărârii atacate, arătând că instanţa de recurs în loc să trimită cauza spre rejudecare la instanţa de fond a blocat executarea silită declanşată în dosarul nr. x/2012 al BEJ F., decizia atacată este în contradicţie cu decizia nr. 607/2020 a Curţii de Apel Iaşi şi nu a respectat principiul legalităţii.
II.2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată de intimatele-pârâte B., D., C. şi E. s-a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.
II.3. Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.
Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, în raport de art. 493 coroborat cu art. 488 C. proc. civ., arătând că instanţa de recurs nu a casat sentinţa şi decizia Tribunalului Iaşi, nu a respectat decizia nr. 607/2010 a Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a respins recursul declarat de G. şi B., şi nici sentinţa nr. 10328/2007 a Judecătoriei Iaşi.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluţia din 07 februarie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 29 martie 2022, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."
Potrivit dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."
Dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:
"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."
În litigiul supus analizei, decizia nr. 227 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Cum hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs (respins ca neîntemeiat), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunţată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.