Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 683/2022

Decizia nr. 683

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2021 pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 7500 mp situat în extravilanul comunei Chilia Veche,judeţul Tulcea, identificat în titlul de proprietate nr. x/30.04.1993, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1528, art. 1529, art. 1279 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3060/20.12.2021, Judecătoria Slobozia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

A reţinut instanţa că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar pârâta B. domiciliază în judeţul Tulcea.

Prin sentinţa nr. 241/04.02.2022, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că întrucât niciunul dintre pârâţi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în faţa Judecătoriei Slobozia, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Prin urmare, întrucât prima instanţă învestită de către reclamant a fost Judecătoria Slobozia, aceasta rămâne competentă să soluţioneze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenţei teritoriale invocate.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, pentru următoarele argumente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei Slobozia, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Aceasta deoarece fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă, prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.

În cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune având ca obiect pretenţii şi obligaţia de a face, fiind o acţiune personală, pentru care legea reglementează o competenţă teritorială de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Astfel, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată de către pârâţi până la termenul la care părţile legal citate puteau pune concluzii, respectiv termenul din 13.12.2021, când a fost amânată pronunţarea pentru data din 20.12.2021, instanţa de judecată nu mai putea, din oficiu, să invoce această excepţie, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.