Şedinţa publică din data de 31 martie 2022
Asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti din 20.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat să se constate că pârâtul nu este tatăl minorului B., astfel cum reiese din cuprinsul certificatului de naştere al minorului, seria x; radierea numelui pârâtului de la rubrica "tatăl minorului", din Registrul de stare civilă şi din certificatul de naştere al acestuia şi să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite în exclusivitate de către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 429, art. 431, art. 438 noul C. civ., art. 148-151, art. 192, art. 194, art. 195 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7644 din 12 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a acţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente art. 107 C. proc. civ. şi că, în speţă, domiciliul pârâtului nu se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, ci în raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, nefiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. şi nici cele ale art. 114 din acelaşi cod.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 8260 din 21 decembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţă competentă, având în vedere că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acţiunilor în tăgada paternităţii, aceasta este prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., normă care reglementează o competenţă teritorială de ordine privată care nu poate fi invocată, din oficiu, de către instanţă, ci numai de către pârât, prin întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul (fostul soţ) mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.
Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, cât şi celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 414-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.
Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât şi art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, inclusiv cele privitoare la tăgada paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.
În cauza de faţă, reclamanta a sesizat Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti cu o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 429 şi art. 431 C. civ., prin care a solicitat să se constate că minorul B. nu poate fi fiul pârâtului C. şi, pe cale de consecinţă, să se procedeze la rectificarea numelui minorului, în sensul radierii numelui pârâtului de la rubrica tată.
Se reţine, aşadar, că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.
Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Se observă însă că, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, tăgadă paternitate, a fost instituită o competenţă teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită şi instanţa de la domiciliul reclamantului.
Deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 consacră consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ. Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.
O asemenea concluzie se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Rezultă din aceste dispoziţii legale că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.
Rezultă că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune numai între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.
Având în vedere că reclamanţii au introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în a cărei circumscripţie reclamanţii îşi au domiciliul, rezultă, prin raportare la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că îi aparţine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii.
Faţă de cele ce preced, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.