Ședințe de judecată: Octombrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 787/2022

Decizia nr. 787

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 23 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, petentul S.C. P..E.J "A.", reprezentat de executor judecătoresc B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C. şi a girantului D., pentru realizarea creanţei de 5.779 RON, reprezentând debit, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x/19.08.2021, încheiat cu creditorul E..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ. coroborate cu art. 782, art. 731 şi art. 819 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5753 din 26 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Bacău, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Adjud.

În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, a reţinut că, întrucât în materia executării silite nu există un text de lege special care să determine instanţa de executare în cazul pluralităţii de debitori cu domicilii sau sedii diferite, sunt incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Cum domiciliul debitorului principal este în localitatea în com. Ploşcuţeni, judeţul Vrancea, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Adjud, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Adjud, prin sentinţa civilă nr. 2065 din 17 decembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de petentul S.C. P..E.J "A.", reprezentat de executor judecătoresc B., în favoarea Judecătoriei Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în cauză executarea silită fiind îndreptată împotriva a doi debitori, ambii persoane fizice, unul cu domiciliul în jud. Vrancea, iar celalalt cu domiciliul în Municipiul Bacău, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 112 C. proc. civ.

Analizând titlul executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 351 din data de 19 august 2021 şi anexa 1 - angajament girant (fideiusor), această instanţă a constatat ca debitorul D., cu domiciliul în Bacău, are calitatea de fideiusor solidar cu debitorul C..

Totodată, a reţinut că nu se poate considera că debitorul D. are o obligaţie accesorie, atât timp cât, prin angajamentul din data de 19.08.2021, parte integrantă din titlul executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr x/19.08.2021, a renunţat la beneficiul de diviziune şi discuţiune şi s-a obligat în calitate de fideiusor solidar cu debitorul C.. Or, în condiţiile în care cei doi debitori sunt obligaţi în solidar, cererea de încuviinţare a executării silite se poate introduce la domiciliul oricăruia dintre aceştia, alegerea aparţinând creditorului care în cauză a înţeles să învestească Judecătoria Bacău, instanţă de la domiciliul debitorului D..

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de petentul S.C. P..E.J "A.", reprezentat de executor judecătoresc B., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C. şi a girantului D., pentru realizarea creanţei de 5.779 RON reprezentând debit, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x/19.08.2021 încheiat cu creditorul E..

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Bacău şi Judecătoria Adjud şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, interpretând diferit obligaţia asumată prin contractul de împrumut nr. x/19.08.2021 şi Anexa 1, prima instanţă considerând că obligaţia girantului este o obligaţie accesorie, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la domiciliul debitorului principal, iar Judecătoria Adjud reţinând că este o obligaţie solidară, fiind incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ.

În cauză, între E., în calitate de împrumutant, C., în calitate de împrumutat, şi D., în calitate de girant, a fost încheiat contractul de împrumut nr. x din 19 august 2021 şi Anexa 1 - Angajament girant (fideiusor), parte integrantă din Contractul nr. x din 19 august 2021, contract prin care girantul şi-a asumat obligaţia de a plăti, în mod solidar şi indivizibil cu împrumutatul, ratele de împrumut şi dobânzile scadente, renunţând la beneficiul diviziunii şi discuţiunii, în temeiul art. 2294 şi art. 2297 şi art. 2298 C. civ.

Cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de împrumut nr. x din data de 19 august 2021 a fost formulată împotriva debitoarului C. şi a girantului D., care are calitatea de girnat în respectivul contract.

În aceste condiţii, se reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 645 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul", precum şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cu care "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

În raport cu cele anterior expuse, se constată că, în faza executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de girant, aşadar nu numai de debitorul din raportul obligaţional, întrucât obligaţia a fost asumată în solidar de către împrumutat şi girant, acesta din urmă renunţând expres la beneficiul diviziunii şi discuţiunii, în temeiul art. 2294 şi art. 2297 şi art. 2298 C. civ., prin Anexa 1 ce face parte integrantă din contractul nr. x/19.08.2021.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel (...)

În absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., care reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi, în condiţiile în care, potrivit art. 648 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi.

Astfel, potrivit normelor legale menţionate anterior, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, în speţă, instanţele competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite fiind deopotrivă Judecătoria Bacău, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul girantului şi Judecătoria Adjud, având în vedere domiciliul celuilalt debitor.

Totodată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Bacău, creditoarea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, raportat la domiciliile debitorilor şi la obligaţia solidară asumată de aceştia prin titlul executoriu, fixând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petentul S.C. P..E.J "Ciobanu şi Asociaţii’’, reprezentat de executor judecătoresc B., privind pe creditoarea E. şi pe debitorii C. şi F., în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 06 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.