Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 834/2022

Decizia nr. 834

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3362 din data de 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A.; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată; a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin decizia nr. 3409A din data de 4 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3362 din data de 23 mai 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă ca nefondat; a obligat pe apelantul-reclamant la 3.000 RON cheltuieli de judecată, în apel, onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

I.4. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, atacată cu recurs

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de petentul A., ca nefondată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunţate la data de 29 iunie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016 a declarat recurs petentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 3 august 2021 sub nr. x/2016/a4.

Prin cererea transmisă în data de 12 iulie 2021, prin intermediul poştei electronice, în esenţă, recurentul-petent a arătat că încheierea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât cererile de recuzare a domnilor judecători C. şi D. au fost soluţionate cu încălcarea legii în sensul că, în speţă, cele două completuri nu au fost legal sesizate, având în vedere că procedura de timbrare nu a fost demarată de instanţă, cu scopul de a se soluţiona cele două recuzări într-un ritm rapid.

Prin memoriu de recurs transmis la data de 5 octombrie 2021, prin intermediul poştei electronice, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., recurentul-petent a solicitat admiterea căii de atac şi casarea încheierii atacate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-petent a susţinut că au fost încălcate norme de procedură referitoare la repartizarea aleatorie, precum şi prevederile O.U.G. nr. 7/2019, neexistând la dosar dovada repartizării aleatorii.

Ca atare, a apreciat că instanţa de judecată care a soluţionat cererea de recuzare nu a fost legal sesizată, fiind încălcate şi prevederile art. 197 C. proc. civ. şi cele ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care impuneau în prealabil timbrarea acţiunii, precum şi dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente, prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Recurentul-petent a apreciat că, prin necomunicarea termenului de timbrare a acţiunii, a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare ale doamnei judecător C..

Totodată, a arătat că judecătorul recuzat a fost repartizat, cu încălcarea legii, în trei dosare aflate pe rolul secţiei a IV-a civile a Curţii de Apel Bucureşti, în care a pronunţat soluţii nelegale, cu nesocotirea prevederilor art. 14 alin. (5) şi (6) şi art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata B. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind nul şi, în subsidiar, ca nefondat. Totodată, a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, invocate în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., intimata a arătat că, în opinia sa, recursul nu este motivat în termen, întrucât argumentele arătate în cele două memorii de recurs (din 12 iulie 2021 şi 5 octombrie 2021) nu reprezintă motive de recurs, în sensul prevederilor procedurale aplicabile.

De asemenea, a apreciat că motivarea recursului nu este susceptibilă de încadrare în ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Totodată, a combătut cele arătate de către recurentul-petent în susţinerea recursului, apreciind că afirmaţiile acestuia sunt nefondate.

Recurentul-petent A. a formulat răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către partea adversă.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate; recursul este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege; cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii; recurentul-petent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurentul-petent a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., iar intimata a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de prevederile art. 489 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar recurentul-petent a depus punct de vedere prin care şi-a exprimat acordul ca recursul să fie judecat în complet de filtru, cu reluarea procedurii de timbrare. Intimata nu a formulat punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Recurentul-petent a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului (100 RON), cerere care a fost admisă prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2022.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 1 martie 2022, s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului.

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurentul-petent a susţinut incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a adus încheierii recurate veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Astfel, prin încheierea atacă, instanţa a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată de recurentul-petent, analizând-o prin raportare la prevederile art. 41, art. 42 şi 44 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 9-10 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor adoptat prin HCSM nr. 328/2005, precum şi ale art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Instanţa a concluzionat că nu se identifică existenţa unor împrejurări sau fapte care să pună în discuţie imparţialitatea judecătorului C., dimpotrivă, sunt excluse orice bănuieli legitime cu privire la soluţia procesului purtat de petent, iar împrejurarea că acelaşi judecător a mai soluţionat alte dosare în care este implicat petentul, fiind pronunţate soluţii care l-au nemulţumit, nu conduce, prin ea însăşi, la crearea unei ipoteze care să pună în discuţie imparţialitatea acestui judecător.

Or, prin susţinerile formulate în cuprinsul memoriilor de recurs, recurentul-petent nu se referă la raţionamentul instanţei care a stat la baza adoptării soluţiei de respingere a cererii de recuzare şi, deşi invocă incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., nu a adus argumente care să tindă a demonstra nelegala alcătuire a instanţei de judecată, încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiune nulităţii şi nici faptul că încheierea nu ar cuprinde motivele pe care întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Recurentul-petent a invocat aspecte legate de pretinse nereguli privind repartizarea aleatorie şi de faptul că nu i s-ar fi comunicat termenul în care trebuia să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea cererii de recuzare, exprimându-şi totodată nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate în cauzele în care este parte şi faţă de împrejurarea că doamna judecător C. a făcut parte din completurile de judecată care au soluţionat pricinile sale, pronunţând soluţii care nu i-au fost favorabile.

O atare motivare a recursului îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-petent nu îndeplineşte rigorile impuse art. 488 alin. (1) Cod procedură, aceste susţineri neputând fi convertite în vreun motiv de casare, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate şi neavând legătură cu raţionamentul instanţei care a determinat soluţia de respingere a cererii.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susţinerile formulate de recurentul-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.