Şedinţa publică din data de 10 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2022, executorul judecătoresc A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. S.A., împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/12.12.2019, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin încheierea de şedinţă din 07 martie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţate executare silită în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că debitorul are reşedinţa în comuna Broşteni, sat Lupşa de Sus, judeţul Mehedinţi în raza de competenţă a Judecătoriei Strehaia.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Strehaia, prin încheierea nr. 147 din 31 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că domiciliul debitoarei este în Bucureşti, str. x, astfel cum reiese din din cererea de încuviinţare a executării silite, precum şi din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit pentru cheltuieli medicale nr. x/12.12.2019.
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Obiectul cererii deduse judecăţii constă în solicitarea creditoarei B. S.A., prin executorul judecătoresc A., întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 12 decembrie 2019, împotriva debitoarei C..
În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, atât Judecătoria Clu-Napoca, cât şi Judecătoria Oradea, s-au raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul/sediul debitorul, însă izvorul conflictului negativ de competenţă îl reprezintă interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o noţiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate.
Astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este cea de la reşedinţa debitoarei C., în timp ce Judecătoria Strehaia a apreciat că prezintă relevanţă domiciliul debitoarei, menţionat în cererea de încuviinţare a executării silite şi contractul de credit.
Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În privinţa acestui text legal, Înalta Curte constată că nu menţionează alternativ fie domiciliul debitorului, fie reşedinţa acestuia, legiuitorul acordând valenţă legală, din punctul de vedere al competenţei instanţei de executare, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale şi pentru a da posibilitatea părţilor din raportul de executare silită să-şi conformeze comportamentul dispoziţiilor sale.
Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."
Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", inserată în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv."
Or, potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviinţare a executării silite, rezultă că cerere de executare silită a fost înregistrată la D. la 16 februarie 2022 - aceasta constituind data sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, reşedinţa debitoarei C. era în comuna Broşteni, sat Lupşa de Sus, judeţul Mehedinţi, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Strehaia.
Ţinând cont că scopul normelor care guvernează procesul civil constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia poate fi atins numai prin stabilirea în favoarea instanţei în a cărei rază debitoarea îşi are reşedinţa, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare îi facilitează debitoarei accesul efectiv la justiţie şi concură la o eficientizare a măsurile de executare silită faţă de bunurile mobile/imobile.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Strehaia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.