Contract de împrumut. Acțiune în răspundere contractuală. Competența teritorială
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti
Index alfabetic: conflict negativ
- contract de împrumut
- locul executării obligaţiei
C.proc.civ., art. 107, art. 1123 alin. 1 pct. 3
Dispoziţiile art.113 alin.(1) pct.3 C.proc.civ. nu sunt aplicabile decât în situaţia în care părţile au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, în caz contrar, competenţa teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Competenţa de soluţionare în aceste cazuri se determină în temeiul art.107 C.proc.civ., conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Astfel, determinarea instanței competente să soluționeze acțiunea prin care se solicită restituirea unei sume de bani în baza unui pretins contract de împrumut încheiat verbal între părți, fără a exista un înscris în care să fie prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, pentru a fi incident cazul de competenţă alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct.3 C.proc.civ., se face potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C.proc.civ.
I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1840 din 1 1octombrie 2022
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 09.09.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200 euro actualizaţi inflaţiei şi dobânda legală, suma acordată cu titlul de împrumut în iulie 2019 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 02.12.2021 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, având în vedere faptul că dispoziţiile legale din NCPC stipulează că este competentă teritorial instanţa de la domiciliul pârâtului, în speţă pârâta având domiciliul în Techirghiol, astfel instanţa competentă fiind Judecătoria Constanţa.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa nr. 778 din data de 1.03.2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de către pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, deşi în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. reclamanta are alegerea între instanţele deopotrivă competente, pârâta poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie de ordine privată, prin întâmpinare, cum este cazul în speţă, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, faţă de împrejurarea că pârâta domiciliază în localitatea Techirghiol.
Judecătoria Constanţa – Secţia civilă, prin sentinţa nr. 8541 din data de 5.07.2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Această instanţă a reţinut că litigiul dedus judecăţii este întemeiat pe răspunderea contractuală, astfel că devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din Cod procedură civilă, iar reclamanta a ales una din instanţele competente alternativ să soluţioneze cauza, anume Judecătoria Sibiu.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A. (domiciliată în jud. Sibiu), în contradictoriu cu pârâta B. (domiciliată în jud. Constanţa), a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200 euro actualizaţi inflaţiei şi dobânda legală, suma acordată cu titlul de împrumut în iulie 2019.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, având în vedere că domiciliul său este în oraşul Techirghiol, astfel că instanţa competentă este Judecătoria Constanţa.
Prevederile art. 107 alin. (1) C.proc.civ. stabilesc că: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la „instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract”. În acest caz, faţă de dispoziţiile art.116 C.proc.civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului.
Or, Înalta Curte constată că dispoziţiile art.113 alin.(1) pct.3 C.proc.civ. nu sunt aplicabile decât în situaţia în care părţile au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei; în caz contrar, competenţa teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, competenţa de soluţionare în aceste cazuri se determină în temeiul art.107 C.proc.civ., conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Înalta Curte observă că în speţă se solicită restituirea unei sume de bani în baza unui pretins contract de împrumut încheiat verbal între părți, fără a exista un înscris în care să fie prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, pentru a fi incident cazul de competenţă alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct.3 C.proc.civ., situaţie care impune determinarea instanţei competente potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C,proc.civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale invocate, având în vedere că prin întâmpinare pârâta a invocat în condiţiile art. 130 alin. (3) C.proc.civ. excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu (instanţă în circumscripţia căreia domiciliază reclamanta), susţinând competenţa teritorială a Judecătoriei Constanţa, ca instanţă de la domiciliul pârâtei, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.