Şedinţa publică din data de 26 iulie 2022
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au hotărât următoarele:
A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, ca urmare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.06.2022 de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, privind pe persoana solicitată A. (cetăţean român ).
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.07.2022 la 10.08.2022 inclusiv şi s-a constatat că aceasta a fost reţinută 24 de ore şi arestată provizoriu din data de 30.06.2022 până la data de 12.07.2022.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea nr. x/2022 din data de 30 iunie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înaintată instanţei şi înregistrată sub nr. x/2022, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2022 de autorităţile judiciare germane privind pe numita A., persoană urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă şi falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german.
Persoana solicitată a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore, în baza ordonanţei de reţinere nr. 70 din 30 iunie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 s-a dispus arestarea provizorie a acesteia, pentru o durată de 15 zile şi, pentru continuarea procedurii potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a amânat judecarea cauzei în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a mandatului european de arestare şi a traducerii acestuia în limba română.
La data 07 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, în limba română şi germană, aşa cum a fost transmis de acestea.
Mandatul european de arestare în limba română a fost înmânat persoanei solicitate.
Analizând sesizarea privind persoana solicitată şi dispoziţiile legale, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta este întemeiată.
Din analiza mandatului european de arestare, instanţa a constatat că acesta a fost emis de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, la data de 14 iunie 2022, în vederea efectuării urmăririi penale.
În fapt, s-a reţinut că persoana solicitată, în data de 26 noiembrie 2021, a încheiat un contract în localitatea Oedheim cu societatea B., pentru achiziţionarea finanţată a unui autoturism x, cu numărul de înmatriculare x, la preţul de achiziţie de 58.500 de euro. Pentru a finanţa preţul de achiziţie, aceasta a încheiat un contract de împrumut cu C., Hamburg, pentru un împrumut în valoare de 51.000 de euro prin intermediul B. şi, pentru a-şi dovedi solvabilitatea, persoana solicitată a prezentat adeverinţe de venit falsificate şi scanate, provenind de la o societate numită D., la care nu a fost niciodată angajată. Aceste adeverinţe evidenţiau un venit net de 2329,44 euro, însă învinuita nu a obţinut nici un venit de la această societate. Încrezându-se în faptul că documentele prezentate erau corecte şi în solvabilitatea învinuitei care rezulta din acestea, banca finanţatoare a acceptat oferta de contract şi a plătit vânzătorului preţul de cumpărare rămas, în valoare de 51.000 de euro, în data de 02 decembrie 2021, astfel încât învinuita a fost eliberată de obligaţia sa de plată a preţului de cumpărare. Nicio rată de împrumut nu a putut fi debitată din contul specificat al învinuitei, astfel încât întreaga sumă de 51.000 de euro este în continuare neachitată, fapt care prejudiciază banca. Imediat după încheierea contractului, acuzata nu a mai putut fi contactată la adresa sa înregistrată din Frankfurt.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că la rubrica "Natura şi încadrarea juridică a faptelor şi dispoziţiile legale aplicabile" din mandat se specifică:
"Delict de înşelăciune în unitate infracţională (paragraful 52 din C. pen. german) cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) şi 269 alin. (1) din C. pen. german", la punctul I fiind bifată căsuţa "înşelăciune", iar la punctul II, descrierea detaliată a infracţiunii sau infracţiunilor, altele decât cele enumerate la punctul I, se consemnează:
"Paragraful 267 din C. pen. German, falsificarea de documente, prevede următoarele: Oricine, în scopul de a înşela în tranzacţiile juridice, produce un document fals, falsifică un document autentic sau foloseşte un document fals sau falsificat se pedepseşte cu închisoare de cel mult 5 ani sau cu amendă penală. Paragraful 52 din C. pen. german, unitatea infracţională, prevede: În cazul în care una şi aceeaşi faptă încalcă mai multe legi penale sau aceeaşi lege penală de mai multe ori, se impune o singură pedeapsă".
S-a reţinut că faptele descrise se încadrează în infracţiunea de înşelăciune, faptă menţionată în dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care se efectuează cercetări fiind pedepsite cu închisoarea de cel mult 5 ani.
La termenul din 12 iulie 2022, persoana solicitată, asistată de apărători aleşi, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile legale şi consecinţele unui eventual consimţământ la predare, a arătat că nu înţelege să îşi dea consimţământul în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania şi, de asemenea, că înţelege să se prevaleze de regula specialităţii, potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Persoana solicitată a invocat aspecte ce ţin de conţinutul mandatului european de arestare, respectiv faptul că în cuprinsul traducerii în limba română s-a bifat suplimentar şi căsuţa "omor şi vătămare corporală gravă", că se menţionează împrejurarea că ar cunoaşte limba germană, aspect ce nu corespunde realităţii, datele de identificare sunt insuficiente pentru a se considera că ea este autoarea faptelor descrise în mandat, iar încadrarea juridică dată faptelor nu este clară.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că niciunul dintre aspectele invocate de apărare nu se încadrează în dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz de predare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împrejurarea că în traducerea în limba română a mandatului a fost bifată şi căsuţa "omor şi vătămare corporală gravă" este, în mod evident, o eroare, care, de altfel, nu apare în exemplarul în limba germană şi care nu corespunde descrierii faptelor din mandat. Mai mult, persoana solicitată înţelege să se prevaleze de regula specialităţii, astfel că autorităţile din Republica Federală Germania nu o vor putea urmări, judeca sau priva de libertate pentru o altă faptă anterioară predării, decât dacă statul român consimte expres la aceasta.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, din conţinutul mandatului, reiese că aceasta este reprezentată de infracţiunea de înşelăciune, care este menţionată în dispoziţiile art. 97 din Legea 302/2004, republicată şi care, de altfel, are corespondent în legislaţia română.
Relativ la identitatea persoanei solicitate, s-a reţinut că atât în semnalarea iniţială, cât şi în mandatul european de arestare sunt menţionate numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei solicitate, date care au condus la identificarea acesteia pe teritoriul României. De asemenea, în semnalarea iniţială este consemnat sexul feminin. Mai mult, în cursul audierii în faţa procurorului, la data de 30 iunie 2022, persoana solicitată nu a avut obiecţiuni privind identitatea, iar în faţa judecătorului a fost iniţial de acord să fie predată, pentru ca, ulterior, să îşi modifice poziţia procesuală.
Ca urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a admis cererea formulată de autorităţile judiciare germane, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.
. . . . . . . . . .
Împotriva sentinţei penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Prin motivele de contestaţie, făcând referire la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a arătat că, potrivit mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2022 de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, la punctul "a" s-a indicat că A. este de sex masculin, apreciind, astfel, că sunt încălcate dispoziţiile menţionate anterior.
În continuare, s-a arătat că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină "natura si încadrarea juridică a infracţiunii". Cu privire la această cerinţă, s-a susţinut că, în conţinutul mandatului european de arestare, la punctul "e", se menţionază că A. este urmărită pentru săvârşirea infracţiunilor de:
"delict de înşelăciune în unitate infracţionala (paragraful 52 din C. pen. german) cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) si 269 alin. (1) din C. pen. german". Ulterior, la pct. II al aceluiaşi mandat, este descris paragraful 267 din C. pen. german, nicidecum paragrafele mai sus indicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu este prezentată în mod conform încadrarea juridică a infracţiunii.
Totodată, contestatoarea a mai arătat că, la pct. I al mandatului, sunt marcate căsuţele corespunzătoare infracţiunilor de înşelăciune şi omor şi vătămare corporală gravă, iar aceste din urmă fapte nu sunt descrise în mandatul european de arestare şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă o asemenea acuzaţie.
Având în vedere motivele formulate, contestatoarea a solicitat respingerea sesizării formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, punerea sa în libertate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 18 iulie 2022, sub nr. x/2022.
La termenul fixat în contestaţie, 26 iulie 2022, apărătorii aleşi ai contestatoarei au susţinut motivele scrise de contestaţie, solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii autorităţilor judiciare germane.
Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată contestaţia formulată, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Astfel, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În cauză, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă şi falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german (constând în aceea că, în data de 26 noiembrie 2021, persoana solicitată a încheiat un contract în localitatea Oedheim cu societatea B., pentru achiziţionarea finanţată a unui autoturism x, cu numărul de înmatriculare x, la preţul de achiziţie de 58.500 de euro. Pentru a finanţa preţul de achiziţie, aceasta a încheiat un contract de împrumut cu C., Hamburg, pentru un împrumut în valoare de 51.000 de euro prin intermediul B. şi, pentru a-şi dovedi solvabilitatea, a prezentat adeverinţe de venit falsificate şi scanate, care evidenţiau un venit net de 2329,44 euro, provenind de la o societate numită D., la care nu a fost niciodată angajată. Încrezându-se în faptul că documentele prezentate erau corecte şi în solvabilitatea învinuitei care rezulta din acestea, banca finanţatoare a acceptat oferta de contract şi a plătit vânzătorului preţul de cumpărare rămas, în valoare de 51.000 de euro, în data de 02 decembrie 2021, astfel încât învinuita a fost eliberată de obligaţia de plată a preţului de cumpărare. Nicio rată de împrumut nu a putut fi debitată din contul specificat al învinuitei, astfel încât întreaga sumă de 51.000 de euro este în continuare neachitată), constatând în mod just că mandatul îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, a constatat în mod corect că faptele descrise se încadrează în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., astfel încât infracţiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal dă loc la predare, în condiţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.
În contextul prezentat, notând şi că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanţă, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bureşti de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A., şi constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost învestită şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluţia primei instanţe, invocând aspecte ce ţin de conţinutul mandatului european de arestare, respectiv: încadrarea juridică dată faptelor nu este clară (în conţinutul mandatului european de arestare, la punctul "e", se menţionază că persoana solicitată este urmărită pentru săvârşirea infracţiunilor de:
"delict de înşelăciune în unitate infracţională, paragraful 52 din C. pen. german, cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) si 269 alin. (1) din C. pen. german", iar ulterior, la pct. II al aceluiaşi mandat, este descris paragraful 267 din C. pen. german, nicidecum paragrafele mai sus indicate, astfel încât nu este prezentată în mod conform încadrarea juridică a infracţiunii), în cuprinsul traducerii în limba română s-au marcat şi infracţiunile de omor şi vătămare corporală gravă (fapte care nu sunt descrise în mandatul european de arestare şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă o asemenea acuzaţie), datele de identificare sunt insuficiente pentru a se considera că ea este autoarea faptelor descrise în mandat (în cuprinsul mandatului indicându-se că persoana solicitată este de sexul masculin) şi se menţionează că ar cunoaşte limba germană, aspect ce nu corespunde realităţii.
Criticile formulate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.
În acest sens, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, în cuprinsul acestuia fiind descrise, în detaliu, infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată A., atât sub aspectul circumstanţelor (de loc, timp şi grad de participare al persoanei solicitate, detaliat redate anterior) în care au fost comise, cât şi sub aspectul naturii şi încadrării juridice a acestora (infracţiunile de fraudă şi falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german).
Astfel cum sunt descrise, aceste fapte întrunesc teoretic elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei, în sensul că în cuprinsul traducerii în limba română a mandatului european s-au marcat şi infracţiunile de omor şi vătămare corporală gravă, Înalta Curte constată că această menţiune reprezintă o evidentă eroare materială, având în vedere că, în cuprinsul mandatului european (în limba germană) nu este bifată această infracţiune .
Referitor la identitatea persoanei solicitate, instanţa observă că în cuprinsul mandatului european de arestare (ca, de altfel, şi în semnalarea iniţială) sunt menţionate datele de identificare ale contestatoarei, respectiv numele şi prenumele, data naşterii (22.10.1989), locul naşterii (Bucureşti, România), iar aceste date au condus la identificarea acesteia pe teritoriul României. De altfel, în cuprinsul semnalării inţiale, s-a consemnat că persoana solicitată este de sex feminin .
În privinţa apărării formulată de persoana solicitată, la momentul dezbaterilor, în ultimul cuvânt, în sensul că este nevinovată, Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei sale nu poate constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă aceasta se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă ori cu privire la oportunitatea arestării părţii dispusă în statul străin. Admiterea posibilităţii contrare ar conduce la încălcarea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autorităţile judiciare din Germania, singurele competente să stabilească dacă aceasta a participat sau nu la săvârşirea infracţiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.
În concluzie, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în speţă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Cu toate acestea, notând că, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Germania în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. (care are cetăţenia română), Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiţia expresă ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Altfel spus, ca efect al dispoziţiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetăţean român (cazul speţei) sau persoană care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani - urmăririi penale (cazul speţei) sau judecăţii este condiţionată de împrejurarea ca, în cazul în care faţă de aceasta se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.
Or, pentru a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiţia corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menţionată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, aşa cum impun dispoziţiile imperative ale normei în discuţie.
În contextul acestor consideraţii teoretice, reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane în vederea efectuării de cercetări penale faţă de persoana solicitată A., Înalta Curte, menţinând soluţia instanţei de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată şi, în rejudecare, va dispune predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Federală Germană, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii contestate.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, în rejudecare:
Dispune predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Federală Germană, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii contestate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iulie 2022.