Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
1. Hotărârea dată în revizuire
Prin Decizia nr. 2185 din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 19 din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs domnul A., fără a-şi încadra formal criticile în motivele reglementate de art. 488 din C. proc. civ., şi formulând criticile arătate în continuare cu privire la soluţia dată cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În cadrul unei prime critici din recurs, se arată că în mod greşit a fost calculat termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 19 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, termen care s-a împlinit la 11 martie 2021, iar nu la 12 martie 2021, aşa cum a reţinut instanţa de revizuire.
Subsumat unei a doua critici, recurentul arată că a luat cunoştinţă de hotărârea atacată cu revizuire la 13 aprilie 2021, când a ridicat de la oficiul poştal comunicarea hotărârii respective, însă nu i s-a comunicat procesul-verbal de înmânare a hotărârii şi susţine că termenul de revizuire curge de la data comunicării hotărârii.
3. Considerentele instanţei de recurs
Analizând criticile din recurs, în raport cu dispoziţiile incidente şi circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., recursul ce formează obiectul cauzei este admisibil numai în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În cauză, revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este îndreptată împotriva Deciziei nr. 19 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, susţinându-se că este potrivnică Sentinţei civile nr. 23 din 10 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2016.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: [...] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Aşa cum corect s-a reţinut în hotărârea atacată, ultima hotărâre, respectiv Decizia nr. 19 din 9 februarie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a rămas definitivă la data pronunţării, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.
Contrar celor reţinute în hotărârea atacată, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri (9 februarie 2019) s-a împlinit la 9 martie 2021, nefiind un termen care se socoteşte pe zile pentru a fi aplicabilă, în sensul criticilor din recurs, modalitatea de calcul reglementată de art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. ["când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte"].
Astfel, cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la 11 mai 2021 a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar revizuentul nu a invocat şi nu a dovedit, prin formularea unei cereri de repunere în termen, existenţa vreunui motiv temeinic care să justifice depăşirea termenului procedural.
Susţinerile din recurs în sensul că termenul prevăzut de dispoziţiile citate se calculează de la data comunicării ultimei hotărâri, iar nu de la data pronunţării, nu pot fi primite având în vedere că dispoziţiile procedurale prevăd expres şi lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul, în acest sens fiind atât jurisprudenţa Completului de 5 judecători (Deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 120/2021, nr. 152/2022), cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 823/2021).
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din acelaşi Cod, va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2185 din 26 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2022.
GGC - ED