Şedinţa publică din data de 29 martie 2022
Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10.06.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "LL. Caragiale", pentru obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% începând cu data de 01.06.2017, în temeiul H.G. nr. 38/2017, şi acordarea diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, de la data de 01.06.2017 până la data de 11.05.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2016, majorat cu 15% în baza H.G. nr. 38/2017, pentru perioada 01.06.2017 - 31.12.2017 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază majorat cu 15% potrivit pct. 1 din petit, pentru perioada 01.01.2018-11.05.2019 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferenţiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază pentru perioada 15.05.2019 - 30.01.2020 şi acordarea diferenţelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la calcularea şi virarea impozitelor şi contribuţiilor sociale obligatorii pentru diferenţele salariale neachitate la zi; obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, cu luarea în considerare a majorărilor salariale solicitate prin prezenta acţiune; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile din Codul muncii, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 38/2017, C. civ., O.G. nr. 13/2011, Codul fiscal, H.G. nr. 905/2017 invocate în cuprinsul cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 6899 din data de 02.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii şi lipsei de obiect ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. CARAGIALE", ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..
Prin decizia nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii, la data de 16 noiembrie 2021 a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6.12.2021.
Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 29 martie 2022, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:
Analiza excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară întrucât dă eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa de judecată fiind obligată să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Totodată, prin Legea nr. 76/2012 s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.
Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În cauză, prin acţiunea promovată, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale. Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele de excludere a căii de atac a recursului reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.
Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din acelaşi cod.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, dar şi de art. 457 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, ceea ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, prin urmare nu pot exercita decât căile de atac reglementate de lege.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.