Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURATILOR, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 10632/6.11.2017 emise de către Comisia Specială a Fondului de Garantare a Asiguraţilor.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2237 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURATILOR, s-a anulat decizia nr. 3688/31.01.2017 şi s-a respins cererea în rest ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-pârât a învederat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 lit. e), art. 20 alin. (1) teza a doua şi art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 14 alin. (2) teza a II-a şi art. 16 din Legea nr. 213/2015.
În cadrul instrumentării dosarului de daună, din analizarea documentaţiei aferente s-a concluzionat faptul că despăgubirea solicitată urmează să se respingă la plată, petenta nedepunând la dosar documente solicitate în completare respectiv, împuternicirea de reprezentare/procura avocaţială în relaţia cu FGA pentru Cabinet de Avocat şi Mediator "B." (persona ce a completat şi transmis cererea de plată).
În acord cu dispoziţiile legale precitate, este evident că pentru încasarea indemnizaţiilor/despăgubirilor, asiguratul trebuie să completeze o cerere de plată la care se anexează toate înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări.
În condiţiile în care obligativitatea depunerii documentelor necesare în vederea acordării despăgubirilor sunt prevăzute de Legea specială, este evident că soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, sub nr. x din 25.05.2016, Cabinetul de Avocat şi mediator B. a solicitat, în numele şi pentru clientul cabinetului dl Ana Mircea’’ avansarea sumelor înscrise în dispozitivul sentinţei nr. 92/11.03.2015 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. x/2013.
În cadrul instrumentării dosarului de daună, pârâta a apreciat că în vederea soluţionării cererii de plată este necesară completarea dosarului de daună cu împuternicirea de reprezentare emisă de Cabinetul de avocat, copia cărţii de identitate valabilă pentru avocatul B., completarea anexei 6 şi copie de pe expertiză.
Adresa de completare a fost transmisă Cabinetului de avocat la data de 17.05.2017, petenta nedepunând însă la dosar documente solicitate.
În aceste condiţii, prin decizia nr. 10632 din 06.11.2017, pârâtul a respins cererea de plată formulată de Cabinetul de Avocat şi Mediator B..
Prin criticile formulate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 16 din Legea nr. 213/2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate şi cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Potrivit art. 23 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015, "(3) Plăţile către o altă persoană decât creditorul de asigurări pot fi efectuate, după cum urmează:
e) mandatarului titularului, pe bază de procură specială autentică pentru încasarea despăgubirii/indemnizaţiei; creditorii de asigurări, persoane fizice/juridice cu domiciliul sau reşedinţa/sediul în străinătate, pot mandata o persoană fizică/juridică pentru încasarea despăgubirii/indemnizaţiei de la Fond, pe baza unei procuri eliberate conform legislaţiei statului în care se eliberează aceasta. În acest caz, mandatarul va prezenta procura şi traducerea legalizată de către un notar public român."
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere, în soluţionarea cauzei, normele aplicabile în materie, iar prin raportare la actele şi lucrările dosarului, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate al sentinţei recurate.
În acord cu opinia primei instanţe, instanţa de control judiciar reţine că, prevederile anterior citate stabilesc în mod expres obligaţia de a face dovada calităţii de mandatar numai în ceea ce priveşte încasarea plăţii în numele creditorului şi nu privesc dovada calităţii de reprezentant a persoanei care formulează cererea de plată în numele titularului creanţei.
Mai mult, odată cu cererea de plată a fost depusă încheierea din data de 04.03.2015 a Judecătoriei Târgovişte din cuprinsul căreia reieşea că în cadrul litigiului privind recuperarea sumelor de bani de la asiguratorul C. S.A., reclamantul a fost reprezentat de avocatul B. - aceeaşi persoană care a formulat cererea de plată în numele părţii, calitatea de reprezentant fiind constatată prin hotărârea judecătorească depusă la dosar.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără echivoc, că beneficiarul cererii de plată era reclamantul A., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său, iar pârâtul deţinea toate datele pentru a putea verifica daca petentul are calitatea de creditor de asigurare în înţelesul Legii nr. 213/2015, respectiv dacă este îndreptăţit să primească despăgubiri/indemnizaţii din fondurile FGA.
În consecinţă, autoritatea pârâtă, dând dovadă de un formalism excesiv, a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente, fără să ţină cont de împrejurarea că beneficiarul cererii de plată era A., indiferent de calitatea celui care a formulat cererea de plată în numele său.
În concluzie, se reţine că în mod nelegal autoritatea publică nu a procedat la analiza pe fond a cererii de plată a reclamantului, Înalta Curte constatând că hotărârea instanţei de fond care a sancţionat această conduită este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2237 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 ianuarie 2021.