Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta Compania Naţională "Poşta Română" S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei Consiliului Concurentei nr. 78/22.12.2015 prin care societatea reclamantă a fost obligată la plata sumei de 33.089.786 RON cu titlu de amendă contravenţională aplicată în condiţiile art. 53 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1996 şi obligarea pârâtului Consiliul Concurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru şi speze bancare. 2. Soluţia instanţei de fond
2. Sentinţa dată de prima instanţă
Prin sentinţa nr. 2865 din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată
Reclamanta Compania Naţionala Posta Romana S.A. a formulat RECURS împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea in tot a sentinţei recurate, rejudecarea in fond a cauzei si admiterea cererii de chemare în judecata formulate.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material; silogismul cu care a operat instanţa de fond in cadrul sentinţei ce face obiectul prezentului recurs este inoperabil. Astfel, instanţa de recurs a reţinut, pe de o parte, ca serviciile de posta hibrida nu au fost incluse de Consiliul Concurentei in piaţa relevanta ce a făcut obiectul Deciziei 52/2010, insa a reţinut ca valid raţionamentul Consiliului Concurentei referitor la distorsionarea respectivei pieţe relevante prin furnizarea de către recurenta a serviciilor de posta hibrida in beneficiul partenerului A..
Potrivit Comunicării Comisiei Europene privind aplicarea normelor de concurenta în sectorul postal si privind evaluarea anumitor măsuri de stat cu privire la serviciile poştale (98/C 39/G2), serviciul de posta hibrida nu poate fi inclus in piaţa relevanta analizata de Consiliul Concurentei in cadrul Deciziei, întrucât se retine explicit in art. 2.4 posibilitatea existentei altor pieţe de servicii poştale distincte fata de pieţele traditionale, asa numitele "piaţa noilor servicii"; după cum urmează:
"2.4 Alte pieţe distincte cuprind, de exemplu, piaţa serviciilor de curierat rapid, piaţa schimburilor de documente, precum si piaţa noiîor servicii (servicii foarte diferite de serviciile tradiţionale). Activităţile care combină noile tehnologii în materie de telecomunicaţii si anumite elemente ale serviciilor poştale pot fi, dar nu sunt neapărat, servicii noi în sensul Directivei poştale. Într-adevăr, ele pot reflecta adaptabilitatea serviciilor tradiţionale".
De asemenea, problematica poştei hibride a făcut obiectul analizei Comisiei Europene si organismelor europene de concurenta. Intr-o decizie de speţa, Comisia Europeana a apreciat ca demersul statului slovac de includere la nivel legislativ a serviciilor de posta hibrida in categoria serviciilor postale incluse iîn serviciul universal (piaţa relevanta analizata de Consiliul Concurentei in cadrul deciziei nr. 52/2010 este piaţa aferenta unor servicii incluse în sfera serviciului universal) contravine legislaţiei europene (Rezumatul al deciziei Comisiei din 7 octombrie 2008 referitoare la o procedură iniţiată în temeiul articolului 86 alin. (3) din Tratatul CE având ca obiect legislaţia slovaca în domeniul poştal privind serviciile poştale hibride (Cazul COMP/F-1/39.562) publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene).
Mai mult decât atât, însuşi Consiliul Concurentei a recunoscut prin întâmpinare, iar instanţa de fond a reţinut in cadrul sentinţei ca, urmare a analizei Consiliului Concurentei, serviciul de posta hibrida nu a fost inclus in piaţa relevanta si, in consecinţă, nu a fost indus nici in sfera serviciului universal. De asemenea, concluziile Consiliului Concurentei sunt in acelaşi sens cu cele ale Comisiei Europene in ceea ce priveşte necesitatea ca serviciile de posta hibrida sa facă obiectul furnizării in baza regimului de autorizare generala, fiind deschise concurentei.
In condiţiile în care serviciul de posta hibrida nu este inclus in piaţa relevanta, atât din perspectiva Comisiei Europene cat si din perspectiva Consiliului Concurentei, se ridica întrebarea legitima cum un comportament al unei întreprinderi pe o alta piaţa este de natura a distorsiona activitatea de pe piaţa relevanta. In acest context, silogismul juridic conţinut de sentinţa recurata are o premisa care nu se justifica in raport de materialul probator si de poziţia exprimata de părţile in litigiur cu consecinţa invalidării concluziei juridice.
Fata de aceste aspecte, se invocă nelegalitatea evidenta a concluziilor Consiliului Concurenţei astfel cum au fost reţinute in cadrul secţiunii 5.3 din Decizia nr. 78/2015, potrivit cu care: serviciul de posta hibrida este parte a pieţei relevante - o astfel de susţinere nu isi găseşte suportul nici în legislaţia aplicabila la momentul săvârşirii pretinsei abateri si nici in legislaţia actuala in care serviciile de pregătire a trimiterilor poştale nu sunt considerate servicii poştale; serviciul de posta hibrida nu este considerat ca parte a pieţei relevante prin poziţia exprimata de Consiliul Concurentei in cadrul întâmpinării depuse în dosarul de fond; modul de furnizare de către societate a serviciilor de posta hibrida nu a fost avut in vedere la momentul emiterii Deciziei nr. 52/2010 ca fiind o practica anticoncurentiala, întrucât Consiliul Concurentei a reţinut in mod explicit ca nu au fost identificate constrângeri asupra politicii de preţ a serviciilor integrate.
Pe cale de consecinţa, se invocă faptul ca prin modul transparent in care societatea si-a îndeplinit obligaţiile de raportare si obligaţiile de nediscriminare impuse in cadrul Deciziei nr. 52/2010, fapta reţinuta in sarcina sa în cadrul Deciziei nr. 78/2015 nu exista. Consecinţa logica si necesara care se impune prin raportare la aspectele prezentate este anularea Deciziei nr. 78/2015 si exonerarea societăţii de la plata amenzii aplicate potrivit acestui act administrativ.
O a doua critica de nelegalitate a sentinţei recurate rezida in modul in care instanţa de fond a inteles sa califice fapta reţinuta în sarcina societăţii ca fiind o fapta de gravitate mare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor capitolului II din cadrul Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/1996, aprobate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 420 din 2 septembrie 2010, formula de individualizare a sancţiunilor contravenţionale aplicate de Consiliul Concurentei se determina prin luarea In considerare a următorilor factori: determinarea nivelului de baza; gravitatea; durata.
Decizia nr. 78/2015 a fost data cu încălcarea nivelului de baza, astfel cum este reglementat in Instrucţiuni. Astfel, potrivit instrucţiunilor, nivelul de bază se determină în funcţie de gravitatea şi durata faptei. Nivelul de bază se obţine prin însumarea celor două cuantumuri stabilite mai jos, fa funcţie de gravitate şi de durată: x gravitate + y durată = nivel de bază.
In ceea ce priveşte gravitatea faptelor reţinute în sarcina societăţii,. evaluarea gravităţii unei încălcări se face de la caz la caz, pentru fiecare tip de încălcare, luându-se în considerare toate împrejurările relevante ale cazului. În evaluarea gravităţii încălcării, comisia Consiliului Concurentei a denaturat in mod voit natura faptei reţinuta in sarcina societăţii si, in egala măsura, impactul concret al încălcării pe piaţă.
Astfel, pretinsa fapta este, prin raportare la criteriile de stabilire a gravitaţii o fapta de gravitate redusa pentru care nivelul de baza al amenzii contravenţionale se încadrează in intervalul 0,6-2% din cifra de afaceri.
Criteriul care trebuie avut in vedere la calificarea faptei ca fiind de o gravitate redusa rezida in concluziile plenului Consiliului Concurentei cu privire la serviciile de posta hibrida ca parte a pieţei reievante reţinuta in cadrul Deciziei nr. 52/2020. Fara a relua argumentaţia prezentata anterior, plenul Consiliului a reţinut in cadrul paragrafului 59 din Decizia nr. 52/2.020 ca, citam: "59. [...] Având în vedere ponderea scăzută, ca volum, a trimiterilor poştale de corespondenţă care fac obiectul acestui serviciu furnizat în mod integrat (în 2007 fiind de 1,85%, în 2008 fiind de 2,84%, iar în 2009 fiind de 3,29% din totalul trimiterilor de corespundenţă care au făcut obiectul serviciilor poştale), Consiliul Concurenţei a considerat că includerea sau neincluderea acestui serviciu în această piaţă relevantă nu ar putea conduce la modificarea concluziilor analizei concurenţiale întreprinse pe această piaţă relevantă."
Potrivit Instrucţiunilor, in categoria faptelor de gravitate mică se încadrează, în generat restricţionările pe verticală, cu un impact redus asupra pieţei sau care afectează o parte limitata a acesteia. Este evident din argumentaţia plenului Consiliului Concurentei ca serviciile de posta hibrida au fost considerate ca având o pondere scăzuta ca volum si astfel ca influentele asupra pieţei pretins relevante sunt minime. Prin raportare la aceste aserţiuni, este profund lipsita de suport juridic calificarea faptelor ca fiind de gravitate medie, soluţia care se impune cu necesitate fiind aceea de a se aplica o sancţiune cuprinsa intre 0,6-2% din cifra de afaceri.
De asernenea, urmează a se avea in vedere ca in cadrul Instrucţiunilor este reglementata si posibilitatea ca, in cazuri excepţionale, la cerere, Consiliul Concurenţei sa ia în considerare o eventuală reducere a amenzii, daca întreprinderea dovedeşte că va fi în imposibilitate să plătească amenda fără să i se pericliteze existenţa. Situaţia economica a societăţii a fost cunoscuta cu exactitate de Consiliul Concurentei la momentul aplicării sancţiunii iar reprezentanţii acestei instituţii au fost informaţi cu privire la periclitarea existentei juridice a societăţii in cazul aplicării unei sancţiuni.
În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Legalitatea şi temeinicia Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 52/2010 a fost verificata şi constatată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (dosar nr. x/2011, dec. 1756/28.04.2015), constatându-se că în speţă s-a făcut o analiză corectă şi completă a elementelor care au stat la baza definirii pieţelor relevante. Prin urmare, la acest moment sunt irelevante considerentele recurentei referitoare la o eventuală definire greşita a pieţei relevante atât timp cât, din acest punct de vedere, evaluarea autorităţii a fost confirmata în mod definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul argumentaţiei privind includerea pieţei hibride în piaţa relevantă, recurenta consideră ca fiind un motiv de anulare a sentinţei faptul că poşta hibridă, în opinia sa, a făcut obiectul Deciziei nr. 52/2010, ca parte a pieţei relevante, astfel cum aceasta a fost definită în respectiva decizie a autorităţii de concurenţă.
În primul rând, recurenta nu a arătat în ce mod ar fi afectată legalitatea deciziei atacate în prezentul litigiu chiar dacă poşta hibridă ar fi făcut parte din piaţa relevantă, astfel cum a fost definită în Decizia nr. 52/2010. Totodată, prin decizia Consiliului Concurenţei, s-a sancţionat încălcarea obligaţiilor impuse anterior de autoritatea de concurenţă prin decizia din anul 2010. Consideră astfel, lipsit de relevanţă., in acest stadiu, orice argument referitor la definirea pieţei relevante din prima decizie de constatare şi sancţionare a încălcării (cea din 2010).
În al doilea rând, contrar susţinerilor Poştei Române, Consiliul Concurenţei nu a inclus in piaţa relevanta pachetul de servicii numit postă hibridă, ci numai serviciul poştal de trimitere care face parte din acest pachet de servicii.
Analiza autorităţii de concurenţă avea ca obiect numai delimitarea pieţelor relevante. Astfel, la par. 59 din Decizia nr. 52/2010, C. civ. a arătat faptul că serviciul de poştă hibridă este un serviciu integrat, format din servicii non-poştale de pregătire a trimiterilor poştale şi servicii poştale de trimitere.
Din analiza informaţiilor transmise de către CNPR, a rezultat faptul că serviciul de poştă hibridă poate fi furnizat clienţilor atât integrat, ca pachet de servicii (servicii de pregătire şi servicii poştale de trimitere), cât şi defalcat pe cele două servicii componente (î.e. servicii non-poştale de pregătire şj servicii poştale de trimitere).
Având in vedere ponderea scăzută, ca volum, a trimiterilor poştale de corespondenţă care fac obiectul acestui serviciu furnizat în mod integrat din totalul trimiterilor de corespondenţa care au făcut obiectul serviciilor poştale, Consiliul Concurenţei a considerat că includerea sau neincluderea acestui serviciu în această piaţă relevantă nu ar putea conduce la modificarea concluziilor analizei concurenţiale întreprinse pe această piaţă relevanta.
Prin urmare, chiar dacă pachetul de servicii numit poşta hibridă ar fi constituit un serviciu distinct de sine stătător faţă de fiecare din serviciile incluse în acest pachet, determinând astfel o piaţa relevantă distinctă faţă de pieţele relevante corespunzătoare fiecăruia din serviciile incluse în acest pachet, din datele transmise C. civ. de către CNPR ar fi rezultat că la momentul investigaţiei, aceasta nu ar fi influenţat poziţia CNPR pe piaţa relevantă a serviciului de corespondentă comerciala.
În urma analizei politicii comerciale cu privire la acest serviciu integrat (tarifarea cuprinde tarifele pentru serviciul de pregătire, la care se adaugă tarifele/tarifele speciale pentru furnizarea serviciului postal prevăzute în oferta publică), a rezultat că, de fapt, serviciul poştal defalcat furnizat în cadrul poştei hibride, şi nu pachetul de servicii numit "serviciul de poştă hibridă face parte din piaţa relevantă.
Concluziile Consiliului Concurenţei erau în sensul că existenţa unor constrângeri concurenţiale la nivelul serviciilor componente, respectiv lipsa unor constrângeri concurenţiale la nivelul pachetului de servicii, dovedeşte că pachetul de servicii nu constituie o piaţă relevantă distinctă, serviciile componente făcând parte din pieţe relevante distincte.
Astfel cum s-a arătat în par. 44 lit. a) din Decizia nr. 78/2015, chiar dacă poşta hibridă ar fi constituit o piaţă relevantă distinctă în raport cu pieţele serviciilor care o compun, serviciul de distribuire a trimiterilor de corespondenţă furnizat de către Poşta Română este un serviciu poştal inclus în piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială. Prin urmare, în ceea ce priveşte comportamentul său pe această piaţă relevantă, CNPR trebuia să respecte obligaţiile instituite în sarcina sa prin Decizia nr. 52/2010 adoptată de autoritatea de concurenţă.
Mai mult, in par. 312 din Decizia nr. 52/2010, Consiliul Concurenţei a subliniat efectele anticoncurenţiale ale reducerilor tarifare suplimentare acordate pentru serviciul poştal de corespondenţă comercială inclus în pachetul de servicii numit de CNPR poştă hibridă.
Concluzionând asupra acestui aspect, analiza efectuată de către Consiliul Concurenţei asupra serviciului poştal de trimitere inclus în serviciul de poştă hibridă arată că acesta este un serviciu postal în sensul cadrului de reglementare şi face parte din piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială.
În definirea pieţei relevante, Consiliul Concurenţei nu a încălcat practica şi jurisprudenţa europeană. Recurenta susţine în recursul său că autoritatea de concurenţă ar fi definit piaţa relevanta în Decizia nr. 52/2010 cu încălcarea principiilor stabilite de Comunicarea Comisiei Europene privind aplicarea normelor de concurenţă în sectorul postai şi privind evaluarea anumitor masuri de stat cu privire la serviciile poştale, conform cărora serviciul de poştă hibridă nu poate fi inclus în piaţa relevantă analizată de C. civ.
Or, afirmaţia CNPR este eronată dintr-o dublă perspectivă, după cum urmează: Consiliul Concurenţei a analizat pachetul de servicii denumit poştă hibridă din punctul de vedere al relaţionării cu piaţa relevantă şi în piaţa relevantă a fost inclus serviciul poştal de trimitere, acesta fiind doar o componentă a serviciului de poştă hibridă, alături de serviciul de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă.
Poşta Română invocă Decizia Comisiei Europene (2008/C 322/06) din data de 07.10.2008 referitoare la o procedură iniţiată în temeiul art. 85 alin. (3) din Tratatul CE având ca obiect legislaţia slovacă în domeniul poştal privind serviciile poştale hibride, prin care Comisia Europeană a apreciat că demersul legislativ al statului slovac de a include serviciile de poştă hibridă în categoria serviciilor poştale incluse în serviciul universal contravine legislaţiei europene.
Această speţa confirmă întocmai abordarea autorităţii, întrucât ca urmare a analizei Consiliului Concurenţei, serviciul de poştă hibridă nu a fost inclus în piaţa relevantă şi, În consecinţă, nu a fost inclus nici în sfera serviciului universal. De asemenea, concluziile Consiliului Concurenţei sunt în acelaşi sens cu cele ale Comisiei Europene în ceea ce priveşte necesitatea ca serviciile de poştă hibridă să facă obiectul furnizării în baza regimului de autorizare generală, fiind deschise concurenţei.
Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate a sentinţei recurate invocat de către Poşta Română, intimata a arătat că recurenta a omis, în mod vădit, în cadrul recursului formulat, să precizeze şi continuarea paragrafului 59 al Deciziei 52/2010, în care se arată că: "Cu toate acestea, analizând, politica comercială cu privire la acest serviciu integrat (tarifarea cuprinde tarifele pentru serviciul de pregătire, la care se adaugă tarifele/tarifele speciale pentru furnizarea serviciului poştal prevăzute în oferta publică), rezulta ca, de fapt serviciul postal furnizat în cadrul serviciului de poşta hibrida face parte din piaţa relevantă".
Contrar susţinerilor CNPR şi astfel cum reiese din tot cuprinsul atât al Deciziei 52/2010 cât şi al Deciziei 78/2015, piaţa relevantă nu este constituită din pachetul de servicii numit poştă hibridă, iar serviciile poştale incluse în acest pachet nu au fost reţinute în niciun moment ca reprezentând o piaţă relevantă distinctă, acestea fiind de fapt incluse, ca urmare a analizei autorităţii de concurenţă în piaţa relevantă a serviciilor de corespondenţă comercială.
Citit în integralitatea sa, fără a fi trunchiat în vreun fel, paragraful 59 al Deciziei 52/2010 redă tocmai ideea că, şi în ipoteza în care pachetul de servicii numit poştă hibridă ar fi constituit o piaţă relevantă distinctă, ceea ce nu a fost cazul nici ca urmare a analizei cuprinse în Decizia 52/2010, nici ca urmare a analizei cuprinse în Decizia 73/2015, volumul serviciilor postate incluse în acest pachet de servicii raportat de Poşta Română nu ar fi modificat o poziţie CNPR pe piaţa relevantă a serviciului de corespondenţa comercială.
De altfel, ponderea trimiterilor poştale de corespondenţa ale CNPR care fac obiectul serviciului de postă hibridă reţinută în cadrul paragrafului 59 al Deciziei nr. 52/2010 nu a stat şi nu ar fi putut sta la baza individualizării sancţiunii aplicate prin Decizia nr. 78/2015, din moment ce fapta reţinută în sarcina CNPR constă în nerespectarea prevederilor Deciziei nr. 52/2010 prin continuarea practicii anticoncurenţiale de tratament discriminatoriu în scopul favorizării întreprinderii A. prin intermediul asocierii constituite între CNPR şi A. pe piaţa serviciului de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă situată în amonte faţă de piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială.
Cel de-al doilea argument propus de recurentă în susţinerea că autoritatea de concurenţă nu a individualizat în mod corect sancţiunea aplicată prin Decizia nr. 78/2015 este ca nu s-a luat în considerare o eventuală reducere a amenzii, ca urmare a dovedirii împrejurării că a fost în imposibilitate să plătească amenda fără să i se pericliteze existenţa.
În mod evident, acest argument nu are nicio susţinere având în vedere ca, în cadrul paragrafului 51 al Deciziei 78/2015, a fost reţinută starea precară în care s-a aflat CNPR ceea ce a determinat o reducere suplimentară a nivelului de bază cu 10% a sancţiunii aplicate. Este de remarcat că o astfel de reducere se acordă numai în situaţii excepţionale, având în vedere că principiul care guvernează aplicarea sancţiuniilor este acela al aplicării sancţiunilor într-o modalitate şi într-un cuantum care sa asigure efectul disuasiv/preventiv al acestora.
Chiar şi în contextul periclitării existenţei unei întreprinderi, aplicarea principiului asigurării efectului disuasiv al sancţiunilor pentru încălcări anticoncurenţiale în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene arată faptul că o măsură adoptată de o autoritate europeană care determină insolvenţa sau lichidarea unei întreprinderi date nu este, ca atare, interzisă.
În mod corect şi temeinic, individualizarea sancţiunii pentru aceasta încălcare a Legii concurenţei s-a realizat potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din lege şi ale Instrucţiunilor din 2 septembrie 2010 privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 51 din Legea concurenţei.
Încălcarea sancţionată prin Decizia atacată este de gravitate mare, iar nivelul de bază al amenzii stabilit pentru Poşta Română a fast în cuantum de 4 % din cifra de afaceri totală realizată în anul 2014. Instrucţiunile stabilesc posibilitatea ca pentru o încălcare de gravitate mare să se aplice un nivel de bază al amenzii în intervalul 4%-8% din cifra de afaceri totală aferenta anului anterior sancţionării. Prin urmare, prin reţinerea unui nivel de bază al amenzii de 4%, Consiliul Concurenţei a aplicat minimul posibil pentru astfel de fapte, evident în favoarea recurentei.
Autoritatea de concurenţă a încadrat fapta reţinută în sarcina recurentei ca fiind de o gravitate mare, având în vedere că prin Decizia nr. 52/2010 a fost reţinut în sarcina reclamantei un abuz de poziţie dominantă prin fapte de tratament discriminatoriu, o practică gravă, iar prin Decizia nr. 78/2015 s-a constatat continuarea comportamentului anticoncurenţial al Poştei Române prin încălcarea obligaţiilor de transparenţă şi nediscriminare impuse prin Decizia nr. 52/2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile Cap. I» (B) pct. 2 din Instrucţiuni, în evaluarea gravităţii încălcării se iau în considerare, printre altele, natura faptei săvârşite, dimensiunea şi importanţa pieţei relevante, cotele de piaţa cumulate ale tuturor întreprinderilor participante, impactul concret al încălcării pe piaţă, atunci când acesta poate fi măsurat. Toate aceste aspecte se iau în considerare, însă, astfel cum s-a statuat în mod constant şi în practica şi jurisprudenţa europeană, dintre aspectele care se iau de obicei în calcul la stabilirea gravităţii încălcării, nu toate au aceeaşi pondere în cadrul examinării globale a faptei. În acest sens, natura încălcării are un rol primordial.
Pentru stabilirea nivelului de gravitate mare al faptei. Consiliul Concurenţei a avut în vedere natura faptei, şi anume aceea de încălcare a prevederilor Deciziei nr. 52/2010 şi efectele acesteia apreciate din perspectiva: dimensiunii geografice corespunzătoare pieţei relevante şi a pieţei afectate (i.e. naţionale); poziţiei dominante a CNPR pe pieţele relevante identificate conform Deciziei 78/2015 şi impactului faptelor acesteia.
Astfel, în speţă a fost aplicat un nivel de gravitate echivalent cu minimul intervalului (4%), în considerarea împrejurărilor specifice ale cazului, în condiţiile în care se putea aplica un nivel de bază al sancţiunii de până la 8 %.
În plus, din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene rezultă că, la stabilirea cuantumului amenzilor pentru o încălcare a dreptului concurenţei, trebuie să se la în considerare nu numai gravitatea încălcării si împrejurările specifice cauzei, ci şi "contextul în care încălcarea respectiva a fost săvârşita şi să asigure caracterul descurajator oi acţiunii sale, în special pentru tipurile de încălcări care sunt deosebit de prejudiciabile pentru realizarea obiectivelor Comunităţii1'*.
În plus, faţă de starea precară a întreprinderii menţionată mai sus, autoritatea de concurenţă a mai reţinut alte două circumstanţe atenuante, după cum urmează: rezilierea de comun acord a contractului de asociere încheiat de reclamantă cu A. (fapt care a condus la încetarea faptei de încălcare a prevederilor Deciziei nr. 52/2010 şi a efectelor sale pe piaţa serviciilor de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă) pentru care sa acordat o reducere cu 10% a nivelului de bază al amenzii; instituirea la nivelul CNPR a unul Program cadru de conformare cu regulile de concurenţă pentru care s-a acordat o reducere cu 10% a nivelului de bază al amenzii. Cu atât mai mult este de menţionat faptul ca în individualizarea amenzii aplicate recurentei, Consiliul Concurentei nu a aplicat circumstanţe agravante.
Prin urmare, amenda cu care reclamanta a fost sancţionată prin decizia C. civ., în cuantum de 33.089.786 RON, reprezentând 2,94 % din cifra de afaceri totală realizata de CNPP în anul 2014, a fost calculată în mod legal şi temeinic de către Consiliul Concurenţei, iar sentinţa recurată este legală.
5. Răspunsul la întâmpinare
Reclamanta Compania Naţionala Posta Romana S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
Definiţia pieţei relevante, astfel cum a făcut obiectul Deciziei Consiliului Concurentei nr. 52/2010 nu a inclus serviciile de posta hibrida, astfel cum in mod cert rezulta atât din conţinutul întâmpinării depuse in cadrul judecării pe fond a dosarului de către Curtea de Apel Bucureşti, cat si în întâmpinarea depusa in dosarul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Intimatul operează cu doua judecaţi de valoare distincta atunci când se refera la piaţa relevanta ce a făcut obiectul Deciziei 52/2010 si la definiţia serviciilor de posta hibrida si anume piata relevanta include doar o componenta a serviciilor de posta hibrida si anume serviciile poştale propriu zise iar pe de alta parte, Consiliul Concurentei afirma ca poziţia exprimata reflecta si poziţia adoptata de organisme europene in cadrul Comunicării Comisiei Europene privind aplicarea normelor de concurentă în sectorul postal si privind evaluarea anumitor masuri de stat cu privire la serviciile poştale, în care se prevede explicit ca serviciul de posta hibrida nu poate fi inclus în piaţa relevanta analizata de Consiliul Concurentei in cadrul Deciziei nr. 52/2010.
In acest context, afirmaţia intimatului vine in contradicţie cu raţionamentul juridic care a stat la baza erniterii Deciziei nr. 78/2015, prin care societatea noastră a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor Deciziei nr. 52/2010 si vizează tocmai piaţa relevanta care nu include serviciile de posta hibrida.
Din punctul de vedere al subscrisei recurente, intimatul a procedat la o includere artificiala a serviciilor de posta hibrida in piaţa relevanta ce a făcut obiectul Deciziei nr. 52/2010 tocmai pentru a putea susţine concluziile referitoare la continuarea artificiala a comportamentului pretins anticoncurenţial. Insa, un raţionament juridic care porneşte de la o premisa care nu îsi găseşte suportul în situaţia juridica si in situaţia de fapt a prezentei cauze sir mai mult decât atât, aceasta premisa este confirmata in termeni expliciţi de către intimat, nu poate duce la o concluzie juridica adevărata, fiind in esenţa un sofism si nu un silogism juridic.
In ceea ce priveşte argumentele intimatului cu privire la criteriile de individualizare a sancţiunii aplicate, comisia Consiliului Concurentei a denaturat in mod voit natura faptei reţinuta in sarcina societăţii si, in egala măsura, impactul concret al încălcării pe piaţă. Astfel, pretinsa fapta este- prin raportare la criteriile de stabilire a gravitaţii -o fapta de gravitate redusa pentru care nivelul de baza al amenzii contravenţionale se încadrează in intervalul 0,6-2% din cifra de afaceri.
Criteriul care trebuie avut in vedere la calificarea faptei ca fiind de o gravitate redusa rezida in concluziile plenului Consiliului Concurentei cu privire la serviciile de posta hibrida ca parte a pieţei relevante reţinuta in cadrul Deciziei nr. 52/2020.
Potrivit Instrucţiunilor, in categoria faptelor de gravitate mică se încadrează, în general, restricţionările pe verticala, cu un impact redus asupra pieţei sau care afectează o parte limitată a acesteia. Este evident din argumentaţia plenului Consiliului Concurentei ca serviciile de posta hibrida au fost considerate ca având o pondere scăzuta ca volum si astfel ca influentele asupra pieţei pretins relevante sunt minime. Prin raportare la aceste aserţiuni, este profund lipsita de suport juridic calificarea faptelor ca fiind de gravitate medie, soluţia care se impune cu necesitate fiind aceea de a se aplica o sancţiune cuprinsa intre 0,6-2% din cifra de afaceri.
De asemenea, urmează a se avea in vedere ca in cadrul Instrucţiunilor este reglementata si posibilitatea ca, in cazuri excepţionale, la cerere, Consiliul Concurenţei sa ia în considerare o eventuala reducere a amenzii, dacă întreprinderea dovedeşte că va fi în imposibilitate să plătească amenda fără sa i se pericliteze existenţa. Compania Naţionala Posta Romana se afla si inca se afla intr-o situaţie economica limita, împrejurare care ar fi permis in rnod cert accesarea unei reduceri substanţiale ale amenzii aplicate.
6. Soluţia instanţei de recurs
6.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă
Prin Decizia nr. 52 din 16.12.2010, Consiliul Concurenţei a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene de către întreprinderea Compania Naţională Poşta Română S.A. (CNPR) prin următoarele fapte de tratament discriminatoriu:
1. tratamentul preferenţial acordat întreprinderii B. S.A. în raport cu concurenţii acestei întreprinderi, în intervalul de timp 14 iulie 2005 - 01 august 2009, pe piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată, extins în intervalul de timp 01 mai 2009 - 01 august 2009 pe piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari şi de către expeditori - persoane juridice);
2. acordarea reducerilor tarifare în mod discriminatoriu în intervalul de timp 01 martie 2008-01 august 2009, ca urmare a aplicării politicii CNPR din perioada 01 martie 2008 - 01 august 2009 privitoare la acordarea reducerilor tarifare pentru furnizarea serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată şi a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari şi de către expeditori - persoane juridice).
În temeiul art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A. a fost sancţionată cu amenda în sumă de 103.373.320 RON, reprezentând 7,2% din cifra de afaceri totală a acestei întreprinderi pe anul 2009.
Potrivit art. 3 din Decizia nr. 52 din 16.12.2010, în baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Concurentei a dispus în sarcina societăţii reclamante încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate prin decizie şi abţinerea pe viitor de la orice acte şi fapte de tratament discriminatoriu identice sau similare acestora, de natură să provoace un dezavantaj concurenţial unora din partenerii săi comerciali.
Potrivit art. 4 din Decizia nr. 52 din 16.12.2010, în baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Concurentei a impus în sarcina societăţii reclamante următoarele obligaţii pe pieţele relevante ale serviciilor poştale de trimitere, în speţă, piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată şi, respectiv, piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari/integratori şi de către expeditori - persoane juridice):
1. obligaţia de nediscriminare - CNPR este obligată să aplice, în raporturile cu partenerii săi comerciali (în speţă, întreprinderile beneficiare ale serviciilor CNPR, numite şi beneficiari), condiţii echivalente la prestaţii echivalente. Astfel: a) reducerile tarifare (tarifele speciale) şi condiţiile asociate acestora (inclusiv în ceea ce priveşte termenele şi modalităţile de plată) trebuie să se aplice în mod nediscriminatoriu, atât relaţiilor dintre terţi, cât şi relaţiilor dintre terţi şi CNPR, fiind la dispoziţia întreprinderilor sau particularilor care folosesc serviciile poştale de pe pieţele relevante în condiţii similare; b) reducerile tarifare (tarifele speciale) trebuie să fie acordate numai în considerarea volumului prezentat de către beneficiari la punctele de acces ale reţelei poştale a CNPR, indiferent de calitatea persoanei (în speţă intermediar/integrator şi/sau expeditor) care prezintă (depune) trimiterile poştale la punctele de acces ale reţelei CNPR; c) dacă CNPR oferă condiţii mai favorabile unei întreprinderi beneficiare sau propriilor sucursale, inclusiv în ceea ce priveşte tarifele speciale şi condiţiile asociate acestora, atunci aceste condiţii vor fi oferite tuturor întreprinderilor beneficiare, cât şi întreprinderilor care solicită serviciile poştale ale CNPR de pe pieţele relevante, pe baze nediscriminatorii;
2. obligaţia de transparenţă - toate ofertele de servicii ale CNPR pe pieţele relevante ale serviciilor poştale de trimitere trebuie să fie publicate pe site-ul acestei întreprinderi, pentru a fi accesibile tuturor beneficiarilor săi sau potenţialilor clienţi, (articolul 4 din Decizia nr. 52/2010).
De asemenea, potrivit art. 5 din Decizia nr. 52/2010, în vederea monitorizării modului de îndeplinire a obligaţiei de nediscriminare impusă prin această decizie, întreprinderea Compania Naţională Poşta Română S.A. avea obligaţia să transmită trimestrial Consiliului Concurenţei, din momentul comunicării deciziei până la data de 31.12.2013, date, informaţii şi documente cu privire la activitatea acestei întreprinderi pe piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată şi, respectiv, pe piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari/integratori şi expeditori - persoane juridice), după cum urmează:
1. beneficiarii serviciilor poştale ale CNPR de pe pieţele relevante;
2. condiţiile contractuale oferite beneficiarilor CNPR referitoare la tarifele şi reducerile tarifare acordate pentru furnizarea serviciilor poştale de pe pieţele relevante, precum şi condiţiile asociate acestora. De asemenea, CNPR a fost obligată să transmită, la cererea Consiliului Concurenţei, copii ale contractelor, respectiv facturi, privind furnizarea serviciilor poştale de trimitere de pe pieţele relevante;
3. date centralizate referitoare la activitatea CNPR de pe pieţele relevante, după cum urmează:
a. volumul şi valoarea traficului poştal unar al CNPR, separat, pe fiecare piaţă relevantă a serviciilor poştale de trimitere identificată mai sus;
b. structura traficului poştal lunar, separat pe fiecare din pieţele relevante, fiind evidenţiate:
i. volumul trimiterilor poştale prezentate (depuse la punctele de acces ale reţelei poştale a CNPR) de fiecare beneficiar în parte (expeditor sau intermediar) care obţine tarife speciale, precum şi valoarea serviciilor poştale achiziţionate de pe pieţele relevante, respectiv cuantumul reducerilor tarifare acordate fiecărui beneficiar în parte;
ii. volumul trimiterilor poştale pregătite de sucursalele specializate ale CNPR şi care fac totodată obiectul serviciilor poştale respective, precum şi reducerile tarifare acordate de CNPR fiecărui beneficiar în parte pentru furnizarea serviciilor respective;
4. ofertele comerciale pe care CNPR le adresează partenerilor comerciali sau potenţialilor beneficiari în ceea ce priveşte serviciile poştale de trimitere de pe pieţele relevante, indiferent dacă acestea sunt furnizate sau nu la pachet cu serviciile de pregătire a trimiterilor poştale (de publicitate prin poştă adresată şi, respectiv, de corespondenţă), inclusiv în ceea ce priveşte serviciile poştale incluse în serviciul de poştă hibridă furnizat de CNPR.
Prin Decizia nr. 78/22.12.2015, Consiliul Concurenţei a constatat încălcarea dispoziţiilor prevederilor art. 3 şi art. 4 din Decizia Consiliului Concurenţei nr. 52/16.12.2010 de către Compania Naţională Poşta Română S.A. prin continuarea practicii sale anticoncurenţiale de tratament discriminatoriu sancţionată prin decizie de Consiliul Concurenţei, săvârşită prin furnizarea în mod discriminatoriu şi netransparent a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari şi de către expeditori - persoane juridice) de pe piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială, în scopul favorizării acţiunii asociaţiei constituite din întreprinderile Compania Naţională Poşta Română S.A. şi A. S.R.L. pe piaţa situată în amonte faţă de piaţa relevantă (în speţă, în piaţa serviciului de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă). (art. 1).
În temeiul art. 53 alin. (1) lit. e) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus sancţionarea CNPR pentru încălcarea dispoziţiilor prevederilor art. 3 şi art. 4 din Decizia Consiliului Concurenţei nr. 52/16.12.2010, cuantumul amenzii ce s-a aplicat întreprinderii Compania Naţională Poşta Română S.A. fiind de 33.089.786 RON, reprezentând 2,94% din cifra de afaceri totală a acestei întreprinderi pe anul 2014" (art. 2).
Prin prezentul demers judiciar reclamanta Compania Naţională "Poşta Română" S.A. contestă Decizia Consiliului Concurenţei nr. 78/22.12.2015, susţinând că şi-a îndeplinit integral obligaţiile de raportare din perioada de monitorizare şi a aplicat in terminis prevederile Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 52/16.12.2010.
6.2. Analiza criticilor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor intimatului-pârât
6.2.1. Motivul de recurs referitor la aplicarea greşită a legii prin contradicţia referitoare la includerea/neincluderea în definirea pieţei relevante a serviciilor de poştă hibridă
Pentru a răspunde acestui motiv de recurs, instanţa de recurs trebuie să cerceteze conţinutul concret al Deciziei nr. 52/2010 emise de Consiliul Concurenţei, decizie în continuarea (executarea) căreia este emisă decizia ce face obiectul prezentei cauze, respectiv modalitatea de definire a pieţei relevante în cadrul acesteia.
Astfel, prin Decizia nr. 52 din 16 decembrie 2010, Consiliul Concurenţei, în ceea ce priveşte definirea pieţei relevante, a constatat că faptele de tratament discriminatoriu au fost săvârşite pe două pieţe relevante:
- piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată, numită şi "piaţa serviciului C.";
- piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari/integratori şi de către expeditori - persoane juridice), numită şi "piaţa serviciului de corespondenţă comercială".
Obiectul serviciului C. îl constituie trimiterea internă de publicitate prin poştă adresată (cu precizarea numelui şi adresei destinatarului).
Obiectul serviciului de corespondenţă comercială îl constituie trimiterea internă de corespondenţă între întreprinderi şi clienţii acestora (alte întreprinderi sau utilizatori finali ai produselor/serviciilor) - corespondenţă comercială ("cel mai frecvent facturi"- se menţionează în decizia Consiliului Concurenţei). Serviciul poştal este furnizat în regim de viteză neprioritar.
Ambele servicii poştale sunt interne, "standard", (de bază) în general, incluse în sfera serviciului universal (prin care se înţelege furnizarea permanentă a serviciilor poştale, la anumite standarde de calitate, în orice punct de pe teritoriul României, la tarife accesibile tuturor utilizatorilor).
Serviciile poştale neincluse în sfera serviciului universal se numesc servicii poştale expres, acestea având ataşate servicii suplimentare şi o viteză de circulaţie în reţeaua poştală mai mare decât cele din categoria standard.
Reclamanta a contestat, în cadrul dosarului nr. x/2011 al ICCJ-SCAF, decizia mai sus amintită sub aspectul definirii pieţei relevante, arătând că, în mod eronat şi cu încălcarea standardului cerut de legea concurenţei, au fost identificate două pieţe relevante distincte acolo unde nu există de fapt decât o singură piaţă. Reclamanta - recurentă a mai criticat, în cadrul aceluiaşi dosar, sentinţa instanţei de fond în ceea ce priveşte aspectele reţinute pentru identificarea pieţelor relevante respectiv piaţa serviciului C. (piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poşta adresată) şi piaţa serviciului de corespondenţă comercială şi susţine existenţa unei singure pieţe precum şi substituibilitatea acestor servicii. Se arată în acest sens că cele două servicii răspund de fapt unor nevoi similare ale utilizatorilor şi anume nevoia de comunicare comercială care poate avea mai multe dimensiuni: comunicarea publicitară, comunicarea referitoare la încheierea unor contracte, livrarea mărfurilor, plata preţului fără ca acest fapt să justifice delimitarea unor pieţe relevante. Invocă în acest sens utilitatea testului SSNIP test care poate furniza indicaţii cu privire la elementele de fapt necesare pieţei relevante făcând trimitere şi la definiţia dată pieţei relevante conform art. I pct. 4 teza I din anexa 1 - Instrucţiunii privind definiţia pieţei relevante a Ordinului Consiliului Concurenţei nr. 388/2010 definirea pieţei relevante este un instrument de identificare a cadrului în interiorul căruia se exercită concurenţa între întreprinderi.
Prin Decizia nr. 1756/28 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în speţă s-a făcut o analiză corectă şi completă a elementelor care au stat la baza definirii pieţelor relevante. Astfel, serviciul de publicitate prin poştă C. este destinat în special comercianţilor şi vizează acoperirea nevoilor de marketing şi publicitate a acestora, procesându-se un număr mare de trimiteri cu conţinut identic. Pe de altă parte trimiterile de corespondenţă comercială fac obiectul serviciului poştal clasic oferit publicului larg pentru satisfacerea nevoilor de comunicare furnizat în mod necondiţionat de numărul trimiterilor.
Regimul juridic distinct al trimiterilor de corespondenţă şi al publicităţii adresate prin poştă creează de asemenea, un cadru diferit pentru fiecare produs în parte după cum urmează.
Furnizorii de produse poştale au obligaţia de a marca trimiterile care fac obiectul serviciului de publicitate prin poştă conform prevederilor art. 28 din O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poştale cu modificările şi completările ulterioare care prevăd "publicitatea prin poştă trebuie să conţină un marcaj distinct care să asigure identificarea acestuia ca atare pe ambalajul trimiterii sau pe trimiterea în sine, în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare". Pentru trimiterile de corespondenţă comercială, nu există o obligaţie legală similară.
Existenţa unui drept rezervat acordat CNPR pentru prestarea serviciului de trimitere de corespondenţă este de natură a avea condiţii concurenţiale diferite pentru fiecare serviciu. Dreptul rezervat este o barieră legală insurmontabilă pentru intrarea pe piaţa serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă, acest serviciu fiind de competenţa exclusivă a CNPR, în condiţiile în care operatorii poştali alternativi trebuie să perceapă un tarif minim, fără posibilitatea de a acorda reduceri tarifare.
În schimb, în ceea ce priveşte serviciul C., conform dispoziţiilor art. 13 din O.G. nr. 31/2002, dreptul de a presta servicii poştale având ca obiect publicitatea prin poştă nu poate fi rezervat indiferent de greutatea trimiterilor poştale care fac obiectul serviciilor sau de tariful aplicabil. Aşadar, serviciile de trimitere publicitare prin poştă pot fi prestate de orice furnizor de servicii poştale, barierele de intrare pe această piaţă fiind de ordin structural şi nu legal.
Din perspectiva politicii comerciale de preţuri, tarifele nete acordate pentru furnizarea celor două servicii erau diferite, datorită unor grile de reduceri tarifare distincte pentru fiecare serviciu în parte. Prin urmare, CNPR a menţinut o politică de diferenţiere prin preţ a celor două servicii, pentru a încuraja companiile să folosească serviciul C. ca şi canal pentru publicitate produselor lor, aceasta generând la rândul ei un trafic poştal suplimentar ce ar consta în trimiteri de scrisori, pachete mici sau colete între utilizatori în vederea realizării sau onorarii de comenzi conform precizărilor făcute de CNPR.. În această situaţie nu se poate reţine substituibilitatea celor două servicii, serviciul C. şi serviciul de corespondenţă comercială formând două pieţe relevante distincte.
Criticile vizând neutilizarea testului SSNIP în definirea pieţei relevante sunt de asemenea nefondate. Instanţa de fond în considerentele hotărârii a analizat argumentele prezentate de CNPR pentru utilitatea acestui test stabilind însă în mod temeinic şi legal că utilizarea testului SSNIP este inadecvată în cazurile de abuz de poziţie dominantă deoarece premiza esenţială pe care se bazează este un mediu economic caracterizat pe preţuri aproximativ concurenţiale.
După prezentarea de mai sus a considerentelor deciziei ICCJ în cauza anterioară, Înalta Curte constată că, în par. 312 din Decizia nr. 52/16.12.2010, Consiliul Concurenţei a subliniat efectele anticoncurenţiale ale reducerilor tarifare suplimentare acordate pentru serviciul poştal de corespondenţă comercială inclus în pachetul de servicii numit de CNPR poştă hibridă, însă din cuprinsul Deciziei nr. 52/16.12.2010 rezultă că pârâtul Consiliul Concurenţei a realizat doar o analiză generală a serviciilor componente ale poştei hibride şi a politicii tarifare privind acest pachet de servicii, fără a realiza vreo referire la relaţia cu A. S.R.L..
În mod corect a reţinut prima instanţă că pachetul de servicii denumit poştă hibridă nu a fost inclus în piaţa relevantă, Consiliul Concurenţei analizând acest pachet de servicii doar din punctul de vedere al relaţionării cu piaţa relevantă, dar a fost inclus serviciul poştal de trimitere, care este doar o componentă a serviciului de poştă hibridă, alături de serviciul de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă.
Astfel, la par. 59 din Decizia nr. 52/2010, intimata a arătat faptul că serviciul de poştă hibridă este un serviciu integrat, format din: servicii non-poştale de pregătire a trimiterilor poştale şi servicii poştale de trimitere. Din analiza informaţiilor transmise de către reclamantă, a rezultat faptul că serviciul de poştă hibridă poate fi furnizat clienţilor atât integrat, ca pachet de servicii (servicii de pregătire şi servicii poştale de trimitere), cât şi defalcat pe cele două servicii componente (servicii non-poştale de pregătire şj servicii poştale de trimitere).
Recurenta-reclamantă a invocat Decizia Comisiei Europene (2008/C 322/06) din data de 07.10.2008 referitoare la o procedură iniţiată în temeiul art. 85 alin. (3) din Tratatul CE având ca obiect legislaţia slovacă în domeniul poştal privind serviciile poştale hibride, prin care Comisia Europeană a apreciat că demersul legislativ al statului slovac de a include serviciile de poştă hibridă în categoria serviciilor poştale incluse în serviciul universal contravine legislaţiei europene.
Or, tocmai această decizie confirmă abordarea autorităţii, întrucât serviciul de poştă hibridă nu a fost inclus în piaţa relevantă şi, în consecinţă, nu a fost inclus nici în sfera serviciului universal. De asemenea, concluziile Consiliului Concurenţei sunt în acelaşi sens cu cele ale Comisiei Europene în ceea ce priveşte necesitatea ca serviciile de poştă hibridă să facă obiectul furnizării în baza regimului de autorizare generală, fiind deschise concurenţei.
Prin urmare, comportamentul reclamantei sancţionat prin Decizia nr. 78/22.12.2015, contestată în prezenta cauză, nu a fost vizat de investigaţia finalizată prin Decizia nr. 52/16.12.2010.
În ceea ce priveşte comportamentul ulterior emiterii Deciziei nr. 52/16.12.2010, Înalta Curte reţine că deşi oferta publică nu prevedea acordarea de reduceri tarifare pentru utilizarea sistemului de sortare a trimiterilor prin corespondenţă D., Poşta Română a acordat un tratament preferenţial membrilor Asocierii, aceştia fiind beneficiarii exclusivi ai dreptului de a accesa reduceri tarifare suplimentare celor prevăzute în schema publică a CNPR, prin folosirea în mod exclusiv a programului CNPR, primind din parte reclamantei, în mod exclusiv, o reducere tarifară suplimentară, constând în suma de 0,2 RON/plic prelucrat, reprezentând 20% din valoarea unei trimiteri standard. În concluzie, pentru a respecta obligaţia de transparenţă impusă reclamantei prin Decizia nr. 52/16.12.2010, oferta publică a Poştei Române trebuia să includă sortarea trimiterilor poştale pe distanţe de distribuire realizată prin programul D., respectiv reducerile tarifare pentru utilizarea sistemului de sortare a trimiterilor prin corespondenţă D..
Având în vedere că analiza efectuată de către Consiliul Concurenţei asupra serviciului poştal de trimitere inclus în serviciul de poştă hibridă arată că acesta este un serviciu poştal în sensul cadrului de reglementare şi face parte din piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială, piaţă în legătură cu care au fost instituite prin Decizia nr. 52/16.12.2010 obligaţii în sarcina Poştei Române, rezultă că aceasta avea obligaţia să înceteze practica anticoncurenţială interzisă prin Decizia nr. 52/16.12.2010 de către Consiliul Concurenţei, respectiv de a înceta comportamentul discriminatoriu ce rezulta din asocierea cu A. S.R.L..
Contrar acestei obligaţii, reclamanta a favorizat asocierea constituită din CNPR S.A. şi A. S.R.L.. şi după emiterea Deciziei nr. 52/16.12.2010, fapt care a condus la încălcarea obligaţiilor de nediscrimare şi transparenţă astfel cum în mod corect a constatat Consiliul Concurenţei prin Decizia nr. 78/22.12.2015.
În fine, Înalta Curte constată că recurenta-reclamanta nu a justificat în ce mod ar fi afectată legalitatea Deciziei nr. 78/22.12.2015 dacă poşta hibridă ar fi făcut parte din piaţa relevată astfel cum a fost definită în Decizia nr. 52/16.12.2010, câtă vreme legalitatea acestei decizii şi definirea pieţei relevante au fost confirmate cu autoritate de lucru judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1756/28.04.2015 pronunţată în dosar nr. x/2011.
Prin urmare, acest prim motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă este nefondat.
6.2.2. Motivul de recurs referitor la greşita individualizare a sancţiunii aplicate
Recurenta-reclamantă a criticat reţinerea gravităţii mari a faptei săvârşite, susţinând că fapta este, prin raportare la criteriile de stabilire a gravitaţii o fapta de gravitate redusa, pentru care nivelul de baza al amenzii contravenţionale se încadrează in intervalul 0,6-2% din cifra de afaceri.
Recurenta şi-a întemeiat susţinerile pe paragraful 59 din Decizia nr. 52/2010, care ar justifica calificarea faptei ca fiind de o gravitate redusă prin prisma ponderii scăzute ca volum a trimiterilor poştale de corespondenţă ale CNPR care fac obiectul serviciului furnizat integrat ceea ce ar determina o influenţă minimă asupra pieţei relevante.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 52/16.12.2010 a fost reţinut în sarcina reclamantei un abuz de poziţie dominantă prin fapte de tratament discriminatoriu, o practică gravă potrivit prevederilor Instrucţiunilor menţionate anterior, iar prin Decizia nr. 78/2015 s-a constatat continuarea comportamentului anticoncurenţial al Poştei Române prin încălcarea în perioada de monitorizare a obligaţiilor de transparenţă şi nediscriminare impuse în sarcina reclamantei. Totodată, prin Decizia nr. 1756/28.04.2015 pronunţată în dosar nr. x/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat cu autoritate de lucru judecat că fapta a fost apreciată corect ca fiind de gravitate mare.
Astfel, pentru stabilirea nivelului de gravitate mare al faptei, în mod corect Consiliul Concurenţei a avut în vedere natura faptei (de încălcare a prevederilor Deciziei nr. 52/16.12.2010) şi efectele acesteia apreciate din perspectiva dimensiunii geografice corespunzătoare pieţei relevante şi a pieţei afectate, poziţiei dominante a CNPR pe piaţa relevantă şi impactului faptelor acesteia. Prin urmare, în speţă a fost aplicat un nivel de gravitate echivalent cu minimul intervalului (4%), în considerarea împrejurărilor specifice ale cazului, în condiţiile în care se putea aplica un nivel de bază al sancţiunii de până la 8%.
Paragraful amintit de către recurentă nu are relevanţa invocată de către aceasta; în finalul acestuia, pârâta a reţinut că serviciul postal furnizat în cadrul serviciului de poşta hibrida face parte din piaţa relevantă; piaţa relevantă nu este constituită din pachetul de servicii numit poştă hibridă, iar serviciile poştale incluse în acest pachet nu au fost reţinute în niciun moment ca reprezentând o piaţă relevantă distinctă, acestea fiind de fapt incluse, ca urmare a analizei autorităţii de concurenţă, în piaţa relevantă a serviciilor de corespondenţă comercială.
În esenţă, ponderea trimiterilor poştale de corespondenţa ale CNPR care fac obiectul serviciului de postă hibridă nu a stat şi nu ar fi putut sta la baza individualizării sancţiunii aplicate prin Decizia nr. 78/2015, din moment ce fapta reţinută în sarcina CNPR constă în nerespectarea prevederilor Deciziei nr. 52/2010 prin continuarea practicii anticoncurenţiale de tratament discriminatoriu în scopul favorizării întreprinderii A. prin intermediul asocierii constituite între CNPR şi A. pe piaţa serviciului de pregătire a trimiterilor poştale de corespondenţă situată în amonte faţă de piaţa relevantă a serviciului de corespondenţă comercială.
Caracterul grav al faptei anticoncurenţiale reţinute rezultă din continuarea abuzului de poziţie dominantă prin fapte de tratament discriminatoriu prin încălcarea obligaţiilor de transparenţă şi nediscriminare impuse prin Decizia nr. 52/2010.
În ceea ce priveşte susţinerea legată de neluarea în considerare a situaţiei economice a societăţii, Înalta Curte constată că pârâtul Consiliul Concurenţei a reţinut deja ca circumstanţă atenuantă în Decizia nr. 78/2015 starea economică precară în care se află Poşta Română, pentru care a acordat o reducere cu 10% a nivelului de bază al amenzii.
Or, având în vedere principiul care guvernează aplicarea sancţiunilor, respectiv acela al aplicării sancţiunilor într-o modalitate şi într-un cuantum care sa asigure efectul disuasiv/preventiv al acestora, continuarea comportamentului anticoncurenţial după sancţionarea prin Decizia nr. 52/2010 anulează efectul reţinerii unei circumstanţe atenuante în situaţia unei nerespectări a primei decizii.
6.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2865 din 19 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.