Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii POR şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Program Operaţional Regional Serviciul Constatare Nereguli şi Anti Fraudă, suspendarea efectelor actelor administrative unilaterale cu caracter individual, respectiv:
- a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.07.2020 cu privire la Proiectul "Asigurarea accesului la servicii de sănătate în regim ambulatoriu pentru populaţia judeţelor Vaslui, Bacău şi Neamţ", cod SMIS 125390;
- a Deciziei de soluţionare nr. 384/17.09.2020, prin care se respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.07.2020.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 16/2021 din 25 februarie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti şi a dispus suspendarea actului administrativ - Notă de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.07.2020 şi a Deciziei nr. 384/17.09.2020, până la soluţionarea acţiunii pe fond.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond nu era competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză.
Deşi pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Bacău în soluţionarea cauzei, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia.
Prin hotărârea atacată au fost nesocotite prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Totodată, instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti reprezintă, potrivit art. 163 din Legea nr. 95/2006, o persoană juridică asimilată autorităţii sau instituţiei publice.
Pe de altă parte, instanţa nu avut în vedere faptul că litigiul priveşte sume reprezentând fonduri nerambursabile din partea UE, ce se situează sub pragul de 3.000.000 RON, şi pentru că reclamantul este o persoană juridică asimilată autorităţii sau instituţiei publice, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond a analizat chestiuni de fond care exced examinării formale într-o cerere de suspendare a unui act administrativ.
Mai mult decât atât, prima condiţie - cazul bine justificat - nu a analizat-o în concret, ci a raportat-o exclusiv la chestiuni generale de fond.
De asemenea, recurentul - pârât a arătat că, în cauză, este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru că în sentinţa atacată nu sunt indicate dovezile din care rezultă îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările intimatului
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.
Analizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată are ca obiect suspendarea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 384/17.09.2020 şi suspendarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.07.2020, emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanţă bugetară în valoare totală de 817.286,48 RON, din care contribuţie din fonduri europene în sumă de 583.776,06 RON şi contribuţie naţională de la bugetul de stat în sumă de 233.510,42 RON, rezultând astfel că în speţă competenţa materială de soluţionare a acţiunii se stabileşte potrivit criteriului valoric, conform dispoziţiilor cuprinse la art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Conform art. 10 alin. (11) "Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".
Înalta Curte constată că prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale cu ocazia soluţionării acţiunii în anulare, ulterior soluţionării cererii de suspendare, astfel că din perspectiva acestei din urmă cereri, se constată omisiunea de soluţionare a incidentului privind necompetenţa teritorială.
Cu privire la competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în situaţia în care reclamantul este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, acţiunea se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
În speţă, este necontestată împrejurarea că reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti reprezintă, conform art. 163 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale".
Conform dispoziţiilor cuprinse la alin. (2) "Spitalul poate fi public, public cu secţii sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice", iar conform dispoziţiilor cuprinse la alin. (5) "Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei", rezultând astfel că Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti are calitatea de spital public, fiind asimilat noţiunii de instituţie publică/autoritate publică, în sensul art. 2 lit. (b) din Legea nr. 554/2004, şi fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, din cuprinsul prevederilor art. 10 alin. (1), alin. (1ind. 1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reiese că cererile în contencios administrativ formulate de reclamantul autoritate publică se introduc numai la instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, competenţa fiind una exclusivă. Astfel, art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la sediul pârâtului, în ipoteza în care reclamantul este autoritate publică.
În raport de toate aceste împrejurări, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv un litigiu care vizează sume ce se situează sub pragul de 3.000.000 RON, instanţa de control judiciar, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (11), urmează a constata că din punct de vedere material, competent în soluţionarea cauzei este tribunalul, iar nu curtea de apel.
Faţă de cele menţionate mai sus, apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 16/2021 din 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ţinând seama din punct de vedere teritorial că pârâtul este instituţie publică cu sediul în Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 16/2021 din 25 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.