Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 12.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi Substanţelor Dulci Fundulea a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la încheierea protocolului de predare preluare în administrare a suprafeţei de 108,44 ha, teren situat în perimetrul institutului reclamant.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7874/7.09.2021 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultură şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi Substanţelor Dulci Fundulea, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui protocol, ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri formulate de reclamantă, astfel încât acţiunea este, având în vedere şi prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., de competenţa instanţei de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, fiind vorba de acte ale unei instituţii centrale.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1828 din 7.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată şi prin raportare la temeiul de drept substanţial invocat de către reclamantă, litigiul dedus judecăţii este de natură civilă, în materia fondului funciar şi are ca obiect cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeţei de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, situat în perimetrul institutului reclamant, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere, calculate de la expirarea celor 30 de zile prevăzute de art. III alin. (2) din Legea nr. 72/2011, şi până la momentul îndeplinirii obligaţiei.
Refuzul pârâtei Agenţiei Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeţei de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, situat în perimetrul institutului reclamant, potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 72 din 3 iunie 2011 - Partea I, nu reprezintă un act administrativ în forma asimilată, potrivit art. 2 punctul 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care în prezenta cauză instanţa nu decelează niciun element de fapt şi de drept de natură să atragă competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
De altfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi prin raportare la prevederile art. 94 punctul 1 lit. h) din C. proc. civ., potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.
Or, această situaţie de fapt şi de drept se întâlneşte în prezenta cauză, întrucât refuzul pârâtei Agenţiei Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în administrare a suprafeţei de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, creează un raport juridic de drept civil, în materia fondului funciar, în legătură cu aplicarea prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 72/2011 - Partea I, art. 31 din Legea nr. 45/2009 şi art. 35 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar refuzul pârâtei Agenţiei Domeniilor Statului de proceda la încheierea protocolului de predare - preluare în discuţie poate fi contestat în procedura de drept comun reglementată de prevederile art. 94 punctul 1 lit. j) din C. proc. civ.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Reclamantul Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi Substanţelor Dulci Fundulea a învestit instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la încheierea, conform dispoziţiilor Legii nr. 72/2011, a protocolului de predare-preluare a suprafeţei de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului.
Din expunerea situaţiei de fapt, reiese că reclamantul se consideră vătămat de refuzul pârâtei Agenţia Domeniilor Statului de a da curs solicitărilor sale în vederea transpunerii în practică a dispoziţiilor Legii nr. 72/2011, în sensul de a proceda la încheierea protocolului de predare-preluare a imobilului în discuţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, esenţial pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze litigiul este criteriul rangului autorităţii publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim şi care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operaţiuni administrative.
Cum obligaţia de predare-preluare a suprafeţei de 108,44 ha, teren aflat în domeniul public al statului, la care se referă pretinsul refuz nejustificat, aparţine deţinătorului, în speţă Agenţia Domeniilor Statului, care se încadrează în categoria autorităţilor publice centrale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Cultura şi Industrializarea Sfeclei de Zahăr şi Substanţelor Dulci Fundulea în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.