Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" a solicitat anularea parţială a Autorizaţiei nr. x/11.04.2016 - Autorizaţie de Gospodărire Autorizaţie de Gospodărire a Apelor Modificatoare a Autorizaţiei nr. x/03.02.2016 privind "Barajul şi lacul de acumulare Tismana Aval, în sensul revocării din Cap. "Titularul autorizaţiei este obligat", a obligaţiei:
"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Tismana Aval, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă."
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4476 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" şi a anulat în parte Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016 (modificatoare a autorizaţiei nr. x/03.02.2016), şi anume în ce priveşte obligaţia:
"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Tismana Aval, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafaţă".
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 4476 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională "Apele Române", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată următoarele:
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază dat fiind faptul instanţa de fond, fără a ţine cont de prevederile legale incidente, omite să analizeze legalitatea actului de reglementare contestat, respectiv a Autorizaţiei de Gospodărire a Apelor şi îşi conturează opinia analizând dispoziţiile Regulamentului de Exploatare al acumulării Tismana Aval, care în mod evident nu este act de reglementare în domeniul gospodăririi apelor, preluând raţionamentul nelegal şi nefondat al Hidroelectrica S.A.
- Reclamanta a solicitat anularea parţială a autorizaţiei de gospodărire a apelor nr. 95/2016, în temeiul Legii nr. 554/2004 şi nu constatarea sau interpretarea modului în care este aplicat Regulamentul de exploatare în ceea ce priveşte acumularea Tismana Aval, hotărârea fiind dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, de vreme ce instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parţială a unui act de reglementare, ce nu este inferior Regulamentului de exploatare al lucrării hidrotehnice, autorizaţia de gospodărire a apelor având tocmai rolul de a reglementa din punct de vedere tehnic şi juridic modul în care se va desfăşura exploatarea lacului de acumulare Tismana Aval.
- În temeiul dispoziţiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor, autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente.
- Instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 38 din Ordinul nr. 662/2006, ce acordă emitentului Autorizaţiei de Gospodărire a Apelor următoarele drepturi:
1) Emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiţie să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse in documentaţia tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.
2) De asemenea se pot impune condiţii pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea raţională şi monitoringul resurselor de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.
- Fără a ţine cont de prevederile legale incidente domeniului gospodăririi apelor şi care atribuie Administraţiei Naţionale "Apele Române" competenţa exclusivă de a stabili în sarcina beneficiarilor autorizaţiei de gospodărire a apelor a unor măsuri/obligaţii necesare protejării calităţii resursei de apă, respectiv Legea nr. 107/1996 art. 55 alin. (5), art. 23 şi 34, Ordinul nr. 76/2006 Anexa nr. 3 coroborat cu art. 38 lit. d) şi art. 45 pct. III, alin. (2) al normativului de conţinut al documentaţiilor tehnice necesare obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor aprobat prin Ordinul nr. 799/2012, Ordinul nr. 662/2006, instanţa de fond a înţeles să admită cererea de chemare în judecată, motivându-şi aparent hotărârea prin transcrierea integrală a susţinerilor Hidroelectrica S.A.
- Textul obligaţiei stabilită în sarcina intimatei "Se interzice deversarea plutitorilor din lacul Tismana Aval, în aval, peste descărcătorii de suprafaţă" nu cuprinde nicio dispoziţie în urma căreia Hidroelectrica S.A. să fie obligată să modifice parametrii tehnici ai barajului, prin realizarea unor grătare de separare a plutitorilor, dar nici nu prevede un interval temporar în care acţiunile de colectare a plutitorilor, contrar celor reţinute de către instanţa de fond. În acest context, observăm că în cuprinsul Sentinţei atacate se face referire la două perioade de exploatare, respectiv exploatarea în perioade de ape mari şi exploatarea în perioade de viitură, însă considerăm a fi evident raptul că instanţa învestită cu soluţionarea litigiului ar fi trebuit să se raporteze la toate perioadele de exploatare ale acumulării Tismana Aval prevăzute în cuprinsul Capitolului VI.
- Igienizarea suprafeţei lacurilor de acumulare constituie o obligaţie deosebit de importantă, a oricărui administrator de lucrări hidrotehnice, iar măsura impusă prin Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 95/2016, nu urmează să producă o pagubă în patrimoniul reclamantei, ci dimpotrivă, un beneficiu, în condiţiile în care prin nerespectarea obligaţiilor impuse, reclamantul ar produce o poluare a apelor şi mediului înconjurător.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la data de 01.11.2018, intimata Hidroelectrica S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reţine incidenţa acestuia.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ.
Împrejurarea că instanţa nu ar fi realizat o analiză mai aprofundată sau detaliată nu duce la concluzia nemotivării, cât timp instanţa este obligată să analizeze argumentele esenţiale, de natură să tranşeze soluţia în cauză.
În subsidiar, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare următor din cuprinsul recursului. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.
Analizând recursul declarat în raport cu aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.
Prin acţiunea introductivă de instanţă recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale-Hidroelectrica S.A. a solicitat anularea parţială a Autorizaţiei de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016, de modificare a autorizaţiei nr. x/03.02.2016, privind "Barajul şi lacul de acumulare Tismana Aval", prin care Administraţia Naţională "Apele Române" a stabilit în sarcina reclamantei Hidroelectrica S.A. interdicţia de a evacua plutitorii din lacul Tismana în aval, prin deversare peste descărcătorii de suprafaţă.
Curtea de Apel investită cu soluţionarea cauzei, a admis acţiunea, a anulat în parte Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016 (modificatoare a autorizaţiei nr. x/03.02.2016), în sensul eliminării obligaţiei contestate, reţinând că măsura dispusă nu respectă prevederile Regulamentului de Exploatare a Amenajării Tismana Aval, regulament ce face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire.
Recursul este fondat, Înalta Curte apreciind că instituirea acestei obligaţii în sarcina reclamantei este legală, faţă de următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, astfel cum a fost modificată şi completată, (1) resursele de apă, de suprafaţă şi subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor. (2) Apele din domeniul public se dau în administrare Administraţiei Naţionale "Apele Române" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condiţiile legii."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ: "Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţională «Apele Române», prin administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia."
În temeiul dispoziţiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor, autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente. Aşadar, autoritatea pârâtă are competenţa de a emite autorizaţii de gospodărire a apelor prin care să instituie măsuri pentru a asigura buna utilizare a resurselor de apă, inclusiv sub aspect calitativ, măsuri din care face parte şi cea contestată în cauza pendinte.
În acest sens, art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din Ordinul nr. 662/2006 prevede că emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiţiei să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor.
Ca urmare, este neîndoielnic că autoritatea pârâtă are dreptul să stabilească în sarcina recurentei, în calitate de administrator al barajului amplasat pe Lacul de acumulare Călimăneşti, situat pe râul Siret, bazinul hidrografic Siret, în dreptul localităţii Călimăneşti, judeţul Vrancea, anumite obligaţii pe care le consideră necesare pentru buna sa utilizare.
De asemenea, se pot impune condiţii pentru respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative, pentru asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea naţională şi monitorizarea resurselor de apă, precum şi a altor condiţii ce conduc la protejarea interesului public în aceste demersuri.
Această obligaţie, instituită prin autorizaţia contestată de societatea reclamantă, este stabilită în sarcina acesteia, în calitate de administrator de lucrări hidrotehnice, în scopul prevenirii unor efecte negative asupra apelor şi mediului înconjurător, prin asigurarea funcţionării în siguranţă a uvrajelor şi prizelor acumulării şi a menţinerii calităţii apei din acumulare.
Interdicţia instituită prin autorizaţie nu impune în mod necesar modificarea amenajării, ci exclusiv, interdicţia de evacuare a plutitorilor, în aval, peste descărcătorii de suprafaţă, ceea ce presupune adoptarea de măsuri pentru a nu se ivi o atare posibilitate .
De altfel, chiar în Regulamentul de exploatare la punctul 6.5.2. Pregătirea părţilor componente ale amenajării, verificarea funcţionalităţi instalaţiilor, dispozitivelor şi mijloacelor de informare, e prevăzut că, înaintea perioadei de viituri de primăvară, se iau următoarele măsuri pregătitoare tranzitării în bune condiţii a apelor mari: SE ÎNDEPĂRTEAZĂ CORPURILE PLUTITOARE, iar la punctul 6.6.3. Măsuri pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii apei, lit. d) final, se prevede că administratorul lucrării va lua măsuri pentru verificarea periodică şi curăţarea luciului de apă de plutitori şi depozitarea acestora în locuri special amenajate.
În concluzie, includerea obligaţiei contestate în autorizaţiile de gospodărire a apelor pentru baraje şi lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora îşi găseşte temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate.
În concluzie, autoritatea pârâtă este abilitată să emită autorizaţia de gospodărire a apelor, dispoziţiile legale conferindu-i acesteia dreptul de a institui o serie de obligaţii/interdicţii în vederea asigurării funcţionării normale şi în condiţii de deplină siguranţă a obiectivului, în raport de particularităţile fiecărei situaţii în parte, iar Regulamentul de exploatare ce face parte integrantă din respectiva autorizaţie este aferent fiecărei lucrări hidrotehnice.
În raport de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române şi, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând ca legale actele administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române împotriva sentinţei civile nr. 4476 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - Hidroelectrica S.A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.