Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.12.2017 sub nr. x/2017, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să aprecieze asupra calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2561 din 4 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea reclamantului, ca neîntemeiată.
Printr-o primă critică, recurentul a invocat greşita sesizare şi greşita admitere a cererii de acces la propriul dosar de securitate, care a fost formulată de fiul moştenitor al defunctului vizat - B. - decedat la 21.03.2012, fără a ţine cont de prevederile expres stabilite ale legii privind ordinea şi rangul moştenitorului cu acest drept. Astfel, a fost înlăturată nepermis opţiunea ce o avea soţia - văduva a defunctului; totodată, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că aceasta nu mai este în viaţă, pentru a-şi exercita dreptul conferit de lege.
Referitor la măsurile luate la momentul când avea în responsabilitate sectorul de contrainformaţii interne şi anti-sabotaj pe zona de frontiera a raionului DETA/fosta regiune Banat, recurentul a susţinut că existau cu mult timp înainte, informaţii şi suspiciuni verificate că obiectivul B.. supravegheat era o persoană periculoasă, nesinceră, cu o atitudine duşmănoasă faţă de cei din jur, fost deţinător ilegal de armament şi muniţie, judecat şi condamnat pentru deţinere de arma letală şi muniţie şi braconaj, motiv pentru care conducerea securităţii a activat o formă primară de urmărire informativă, încă din anul 1951când recurentul era şcolar în vârsta de 11 ani, motiv pentru care în mod corect a dispus în 1965 propunerea firească de clasare a materialelor şi arhivarea lor, fără confirmarea suspiciunilor iniţiale.
În ceea ce priveşte propaganda cu caracter legionar, apartenenţa la această mişcare, în accepţiunea perioadei respective era subsumată propagandei cu caracter fascist. Activităţile imputate ca supravegherea şi mai ales sublinierea repetată şi fără niciun temei în nota de constatare a celei de urmărire informativă a lui B. nu a existat şi nu este dovedită de niciun act sau probă. A fost o luare în evidenţa CGD (cartotecii generale documentare) ca fost membru legionar alături de alt antecedent politic ca fost membru C. din 1945, cu care figura din 1962 pe baza de hotărâre de luare în evidenţă, la F.O.097559 în CGD.
De asemenea, nu a avut de suportat consecinţe referitoare la discriminări, restricţii administrative, masuri coercitive, etc. Mai mult, în speţă, este vorba despre o monitorizare (şi nu urmărire informativă, cum se tot repetă în nota de constatare) în cadrul evidentei CGD şi apoi în SIG în cadrul dosarului de problema legionară între 1972 şi 1976 (deci, nu sunt 20 de ani), prima în cadrul mapei de comuna DETA, de la şeful de post Plt.mj. D. şi, apoi, în dosarul de problemă la nivelul biroului problema legionară, serviciul 1, Informaţii Interne, Inspectoratul judeţean Timiş al Ml de către maior E., ofiţer specialist 1 în cadrul biroului condus de col. F..
Se cuvenea astfel ca instanţa fondului să stabilească pe baza interpretării probelor pertinente şi utile aflării adevărului, că pârâtul a avut o conduită profesională corectă, vigilentă, dedicată atribuţiilor de serviciu şi că nu viza şi nici nu urmarea încălcarea sau suprimarea unor drepturi civile ale persoanei sau care să susţină puterea politică totalitar comunistă, aşa cum cere O.U.G. nr. 24/2008.
Depunerea unor înscrisuri din arhivă la dosar nu poate atesta că vreuna din persoanele urmărite ar fi suportat consecinţele negative ale acestor acţiuni, iar simpla supraveghere informativă a unei persoane, nu poate în niciun caz determina automat concluzia suprimării sau îngrădirii drepturilor elementare.
În cazul de faţă, este cu atât mai evidentă corectitudinea recurentului cu cât acesta, după o analiză matură atentă, completă şi bazată pe probele obţinute în timp, a procedat firesc şi transparent la clasarea fondului informativ, în sensul de a înceta şi a şterge orice neplăceri sau consecinţe pentru el şi pentru familia sa, dovedind astfel o anumită responsabilitate în raport de ceea ce a însemnat respectarea obligaţiilor de serviciu.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate şi a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.
Referitor la cea dintâi critică adusă de recurent, Înalta Curte reţine că dreptul de acces la propriul dosar presupune, în condiţiile art. 1 alin. (1), (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări, posibilitatea oricărui "cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română" şi a oricărui "cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene", subiecte ale dosarelor întocmite de Securitate, precum şi a urmaşilor acestora, de a studia nemijlocit propriul dosar şi de a; se elibera nemijlocit copii de pe actele dosarului; a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea propriului dosar; a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
De această posibilitate beneficiază nu numai persoanele fizice enumerate la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, ci, în temeiul alin. (8) teza I al aceluiaşi text legal, şi soţul supravieţuitor, precum şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori moştenitorii săi testamentari, în cazul în care persoana îndreptăţită este decedată.
Astfel, textul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere doar o ordine temporală (în cazul unor cereri concomitente) şi pentru fluidizarea activităţii CNSAS, nicidecum o condiţie de excludere în raport de soţul supravieţuitor. Pe de altă parte, acest aspect a fost invocat direct în recurs de către pârât, nefiind antamat pe calea întâmpinării la fond; conform art. 478 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., în recurs nu pot fi invocate direct motive noi de respingere a acţiunii, ce nu au făcut obiectul judecăţii de primă instanţă.
Prin cererea nr. x/12.05.2016, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B. s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008, această cerere fiind suficientă pentru declanşarea procedurilor speciale prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.
Potrivit Notei de constatare nr. DI/l/1740/30.08.2017, pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent (1965) în cadrul Direcţiei Regionale Banat, secţia Raională Deta.
În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofiţer al fostei Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivele de recurs, recurentul reiterează apărările formulate pe fondul cauzei, încercând să acrediteze ideea că prin activităţile desfăşurate în calitate de locotenent, în cadrul Direcţiei Regionale Banat, secţia Raională Deta, nu a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, însă aceste susţineri sunt nefondate.
Potrivit definiţiei legale a conceptului de lucrător al Securităţii cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Ca atare, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este necesar întrunirea a două condiţii:
- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989;
- acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta este îndeplinită.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi prima instanţă, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a lui B., fost ziarist (reporter la "G." în 1945), fost membru al H., înscris în C. în 1945 şi aflat în atenţia organelor de Securitate prin acţiuni de urmărire succesive, instrumentate în perioada 1951-1980.
Desfăşurarea de către recurentul-pârât a activităţilor ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.
Această activitate de urmărire informativă, în modalităţile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Concret, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de interogatoriu, datat 07.05.1965, pârâtul l-a interogat pe titularul dosarului despre activitatea politică a domniei sale şi despre relaţiile şi colegii de serviciu, deşi asupra persoanei urmărite nu era deschisă vreo urmărire/anchetă penală în desfăşurare.
Ulterior, ca urmare a semnalărilor reţelei informative, la data de 20.09.1965, pârâtul a propune trecerea lui B.. în evidenţa operativă generală ca fost legionar, deşi această încadrare nu era susţinută de probe.
Mai mult, în interogatoriul luat titularului dosarului este consemnat faptul că arestarea acestuia din urmă în anul 1941 s-a datorat deţinerii ilegale de armament şi nu apartenenţei la mişcarea legionară.
Înscrierea titularului în evidenţe ca "fost legionar (calitate pe care nu a deţinut-o) a atras după sine continuarea urmăririi informative a lui B.. atât prin acţiuni individuale, cât şi prin dosarul de problemă, astfel cum rezultă din documentele întocmite ulterior în dosar şi la care se face referire în nota de constatare nr. x/30.08.2017.
În mod evident, prin activităţile desfăşurate, propunerea înscrierii dl B.. în evidenţa operativă generală ca fost legionar şi consecinţele acesteia, recurentul a participat nemijlocit la instrumentarea unei acţiuni motivate politic.
Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmaţia intimatului-reclamant potrivit căreia activităţile desfăşurate de recurentul-pârât, în cadrul dosarului nr. x, privindu-l pe tatăl titularului cererii înregistrate la C.N.S.A.S., au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute acestuia: dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Demersurile organelor de Securitate, inclusiv ale recurentului-pârât care s-a implicat nemijlocit în acest caz, nu au rămas fără rezultat, o dovadă în acest sens fiind faptul că cel urmărit a fost condamnat pentru activitatea legionară desfăşurată.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a încălcat în mod evident drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei urmărite, împrejurări de fapt ce conduc univoc către concluzia că soluţia primei instanţe, de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului este justă.
Pentru aceste considerente şi, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 2561 din 4 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.