Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.04.2018, reclamanta A. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat anularea fişei cadru de evaluare înregistrată sub nr. x în data de 30.01.2018 a Comisiei de evaluare din cadrul Direcţiei Generale Inspecţie şi Control, în ceea ce priveşte stabilirea celor 60 puncte pentru perioada evaluată 1.09.2016 -31.08.2017; anularea parţială a fişei cadru de (auto)evaluare întocmită de Comisia de contestaţii la data de 23.03.2018, în privinţa punctajului stabilit la 60, la rubrica «evaluare»; anularea actului înregistrat sub nr. x/27.03.2018, întocmit de Ministerul Educaţiei Naţionale, de menţinere a punctajului 60 şi de stabilire a calificativului «nesatisfăcător», în urma analizării contestaţiei nr. x/26.02.2018 împotriva evaluării comisiei de evaluare; a actului aceluiaşi minister înregistrat sub nr. x/16.02.2018, ce menţionează punctajul acordat; reevaluarea activităţii realizata de reclamantă în perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, având în vedere documentaţia (fisa de (auto)evaluare, raportul argumentativ, CD cu anexele raportului - documente justificative într-un număr de 2520 pagini) depuse de reclamantă la registratura ministerului în data de 30.08.2017, obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea recurată
Prin sentinţa nr. 2651 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele măsuri:
- a luat act de renunţarea reclamantei la cererea completatoare înregistrată la instanţă în data de 31.12.2018;
- a admis în parte cererea astfel cum a fost completată şi precizată, ce priveşte pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale;
- a anulat fişa cadru de evaluare nr. 829/30.01.2018 în ceea ce priveşte stabilirea punctajului (60 de puncte) pentru perioada evaluată 01.09.2016-31.08.2017;
- a anulat parţial fişa cadru de (auto)evaluare din data de 23.03.2018, în ceea ce priveşte punctajul stabilit la rubrica evaluare (60 de puncte);
- a anulat raportul nr. x/23.03.2018 încheiat în urma soluţionării contestaţiei reclamantei şi adresa Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 1072/27.03.2018;
- a obligat pârât la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON reprezentând daune morale; a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
- a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 250 RON şi onorariu de avocat în cuantum de 1.500 de RON, în condiţiile art. 451 şi art. 453 din C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2651 din 18 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs B., solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, precizând că recurentul nu are nicio calitate procesuală în dosar.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 04.09.2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13.01.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care textele C. proc. civ. sau cele ale legii speciale nu prevăd o astfel de posibilitate sau de către o persoană care nu are calitatea prevăzută de lege reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de persoana care a formulat calea de atac.
În speţă, recurentul B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în faţa instanţei de fond, iar prin încheierea din 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de acesta, încheierea fiind pronunţată cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare.
Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., forma în vigoare incidentă în cauză, "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă (...)", iar art. 65 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale".
Având în vedere că prin încheierea din 8 ianuarie 2019 s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de recurentul B., iar acesta nu a înţeles să formuleze recurs împotriva încheierii din 8 ianuarie 2019, nu are deschisă calea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
În aceste condiţii, cum recurentul nu a dobândit calitatea de parte în cauză, recursul acestuia formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei este inadmisibil.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 2651 din 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.